CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Un bărbat de 55 de ani, cu trei cetățenii, doctor la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pentru că i-a dat 500 de euro unui polițist de frontieră pe Aeroportul Cluj pentru a o lăsa pe prietena lui din China să intre în țară, deși nu avea actele în regulă. Aceasta venise ca să participe la festivalul Untold.
Bărbatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni cu suspendare pe un termen de supraveghere de 2 ani și trebuie să preseteze 60 de zile de muncă în folosul comunității.
Starea de fapt:
”La data de 28.07.2022, în jurul orei 17:30, inculpatul S.E. și prietena sa, numita D, cetățean chinez, s-au prezentat la controlul de frontieră de pe Aeroportul Internațional „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, pentru a intra în România.
Cu ocazia verificării documentelor necesare pentru intrarea în România, martorul B., în calitate de agent de poliție de frontieră, a observat că numita D. avea o singură intrare valabilă în spațiul Schengen, începând cu data de 28.07.2022, în condițiile în care legislația română, respectiv OUG nr. 194/2002, prevede că intrarea pe teritoriul României este permisă doar străinilor titulari ai unor vize valabile pentru două sau multiple intrări.
În acest context, un alt agent de poliție de frontieră, respectiv martorul a efectuat verificări suplimentare și a ajuns la aceeași concluzie, respectiv că D nu îndeplinește condițiile legale de intrare în țară, aspect pe care l-a comunicat celor doi.
Între inculpat și martori au avut loc mai multe discuții, în cadrul cărora S.E. le-a spus că au venit pentru a participa la festivalul Untold și că ar dori să primească o viză pe loc, iar martorii i-au explicat că nu există vreo prevedere legală în acest sens și că singura soluție legală este de a se întoarce în alt stat membru Schengen pentru a obține o viză cu multiple intrări, ceea ce i-ar permite numitei D să intre în România
Martorul B a adus la cunoștința șefului de tură, respectiv martorului , situația numitei D, iar acesta, în conformitate cu prev. art. 8 din OUG nr. 194/2002, a luat decizia de a nu-i permite intrarea în țară, completând în acest sens formularul de refuz și notificarea de retur către compania Lufthansa.
În acest context, trebuie subliniat că martorul B avea, în conformitate cu disp. art. 11 și 18 din OUG nr. 105/2001, obligația de a nu permite intrarea în țară a persoanelor care nu îndeplinesc condițiile legale.
Martorul a declarat că inculpatul i-a spus că a solicitat o viză cu intrări multiple și că, probabil, a fost o eroare din partea ambasadei Belgiei, dar că i-a adus la cunoștință că singura soluție legală este de a se întoarce . Cu toate acestea, inculpatul a insistat și i-a spus în mai multe rânduri că dorește să rezolve problema și să găsească o modalitate de a intra în țară.
Din înregistrările surprinse de camerele de supraveghere rezultă că, în jurul orei 17:57, între inculpat și numita D a avut loc o discuție, după care S.E. a căutat ceva în rucsacul prieteni sale, pentru ca ulterior să se întoarcă, având ceva în mână, fără a se putea distinge ce anume.
În continuare, inculpatul s-a îndreptat spre martorul B, iar în momentul în care acesta din urmă s-a întors, S.E. a făcut afirmația „cum aș putea să…”, după care cei doi au purtat o discuție inteligibilă.
Conversația a fost întreruptă de sunetul unui telefon, moment în care B s-a deplasat către toneta din dreapta sa, fiind urmat de către inculpat, care s-a poziționat în fața intrării.
În momentul în care martorul a intenționat să iasă, inculpatul s-a poziționat în fața acestuia și a făcut un gest de deschidere al palmelor, uitându-se în jos, ca și cum ar prezenta ceva.
Reacția agentului de poliție a fost de a împinge cu fermitate mâinile inculpatului și de a-i spune „Domnul meu, nu vă jucați cu dinastea, că poate vă alegeți cu un arest”. Ulterior acestui moment, inculpatul a transferat obiectul pe care-l ţinea, din mâna stângă, în mâna dreaptă, după care l-a introdus în buzunarul drept al pantalonilor. În continuare, a înaintat ușor către martor, zâmbind, și a făcut următoarele afirmații : ,,suntem oameni serioşi, adică,… tatăl meu mă asteaptă, asta e cea mai urâtă chestie posibilă care mi se poate întampla……are 85 de ani. Am vorbit cu el, e cu maica-mea acolo, mă asteaptă…,orice aş ….”
