fbpx

Dezlegare de drept pentru toți titularii unor întreprinderi individuale care exercită un serviciu de interes public

O decizie importantă a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ÎCCJ referitoare la calitatea de funcționar public în accepțiunea Codului penal a întreprinzătorului titular al unei întreprinderi individuale a fost publicată în Monitorul Oficial. Judecătorii ÎCCJ arată de ce întreprinzătorul titular al întreprinderii are calitatea de funcționar din Codul penal și nu întreprinderea.

Nu întreprinderea individuală este investită cu exercitarea unui serviciu de interes public de către autorităţile publice, ci întreprinzătorul titular al întreprinderii, prin urmare, controlul şi supravegherea de către autorităţile publice relativ la îndeplinirea respectivului serviciu public se realizează cu privire la întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale.

 

În Decizia nr. 13/2020 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 11 august 2020, se arată următoarele:

”Soluţionarea problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune stabilirea relaţiei dintre întreprinzător şi întreprinderea individuală, respectiv natura juridică a raportului dintre întreprinzătorul titular şi întreprinderea individuală.

Astfel, potrivit art. 2 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, întreprinzătorul este persoana fizică care organizează o întreprindere economică (activitate economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege).

Întreprinderea individuală reprezintă, conform art. 2 lit. g) din acelaşi act normativ, întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

Din economia dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că legiuitorul a conferit calitatea de subiect de drept implicat în raporturile juridice, respectiv de titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii instituite în desfăşurarea activităţilor economice întreprinzătorului persoană fizică, şi nu întreprinderii individuale care este o entitate fără personalitate juridică.

În acest sens, art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 prevede că activităţile economice pot fi desfăşurate de persoanele fizice ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, iar potrivit art. 7 alin. (1), obligaţia de înregistrare şi autorizare a funcţionării îi incumbă întreprinzătorului persoană fizică, şi nu întreprinderii individuale, care nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea la registrul comerţului, prevedere expresă reglementată în art. 22 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.

În acelaşi sens converg şi prevederile inserate în cuprinsul capitolului III secţiunea a 2-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, relative la “Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale”, din denumirea marginală a acestei secţiuni rezultând, cu certitudine, că subiectul de drept titular al ansamblului de drepturi şi obligaţii pe care legea le instituie este întreprinzătorul persoană fizică.

Nu în ultimul rând, se constată că art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 reglementează doar cazurile de încetare a activităţii şi de radiere a întreprinzătorului persoană fizică.

Această concluzie rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, instanţa supremă relevând că “întreaga construcţie normativă existentă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 este centrată pe ideea recunoaşterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat în raporturile juridice pe care le disciplinează. (…) În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condiţiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi şi obligaţii proprii în condiţiile prevăzute de art. 188 din Codul civil”.

Prin urmare, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale calitatea de subiect de drept distinct de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale. În acelaşi sens a concluzionat şi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 209/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, în cazul similar al întreprinderii familiale.

Pe cale de consecinţă, neexistând o separare între întreprinderea individuală şi întreprinzătorul titular al acesteia, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, acesta din urmă este subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii, învestind întreprinderea individuală cu exercitarea unui serviciu de interes public, autorităţile publice învestesc însuşi întreprinzătorul cu exercitarea acestui serviciu.

În aceste condiţii, serviciul de interes public este prestat de întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale, iar învestirea, controlul şi supravegherea de către autorităţile publice relativ la îndeplinirea respectivului serviciu public se realizează cu privire la întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale, care dobândeşte calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Şi considerentele hotărârii prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionată anterior, în sensul că “subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică”, “doar acesta având capacitatea de a-şi asuma obligaţii (…) şi de a răspunde (…)”, conduc la concluzia că întreprinzătorul este cel care exercită serviciul de interes public.

În raport cu ipoteza relevată în conţinutul întrebării ce face obiectul sesizării, respectiv în situaţia în care activitatea economică desfăşurată în cadrul întreprinderii individuale constă în prestarea unui serviciu de interes public, supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice, întreprinzătorul, care organizează această activitate, este persoana supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu, aşa încât acesta are calitatea de funcţionar public în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale nu face parte dintre persoanele la care se referă art. 308 alin. (1) din Codul penal, nefiind o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Astfel, pe de o parte, întreprinderea individuală nu are, în mod cert, calitatea de persoană fizică, ci reprezintă o formă de organizare a unei activităţi, respectiv o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, cu sensul atribuit întreprinderii economice în art. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008.

Pe de altă parte, întreprinzătorul nu exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. Acesta este titularul întreprinderii individuale, persoana care organizează întreprinderea şi care răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii, după cum rezultă din art. 26 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.

Nu în ultimul rând, în considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reţinut, cu caracter obligatoriu, că “întreprinzătorul persoană fizică – titular al întreprinderii individuale – este cel care, în calitate de «angajator persoană fizică», poate angaja terţe persoane”.

Prin urmare, raporturile dintre persoana fizică – întreprinzătorul titular şi întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul nu este angajat, nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii individuale şi nu lucrează în serviciul acesteia.

Faţă de cele ce precedă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează în sensul că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu este inclus în sfera de incidenţă a prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, neavând calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal. În concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii, ci este însuşi titularul întreprinderii individuale, cel care organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale.

În situaţia în care întreprinzătorul, ca titular al unei întreprinderi individuale, exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Având în vedere problema de drept supusă analizei şi modalitatea de redactare a întrebării adresate de instanţa de sesizare, se apreciază că se impune reformularea acesteia din raţiuni de acurateţe juridică, în condiţiile în care chestiunea de drept în discuţie rezultă cu claritate din conţinutul întrebării, aşa încât nu aduce atingere limitelor sesizării, dar şi în considerarea naturii şi scopului procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală, mecanism de prevenire a unei practici judiciare neunitare.

În considerarea celor expuse, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: “dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public” şi va stabili că:

Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.

În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns