fbpx

Dreptatea lui Țepeș: A sărit în apărarea unei femei bruscate de un polițist local și s-a ales cu dosar pentru ultraj

Un personaj cunoscut din Cluj, cu nume istoric, a sărit în apărarea unei femei bruscate pe stradă de un polițist local și s-a ales cu dosar penal, chiar și cu o amendă penală usturătoare în primă instanță. Urmează decizia Curții de Apel Cluj. Polițistul local a fugit după femeie și a prins-o de umăr pe motiv că ar fi trecut neregulamentar strada. Vlad Țepeș trecea prin zonă și l-a întrebat pe polițistul local ce are cu doamna, adresând unele cuvinte grele, pentru care și-a cerut ulterior scuze ce au fost acceptate de polițist. Asta nu a contat pentru judecătorul fondului care l-a găsit vinovat.

Țepeș este trimis în judecată pentru ultraj. Niște înjurături românești sunt trecute în actul de acuzare ca amenințare cu agresiune sexuală! Potrivit rechizitoriului, ”în fapt s-a reținut că, în data de 22.11.2018, în jurul orei 16:30, în timp ce se afla pe strada Paris, Cluj-Napoca, pe trotuarul din apropierea sediului firmei Scutul Negru, inculpatul l-a amenințat cu acte de violență fizică și agresiuni sexuale pe polițistul local Miron Răzvan, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și urmărea luarea măsurilor legale față de un pieton care traversase în mod neregulamenta

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc în baza procedurii recunoașterii învinuirii, că recunoaște faptele cu excepția actelor de violență și injuriilor cu conotație sexuală. Instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a respins cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen.

Situația de fapt reținută de judecătorul fondului: ”La data de 22.11.2018, în jurul orei 16:30, persoana vătămată M, în calitatea sa de polițist local în cadrul D.G.P.L. Cluj-Napoca –Serviciul Control Trafic Rutier, dirija circulația la intersecția străzilor Paris și Argeș din mun. Cluj-Napoca. Cu această ocazie, a constatat că martora N. a traversat strada neregulamentar, în alergare, motiv pentru care polițistul s-a deplasat către aceasta, pentru a-i atrage atenția cu privire la conduita ilicită. Întrucât persoana în cauză nu a dat curs solicitării de a se opri, polițistul local Miron a pornit în urmărire și a oprit-o, prinzând-o de umăr. După cum rezultă din declarația martorei din data de 22.07.2020, ”eu m-am angajat în traversarea străzii printre mașinile care se aflau în coloană. Polițistul a fluierat, dar nu credeam că fluieră după mine, iar apoi m-am trezit smucită de umăr de acesta și trasă înapoi. Eu nu am auzit ca polițistul să fi strigat după mine. Era zgomot în stradă, de la mașini. După ce am fost oprită, polițistul m-a întrebat cum de mi-am permis să trec ….. Era foarte arogant polițistul. După ce am fost oprită de polițist, am purtat o discuție cu dl agent, timp de câteva minute, apoi din coloana de mașini a coborât acest domn, respectiv inculpatul din prezenta cauza, care l-a întrebat pe polițist – ce aveți cu doamna?.

Așadar, pe fondul evenimentului descris anterior, inculpatul Țepeș, care se deplasa pe strada Paris, a coborât din autoturismul personal și s-a îndreptat către cei doi, moment în care martora N. a părăsit locul și a intrat în curtea societății Scutul Negru. În continuare, inculpatul a adresat injurii persoanei vătămate, dar și amenințări cu acte de violență, prezentând o poziție intimidantă față de acesta, prin aceea că s-a apropiat cu corpul la o distanță mică, plasându-și fruntea de chipiul polițistului.

Inculpatul a recunoscut că a adresat o serie de injurii și expresii obscene la adresa polițistului local, însă a susținut că acesta din urmă nu s-a simțit amenințat/speriat, iar injuriile au fost adresate la nervi și au constat în înjurăturile frecvent folosite în limbajul cotidian. Astfel, ”(…) fiind întrebat de către procuror ce cuvinte am folosit, menționez faptul că nu îmi mai amintesc cu exactitate ce cuvinte am folosit însă acestea au fost spuse la nervi, iar starea conflictuală s-a aplanat la scurt timp. Ceea ce pot însă preciza este faptul că, deși l-am înjurat pe polițist, în nici un moment eu nu l-am amenințat, injuriile neavând un caracter amenințător. Injuriile mele au apărut exclusiv pe fondul discuției tensionate între mine și polițist.” (declarație inculpat, f.17- 21 d.u.p.). Cu ocazia audierii sale de către instanță, inculpatul a arătat și că: ”I-am adresat câteva injurii polițistului local, însă nu cu scopul de a-l amenința cu acte de agresiune sexuală. Erau simple înjurături, așa cum în România majoritatea injuriilor sunt cu conotație sexuală. Arăt că în momentul în care i-am adresat injurii, eu nu i-am indus o stare de temere și nici el nu mi-a arătat că i-ar fi frica de mine. El nu mi-a răspuns înapoi, dar nici nu mi s-a părut ca era speriat (…)”.

