Livia Maria Moldovan este prima admisă din cei 444 de candidați care au dat examen pentru intrarea în Barourile Cluj, Alba, Sălaj, Bistrița Năsăud și Maramureș pe lista Centrului Teritorial INPPA Cluj. De asemenea, punctajul de 91 din 100 i-a adus clasarea pe locul 3 la nivel național, după doi candidați din București și Timiș, de care au despărțit-o două puncte, respectiv unul. Tânăra de 22 de ani este din Bistrița, dar a ales să intre în Baroul Cluj. Motto-ul ei: ”Nihil sine labore, nihil sine Deo” – Nimic fără muncă, nimic fără Dumnezeu. După ce veți citi interviul următor veți înțelege de ce ea a fost pe primul loc pe zonă la examenul din acest an pentru intrarea în avocatură ca avocat stagiar.

INTERVIU

În primul rând, cum este să știi că ai intrat prima la Barou în Cluj și a treia pe țară?

Această reușită este deznodământul unei perioade grele, cu sacrificii și, firește, aduce cu sine un sentiment de satisfacție profesională nemaiîntâlnit până în acest punct din viața mea. Este rezultatul unui efort îndelungat și susținut, cu care am reușit să-mi fac fericiți părinții și să le răsplătesc oarecum încrederea necondiționată pe care au avut-o dintotdeauna în mine, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure.

Dacă nu erau subiectele discutabile la procedură civilă poate erai prima pe țară, căci te-a tras în jos DPC. Ce poți să-mi spui de subiectele de la această materie? Ce crezi că s-a greșit la ele?

Nu cred că subiectele de la procedură civilă au fost discutabile, consider mai degrabă că au avut un grad de dificultate la care nu ne-am așteptat și pentru rezolvarea cărora era necesar să cunoști bine comentariile din doctrină pe marginea articolelor din Cod. E greu să concepi o grilă suficient de dificilă pentru a tria și, în același timp, să excluzi orice fel de controversă ulterioară asupra răspunsurilor posibile. Eu una nu am rămas cu sentimentul că am greșit din cauză că aspectele ar fi fost controversate. Dacă am greșit, în cea mai mare parte am greșit pentru că nu am știut și cred că e important să îți asumi asta cu onestitate. Nu am știut în câte exemplare se depune cererea de recuzare (râde).

O singură variantă care apare ca fiind corectă pe barem eu am considerat-o inițial ca fiind discutabilă, respectiv posibilitatea ca cererea să fie trimisă la o secție specializată în procedura de regularizare, fără punerea acestui aspect în discuția părților la primul termen de judecată, însă am aflat ulterior că existența unei asemenea posibilități a fost semnalată de doamna judecător Andrea Chiș la unul dintre cursurile dânsei, de la care se pare că am avut neșansa să lipsesc.

Nu știu dacă m-a tras în jos procedura civilă. Sunt unele grile pe care le-am greșit din neatenție, de exemplu nu am sesizat că este vorba despre „cesiunea de creanță cu titlu gratuit” și pe cale de consecință, fiind incidente dispozițiile de la contractul de donație, sigur că este necesară forma autentică sub sancțiunea nulității absolute. În același timp, există alte grile de care nu eram sigură și pe care le-am rezolvat corect intuitiv sau prin excludere. Ca o concluzie, sunt foarte mulțumită de rezultat și nu mă frustrează câtuși de puțin faptul că m-au despărțit doar două grile de prima poziție din clasamentul național.

De ce ai ales avocatura și nu magistratura?

Dacă aș fi susținut acum examenul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și aș fi reușit să intru, la 24 de ani aș fi ajuns judecător. Am serioase rezerve în a crede că eu aș fi avut suficientă experiență de viață încât să hotărăsc destinele oamenilor și să trăiesc în același timp cu liniștea că am făcut ceea ce este bine, să pun seara capul pe pernă fără să am vreun semn de întrebare. Tot doamna judecător Andrea Chiș spunea că în fiecare cauză dânsa se gândește mai întâi cum crede că ar fi corect și abia apoi caută motivarea, pentru a vedea dacă există suport legal ca să dispună în sensul respectiv. Admir această modalitate de abordare, cred că duce la cele mai fericite soluții care se pot da, însă nu sunt sigură că eu aș avea la 24-25 de ani puterea de a depăși această primă fază, de a sesiza în fapt toate subtilitățile unei spețe și de a tranșa corect problema din perspectiva unui om cumpătat, ca apoi să văd dacă se poate motiva în drept soluția preconizată.

Părinții mei sunt avocați, iar sora mea a devenit acum 3 ani judecător, după o experiență de mai bine de 5 ani în profesia de avocat, deci am putut observa îndeaproape ambele categorii de profesii juridice, cu plusurile și minusurile aferente. Deocamdată mă simt atrasă de avocatură, este o profesie liberală ce oferă o mai mare libertate de mișcare și de exprimare și îți permite să îți selectezi obiectul muncii, să alegi în care dosare te angajezi și în care nu, să limitezi numărul cauzelor pe care le ai astfel încât prestația ta să fie cât se poate de performantă, la cote maxime. De asemenea, în cabinetele asociate sau în societățile profesionale poți să ceri sfaturi, poți să te consulți cu colegii înainte să iei o decizie despre ce și cum ar trebui făcut în dosar și eviți ca o eventuală greșeală sau eroare să se repercuteze direct asupra clientului. Toate acestea au fost atuu-uri decisive în alegerea mea. Nu exclud, totuși, posibilitatea de a opta cândva pentru o carieră de magistrat, însă mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla înainte de 30 de ani.

Ai avut un model în facultate?

Modelul absolut pentru mine este mama mea, inclusiv în viața profesională despre care discutăm, întrucât este un avocat de excepție în domeniul dreptului civil. Și în cadrul Facultății de Drept UBB există, desigur, oameni care au reprezentat de-a lungul anilor o sursă de inspirație pentru mine prin profesionalismul, seriozitatea și dedicarea lor, dar o amprentă puternică asupra mea a fost lăsată de doamna avocat Ioana Varga și, în egală măsură, de doamna profesor Emeșe Florian.

Cum au fost anii de studenție?

Frumoși, dar nu cred că cei mai frumoși, cum zice clișeul (râde). Pentru mine ultimii doi ani au fost destul de grei, începutul anului III a fost momentul din care am luat mult mai în serios studiul și acest lucru se vede la o simplă privire de ansamblu asupra evoluției mele. Momentan sunt copleșită de emoția experiențelor inedite ce mă așteaptă ca practician și deocamdată nu pot spune că regret trecerea anilor de facultate. Sigur, există amintiri plăcute și oameni dragi pe care i-am cunoscut și de care m-am apropiat, însă cred că fiecare etapă din viață are frumusețea ei și că toate trebuie făcute la timpul lor.

Cum te-ai pregătit pentru examenul de intrare în Barou?

Decisiv asupra pregătirii mele ulterioare pentru examenul de Barou a fost faptul că mi-am redactat lucrarea de licență în decursul verii trecute, astfel că în luna octombrie deja o aveam în forma finalizată. Acest lucru mi-a permis să mă focusez în timpul anului universitar pe pregătirea pentru examenul de licență și pentru cel de Barou fără a resimți într-o manieră insuportabilă presiunea timpului. Cât despre pregătirea propriu-zisă, o parte din merit aparține Facultății de Drept la care am studiat și la care studiez în continuare, atât datorită cadrelor didactice foarte bine pregătite, cât și datorită nivelului ridicat de dificultate al examenelor prin care te învață, indirect, cum să reziști la stres și cum să te organizezi ca să asimilezi informația necesară în mod eficient și în timp util. Facultatea de Drept UBB te călește și te schimbă, în sensul bun. Când ieși de acolo, cam știi la ce să te aștepți de la examenele de admitere în profesiile juridice. În rest, muncă individuală și multe, multe grile.

Crezi că ai avantaje dacă ai intrat prima? Mă refer aici la alegerea unui maestru. Ai fost contactată de avocați sau societăți de avocatură?

Da și da. Este firesc să fie așa, întrucât vorbim despre un examen destul de dificil și cât se poate de transparent, la adăpost de eventuale suspiciuni de fraudă și atunci normal că nivelul de credibilitate a crescut direct proporțional cu încrederea în cei care reușesc să-l promoveze.

Pe ce parte a dreptului vrei să te axezi și de ce? Penal, civil, comercial…

Civil și comercial, acestea sunt ramurile de drept care mă atrag și este și motivul pentru care voi urma cursurile masterului „Instituții de drept privat” începând de săptămâna viitoare. Probabil vine și din familie, cu toții suntem civiliști.

Îți place avocatura de bară sau de business (de birou)?

Distincția este prematură în ce mă privește. Consider că un stagiar trebuie să le încerce pe amândouă și abia apoi să ia, eventual, o decizie într-un sens sau în celălalt, deși, dacă vorbim de circumstanțele cele mai curente, cele două modalități de a practica avocatura nu se exclud, ci se întrepătrund.

Ca pe mulți tineri, te-au inspirat seriale, filme americane? Dacă da, care?

Cine s-a uitat în ultima perioadă la seriale și la filme americane nu dă interviuri acum (râde). Glumesc, desigur. Nu m-au inspirat pentru că mă uit foarte rar și oricum, cred că trebuie să fii puțin rupt de realitate ca să te inspire un film american să te faci avocat în România.

Ce calități crezi că trebuie să aibă un avocat?

Nu sunt o cunoscătoare a tainelor profesiei și, drept urmare, nu pot emite decât opinii, nu verdicte asupra acestui aspect. Citeam zilele trecute un interviu cu o tânără avocată bistrițeană care profeseză în Cluj, domnișoara Gabriela Bucătariu și dânsa a punctat un aspect foarte important, respectiv acela că avocatul trebuie să fie ingenios, pentru că nu toate litigiile sau situațiile conflictuale au o soluție stereotipă. La rândul meu, cred că ingeniozitatea este una dintre calitățile care face diferența între performanțele realizate de avocați, această capacitate de a jongla cu reglementările și de a găsi portițe acolo unde la o primă vedere s-ar părea că nu există niciuna. Însă, aș adăuga eu, poate chiar mai important decât asta este să fii foarte bine pregătit, să-ți cunoști dosarele și să nu te înhami la cauze pe care știi că deocamdată nu le poți duce. Ca să fii ingenios trebuie să ai cu ce să lucrezi, nu poți să ai inspirație dacă nu deții cunoștințele necesare.

Legat de acest subiect, îmi vine în minte sfatul pe care l-am primit noi, absolvenții promoției 2011-2015 ai Facultății de Drept UBB, de la decanul nostru de suflet, domnul profesor Gheorghiță Mateuț: „Să fiți buni! Nu numai profesional, ci și la suflet!”. Cred că într-adevăr asta este calitatea supremă până la urmă, să fii cât de bun poți. Indiferent sub ce aspect.

Te sperie gândul că este o luptă pentru supraviețuire în avocatură, mai ales la început?

Sunt conștientă că nu va fi ușor, însă n-aș putea spune că mă chiar sperie acest gând. Eu sunt o persoană credincioasă și în general preocupată de latura mea spirituală și asta îmi conferă un echilibru interior și o încredere că lucrurile se vor așeza așa cum este mai bine pentru mine, cum s-a întâmplat și până în momentul de față. Cred că dacă ești un om serios și de încredere, care dă tot ce are mai bun în munca sa, nu este cazul să-ți faci probleme de acest gen.

Comments

comentarii