Audiat în calitate de martor B a relatat că inculpatul S.E. i-a înmânat aproximativ 400 sau 500 de dolari în cupiură de 100 de dolari, dar a refuzat suma și i-a spus inculpatului că s-ar putea alege cu un dosar penal. Martorul a precizat că nu i s-a spus pentru ce este suma, dar prin modul în care s-a comportat i-a dat de înțeles că suma de bani era pentru a o lăsa pe numita D să intre în țară. În acest sens, martorul a sesizat organele de urmărire penală cu privire la fapta comisă de către inculpatul S.
În acest context, la aceeași dată, organele de cercetare penală din cadrul DGA Cluj, au procedat la efectuarea percheziției corporale asupra inculpatului, prilej cu care au fost identificate și ridicate patru bancnote din cupiura de 100 de dolari fiecare, ce se aflau într-un portmoneu, alături de alte bancnote în dolari și lei, respectiv o bancnotă de 2 dolari, una de 100 lei, una de 50 lei, opt de 10 lei și una de un leu.
În cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, în condiţiile descrise în rechizitoriu, instanţa încuviinţând solicitarea acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate”
Instanța arată în motivare că a fost o eroare cu privire la viză din partea ambasadei Belgiei, de unde veniseră cei doi, dar precizează că asta nu scuză intenția de a mitui polițistul de frontieră:
”Împrejurarea că refuzul agenților poliției de frontieră de a-i permite accesul numitei D, cetățean străin, intrarea în țară, a fost rezultatul unei erori birocratice din partea ambasadei Belgiei nu diminuează semnificativ gravitatea faptei și nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. 2 C.p. În esență, controlul asupra accesului în țară este o componentă critică a securității naționale. Chiar dacă refuzul de a permite intrarea în țară a unei persoane este rezultatul unei erori birocratice, faptul că o persoană alege să ofere mită în loc să urmeze căile legale de contestare a măsurii sau de remediere a erorii nu poate conduce la minimalizarea gravității faptei.
Din faptul că inculpatul nu a perceput darea de mită ca pe un act imoral sau ilegal, ci doar ca pe o „scurtătură” în rezolvarea unei probleme sau ca un lucru firesc în interacțiunile cu instituțiile publice, denotă că nu a înțeles în ce rezidă gravitatea infracțiunii.
Infracțiunile de corupție reflectă o percepție profund distorsionată asupra realității, înrădăcinată în credința că problemele pot fi „rezolvate” prin metode ilicite. Această mentalitate trădează o ruptură severă între valorile morale esențiale și acțiunile individului, indicând că respectul față de lege nu este ceva constant, ci mai degrabă o opțiune flexibilă, influențată de interesele personale și de circumstanțele favorabile. Această disonanță morală creează un cadru mental în care legea nu mai este văzută ca un set de norme inviolabile, ci ca un obstacol care poate fi ocolit atunci când situația o permite.
Darea de mită este un act care trădează o lipsă fundamentală de încredere în integritatea funcționarului public. Prin însăși propunerea unei mite, inculpatul sugerează că funcționarul ar fi dispus să își compromită valorile morale în schimbul unui beneficiu personal, ceea ce subminează nu doar relația dintre cetățean și funcționar, dar și încrederea generală în instituțiile publice. Această presupunere că funcționarul ar putea fi coruptibil amplifică gravitatea infracțiunii, din cauză că nu doar corupe un individ, ci și întărește un climat de neîncredere și suspiciune față de autorități în ansamblu. Gravitatea sporită a infracțiunii decurge astfel din impactul său sistemic, care depășește simpla acțiune de a oferi mită și afectează în mod negativ funcționarea întregii structuri administrative și încrederea publicului în aceasta.
Este adevărat că nu este irelevant dacă actul dorit de către inculpat a fost unul licit sau ilicit, că prietena acestuia, D, pare a fi cea care l-a presat să săvârșească faptă, că se afla într-o stare de oboseală, în urma unui zbor lung și obositor, dar toate acestea vor fi avute la individualizarea pedepsei între limitele legale, fără reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
Pe de altă parte, circumstanțele personale inculpatului sunt favorabile acestuia. Astfel, S.E. este în vârstă de 55 de ani, este cetățean român, american și belgian, este absolvent de studii superioare, a obținut titlul de doctor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, are un copil major și un loc de muncă stabil, a recunoscut săvârșirea faptei și a manifestat regret față de cele întâmplate. Prin urmare, există suficiente dovezi care indică faptul că fapta comisă a fost un episod singular în viața inculpatului și nu reflectă comportamentul său obișnuit.
În acest context, instanța reține că trimiterea inculpatului într-un penitenciar sau aplicarea unei pedepse severe nu reprezintă, în sine, un scop al procesului penal, ci reeducarea inculpatului.
Date fiind toate cele arătate mai sus, în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.p.p., va condamna inculpatul S.E. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 C.p. rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.”, se arată în motivarea Tribunalului Cluj.
