Un incident stupid a pus capăt carierei ireproșabile a unui polițist din Miercurea Ciuc. În timp ce se pregătea să plece de la serviciu, a intrat în conflict verbal cu un bețiv încătușat care era pe hol, pe care l-a amenințat cu arma și l-a lovit cu piciorul. După ce în primă instanță a primit amânarea aplicării pedepsei, ceea ce l-ar fi menținut în Poliție, magistrații Curții de Apel Târgu Mureș l-au condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare, notând în motivare că inculpatul ”a minimalizat gravitatea faptei sale şi amploarea rezultatului cauzat.”
Extras din motivarea deciziei pronunțate în 19 octombrie: ”În ceea ce priveşte măsura alternativă la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen., Curtea reaminteşte că aceasta nu a fost gândită de legiuitor ca un drept, ci ca o vocaţie a infractorului ca, în prezenţa anumitor condiţii, să i se amâne temporar aplicarea pedepsei stabilite în sarcina sa. Altfel spus, chiar dacă formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen., infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanţa nu este ţinută să amâne fără vreo rezervă aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze pe lângă aceste condiţii şi alte repere în funcţie de care să stabilească dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii şi personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcţiilor pedepsei.
În prezenta cauză, Curtea de Apel remarcă, pe de o parte, gravitatea ridicată a infracţiunii de purtare abuzivă care se judecă, ilustrată în circumstanţele comiterii acestora şi intensitatea urmărilor pricinuite, constând în atentatul adus exercitării cu probitate a funcţiei publice îndeplinite de inculpat, dar şi lezarea serioasă a integrităţii corporale şi sănătăţii victimei.
Astfel, din înregistrările audio video, care au fost fixate în urma percheziţiei informatice a telefonului martorului ….., din depoziţiile martorilor oculari audiaţi în cauză (atât cele date de D.Ș., cât şi cele ale lui ….. și ….) şi din declaraţiile inculpatului şi ale persoanei vătămate, reţinând caracterul divizibil al acestor din urmă declaraţii, Curtea reţine că, în data de 21 februarie 2018, în jurul orei 20,00, persoana vătămată D.Ș. se afla în custodia Poliţiei municipiului Miercurea Ciuc, era sub influenţa băuturilor alcoolice, era încătuşat cu mâinile la spate şi, pe durata cât s-a aflat pe hol în sediul Poliţiei, era agitat, profera injurii şi vorbea pe un ton ridicat.
La un moment dat, în holul Poliţiei mun. Miercurea Ciuc. … inculpatul C. Marius Florin -agent şef de poliţie în cadrul Biroului Rutier, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu- cu intenţia de a preda armamentul Ofiţerului de Serviciu, deoarece urma să iasă din serviciu la ora 21,30.
În momentul în care îşi verifica arma pentru a o preda Ofiţerului de Serviciu, inculpatul C.M.F., deşi nu avea niciun fel de atribuţii în supravegherea şi sancţionarea lui D.Ș., a intrat în discuţii contradictorii cu acesta, a îndreptat arma înspre D.Ș. într-un gest de intimidare, iar apoi l-a apucat de haină în zona gâtului, l-a bruscat prin manevre de tragere-împingere şi l-a lovit cu piciorul în zona feţei, ceea ce a determinat dezechilibrarea lui D.Ș. şi căderea acestuia pe podea. În urma căzăturii, provocate de acţiunea violentă a inculpatului, victima a suferit leziuni corporale -fractură cominutivă 1/3 inferioară tibie dreaptă cu deplasare şi fractură maleolă externă gleznă dreaptă, leziuni care, potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză, au necesitat pentru vindecare 80-85 zile de îngrijiri medicale.
Particularităţile faptei surprinse mai sus imprimă infracţiunii o gravitate ridicată. Fapta este cu atât mai gravă cu cât autorul ei, în virtutea funcţiei pe care o exercita, potrivit art. 26 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 218/2002 republicată, avea îndatorirea de a apăra viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, precum şi celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii. Cu toate acestea şi deşi colegii săi gestionau rezonabil situaţia, el şi-a exercitat în mod abuziv prerogativele funcţiei şi a agresat, fără nicio justificare, victima, care era lipsită de orice posibilitate de apărare, căci, aşa cum instanţa a precizat mai sus, se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi era încătuşată cu mâinile la spate.
Pe de altă parte, Curtea nu omite nici persoana inculpatului care, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, este pe deplin integrat în societate, se bucură de sprijinul familiei sale şi de o reală admiraţie profesională în activitatea desfăşurată. Potrivit caracterizărilor furnizate de şefii săi, d-l C. Marius Florin şi-a desfăşurat în mod ireproşabil activitatea de organ de poliţie pentru o perioadă de 23 ani. Incidentul care a declanşat procedurile penale împotriva sa este singular în existenţa inculpatului.
Fără să nege conduita fără cusur a inculpatului anterioară faptei, referitor la atitudinea lui adoptată pe durata procedurilor, în acord cu procurorul, Curtea remarcă faptul că acesta, nu doar că nu a recunoscut comiterea infracţiunii, susţinând, în ciuda evidenţei probelor, că doar a mimat o acţiune de lovire a victimei, dar a şi minimalizat gravitatea faptei sale şi amploarea rezultatului cauzat.
În aceste împrejurări, datele care pledează în favoarea inculpatului, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii de ordin obiectiv prevăzute de art. 83 C. pen. nu sunt totuşi suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea concretă a infracţiunii comise imprimă tocmai necesitatea ca pedeapsa stabilită în prim grad să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserţia socială a inculpatului şi prevenţia generală.
În consecinţă, în raport cu circumstanţele reale –ţinând de faptă şi cele personale -ţinând de persoana inculpatului aşa cum au fost expuse mai sus, în cauză aplicarea pedepsei este indispensabilă pentru îndeplinirea funcţiilor sancţiunii penale -în particular a funcţiei de reeducare şi a celei de exemplaritate. Instanţa de apel este conştientă că soluţia de condamnare a inculpatului atrage atât încetarea raporturilor sale de serviciu, cât şi alterarea situaţiei personale, materiale şi familiale, însă d-l C. Marius Florin cunoştea riscurile la care s-a expus şi şi-a asumat asemenea riscuri odată cu săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.
În aceeaşi ordine de idei, în prezenţa datelor care caracterizează persoana inculpatului şi realele perspective de reintegrare socială a acestuia, instanţa de al doilea grad constată că aplicarea pedepsei în cazul lui C. M.F. este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, el nu va mai comite alte infracţiunii, însă este necesară supravegherea conduitei acestuia pe perioada unui termen de supraveghere. În acest context şi îndeplinite fiind cumulativ condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., în rejudecare va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani. gravitarea infracţiunii săvârşite, precum şi perspectivele de resocializare a inculpatului sunt criterii în funcţie de care instanţa a determinat măsurile şi obligaţiile în sarcina inculpatului, precum şi durata termenului de supraveghere.”