Tatăl unei minore a cerut la Judecătoria Cluj-Napoca, prin ordonanță președințială, ca mama, de care este divorțat, să-și dea acordul să ducă fetița în Franța în vacanță în iulie 2020. Instanța a respins cererea din cauza pandemiei de COVID-19.
În 2018 s-a pronunțat sentința de divorț și s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți asupra minorei în vârstă de 10 ani. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a stabilit programul de vizitare al minorei de către tată
Pentru că mama refuză să-și exprime consimțământul în vederea deplasării minorei în afara țării împreună cu tatăl, în scopul unei călătorii în Franța în luna iulie 2020, tatăl a depus cererea de chemare în judecată, prin avocat Ștefan Bălan, solicitând pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care instanța să suplinească consimțământul pârâtei, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la exprimarea consimțământului pentru eliberarea pașaportului pe numele minorei, în caz contrar hotărârea judecătorească să suplinească acordul acesteia în vederea îndeplinirii tuturor formalităților și operațiunilor necesare de eliberare a pașaportului.
Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamantul. Sentința poate fi atacată cu apel
Potrivit motivării Sentinței Civile nr. 1593/2020, instanța a respins cererea tatălui din cauza pandemiei de COVID-19.
”Cu toate că în favoarea reclamantului există aparența de drept, conform programului de vizitare stabilit prin hotărâre judecătorească minora urmând a fi în grija acestuia pe perioada în care ar urma să aibă loc călătoria în Franța, măsura are caracter vremelnic, fiind vorba despre trei săptămâni, iar prin luarea acestei măsuri nu s-ar prejudeca fondul dreptului, neintervenind modificări cu privire la raporturile dintre părinți și copilul minor, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței. Astfel, intervalul în care urmează să aibă loc deplasarea este 01-21.07.2020, peste trei luni și jumătate față de momentul la care se pronunță prezenta hotărâre, iar un interval atât de îndelungat nu justifică o procedură judiciară de urgență. Reclamantul avea posibilitatea introducerii unei acțiuni de fond, dacă dorea să organizeze cu mai mult timp înainte călătoria , astfel cum a susținut.
Raportat la susținerile reclamantului, potrivit cărora urgența soluționării prezentei cauze se bazează pe costurile de transport și cazare care se pot modifica de la un moment la altul și pe necesitatea unui interval de timp pentru obținerea pașaportului pentru minoră, instanța constată faptul că acesta nu are un plan bine structurat pentru călătorie, atât din răspunsul la interogatoriu, cât și din susținerile acestuia reieșind că a stabilit doar următoarele: trei localități pe care ar urma să le viziteze – Chamonix, Paris și Nisa, iar transportul urm ează a fi efectuat cu avionul sau cu mașina, reclamantul neavând clar prefigurat traseul și nici măcar mijlocul de transport. Instanța consideră că urgența se justifică când detaliile călătoriei sunt stabilite, raportat la unitățile de cazare și la biletele de transport deja achiziționate. Aspectul economic pe care reclamantul îl invocă nu se justifică raportat la economiile pe care a învederat instanței că le deține – 71.040,19 lei într-un cont al mamei sale pe care este împuternicit.
De asemenea, având în vedere faptul că în dosar este vorba despre deplasarea unei minore în vârstă de 10 ani în Franța, instanța analizează cererea și prin prisma interesului superior al copilului, care primează în astfel de cazuri. Or, raportat la momentul în care a fost formulată și soluționată prezenta cerere, instanța nu poate să nu ia în considerare comunicatele oficiale care sunt de notorietate, conform cărora Organizația Mondială a Sănătății a declarat la nivel mondial, la data de 11.02.2020, pandemie de COVID-19, iar în Franța au fost înregistrate până la momentul actual 1.784 cazuri și 33 de decese, fiind a doua țară din Uniunea Europeană care înregistrează un număr atât de mare de îmbolnăviri. Siguranța și sănătatea copilului sunt în prim plan, aceste aspecte constituind baza principiului anterior menționat, iar la acest moment deplasarea minorei în acea zonă în scop turistic nu se justifică, ambii părinți necesitând a fi conștienți și responsabili de contextul actual internațional.
Instanța, având în vedere și procedura pe care reclamantul a ales să o urmeze, nu se poate raporta decât la starea actuală care există în societate prin raportare la această pandemie care nu poate fi ignorată, neputând anticipa evoluția situației peste câteva luni, astfel că se impune să primeze precauția.
Bineînțeles că reclamantul are posibilitatea să achite costurile călătoriei, iar în situația în care va fi posibilă deplasarea în Franța în iulie, iar pârâta, cunoscând atunci toate detaliile, va refuza în continuare să își exprime consimțământul, reclamantul va avea la îndemână acțiunea pentru emiterea ordonanței președințiale la acel moment, când va putea justifica urgența.”