Vlad Țepeș a precizat pentru Clujust: “Procurorul a sustinut ca l-am intimidat pe politist pentru ca sunt solid. Pai daca nu interveneam pentru femeie, altii ar fi zis uite asta e mare si nu face nimic. Eu puteam sa-mi vad linistit de treaba, dar nu pot lasa sa fie agresata o femeie”

Judecătoarea Ruxandra Piteiu, care acum este la secția civilă, l-a condamnat pe Țepeș, chiar dacă polițistul local a dat declarație la notar că nu s-a simțit amenințat.

”Deși la dosar a fost depus un act notarial reprezentând declarația pe proprie răspundere a persoanei vătămate M, prin care acesta afirma că nu s-a simțit niciun moment amenințat de inculpat, în fața instanței, persoana vătămată a arătat că, ” (…) ideea de a merge la notar a aparținut inculpatului Vlad Țepes. Acesta mi-a spus amical să merg la notar și nu m-a presat sub niciun fel. Am vrut să-l ajut în acest litigiu. (…) M-am întâlnit cu inculpatul în primavara anului trecut, în 2019 și am acceptat scuzele, atunci am înțeles că vorbele lui au fost spuse la supărare și am vrut să îl ajut în acest proces.

Urmarea imediată principală o constituie starea de pericol creată pentru autoritatea statului, iar cea secundară constă în starea de pericol creată cu privire la integritatea fizică/psihică a agentului statului implicat în acest eveniment. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei (ex re). Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu modalitatea de vinovăție a intenției directe spontane, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei.

Având în vedere argumentele mai sus menționate referitoare la subiectul pasiv special al infracțiunii (agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu), în cauză se va reține varianta agravată a infracțiunii de ultraj, prevăzută la alin. 4 al art. 257 din Codul penal.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, prin raportare la art. 396 C.proc.pen., instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.”, se arată în motivare.

Motivele aplicării amenzii penale de 13.500 lei:

”Ultrajul este cea mai importantă faptă penală din capitolul Codului penal dedicat infracțiunilor contra autorității, date fiind valorile sociale ocrotite prin incriminarea sa, dar și frecvența ridicată a săvârșirii acestui tip de infracțiune. Legiuitorul a înțeles să protejeze prin intermediul incriminării ultrajului atât autoritatea statului, cât și integritatea fizică, sănătatea și viața persoanei. Infracțiunea din prezenta cauză este cu atât mai gravă cu cât subiectul pasiv secundar este un agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de poliție, legiuitorul român înțelegând să sancționeze mai aspru infracțiunea de ultraj în acest caz.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei, împrejurarea că nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, nu a împiedicat aflarea adevărul în cauză, reținând și circumstanțele reale și personale expuse, instanța apreciază că, pentru prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, în cauză se impune condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită.

Fără a face abstracție de gravitatea faptei săvârșite, de natură să aducă atingere relațiilor sociale ce privesc autoritatea statului, instanța va ține seama în principal de faptul că inculpatul are studii superioare, loc de muncă, este căsătorit și este integrat în societate. Deși nu este la prima confruntare cu legea penală, instanța apreciază că plasarea acestuia în mediul penitenciar nu ar fi o măsură benefică, aptă să asigure reeducarea acestuia sau să-l determine să renunțe la conduita infracțională. Mai mult, inculpatul a regretat sincer fapta săvârșită, s-a împăcat cu persoana vătămată, iar procesul penal desfășurat față de acesta l-a determinat să înțeleagă potențialul vătămător pe care l-a avut acțiunea sa. În același sens, riscul de reiterare a comportamentului antisocial este unul mediu spre redus, în acest sens fiind și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj.

La alegerea pedepsei, instanța reține că statul trebuie să aplice sancțiuni penale proporționale cu gravitatea faptelor comise. Va ține seama de faptul că sancțiunea penală, pe lângă rolul punitiv, are și rolul de prevenție și reeducare. Astfel, apreciază că stabilirea unei amenzi penale într-un cuantum suficient este de natură să constrângă inculpatul la respectarea, pe viitor, a normelor privind ordinea și liniștea publică, dar și a legislației penale în general.

Potrivit art. 61 alin. 4 lit. b) C.pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani. Potrivit art. 61 alin. 2 și 3 C.pen., (2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile. (3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.

Aplicând prevederile recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

În raport de toate aspectele menționate anterior, în baza art. 396 alin. 1 și 2 C.proc.pen., cu reținerea art. 43 alin. 5 C.pen. și cu aplicarea art. 61 alin. 2, 3 teza I și 4 lit. b) C.pen., îl va condamna pe inculpatul Țepeș Alexandru Vlad la o pedeapsa de 270 de zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap la art. 206 alin. 1 C.pen., în cond. art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43 alin. 5 C.pen.

În ceea ce privește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, instanța are în vedere faptul că inculpatul are vârsta de 46 de ani și realizează venituri salariale, fiind încadrat în muncă- lucrează ca agent de vânzări în cadrul societății Sisteme de Securitate Scutul Negru.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 61 alin. 2 și 3 teza a II-a C.pen., instanța va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă la valoarea de 50 lei, amenda penală fiind astfel în cuantum total de 13.500 lei.

Inculpatului i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, dacă nu execută pedeapsa amenzii penale, în tot sau în parte, cu rea-credință, precum și asupra dispozițiilor art. 64 din Codul penal privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.”

Sentința a fost atacată cu apel, urmând să se pronunțe Curtea de Apel Cluj.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns