clujust.ro

Detaliile fac diferența. Cauză trimisă la rejudecare de CA Cluj pentru încălcarea dreptului la apărare

Curtea de Apel Cluj a constatat într-un dosar că, în cazul a două infracțiuni (amenințare și încălcarea ordinului de protecție), instanța de fond nu a reținut infracțiunile în formă continuată compuse din câte 2 acte materiale, precum în rechizitoriu, ci a reținut la fiecare câte două infracțiuni distincte în concurs, fără să pună în discuție noua încadrare juridică. Prin aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, judecătorii Curții au trimis cauza la rejudecare.

Extras din motivare: ”Analizând apelul declarat în cauză prin prisma normelor şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, în limitele caracterului devolutiv integral, Curtea reţine următoarele:

Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:  

       – violare de domiciliu, prevăzută de art. 224, alin. 1) din Codul penal – fapta din data de 03.04.2021; 

       – amenințare prevăzută de art. 206, alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35, alin. 1 din Codul penal, faţă de persoana vătămată Y (2 acte materiale – 03.04.2021, 22.04.2021);

     – încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție (2 acte materiale – 22.04.2021, 29.07.2021), prevăzută de de art. 47, alin. 1 din Legea nr. 217/2003 rep., cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal;

 – violență în familie, faptă prev. de art. 199, alin. 1) rap. la art. 193, alin. 1) din Codul penal, (faptă din data de 03.04.2021);

– ameninţare, prevăzută de art. 206, alin. 1) din Codul penal, față de persoana vătămată Y (faptă din data de 29.07.2021), totul cu aplicarea art. 38, alin. 1) din Codul penal. 

Curtea constată că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului X, pentru săvârșirea în data de 29 iulie 2021 a infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii persoanei vătămate Y

În temeiul art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului X pentru săvârşirea infracţiunilor de: 

– violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal (fapta din data de 03.04.2021), la pedeapsa de 3 luni închisoare;

– amenințare (03.04.2021), prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare;

– amenințare (22.04.2021) prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare;

– încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție (22.04.2021) prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

– încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție (29.07.2021) prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

– violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 rap. la art. 193 alin. 1 C.Pen., (fapta din data de 03.04.2021), la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Din cele expuse anterior, reiese că instanța de fond a reținut în loc de infracțiunea de amenințare, în formă continuată compusă din actele materiale comise în datele de 03.04.2021 și 22.04.2021, două infracțiuni de amenințare, înlăturând dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal. În același sens a dispus și în privința infracțiunii de încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție, respectiv nu a reținut forma continuată a acesteia, astfel cum s-a menționat în actul de sesizare, ci a reținut două infracțiuni distincte în concurs. 

Curtea constată că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor de amenințare și încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție, ci a reținut concursul de infracțiuni în loc de forma continuată, cu ocazia pronunțării hotărârii.

Articolul 386 Cod procedură penală prevede că în cazul în care în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea. 

Nefiind respectată obligaţia de punere în discuţie a noii încadrări juridice, este evident că inculpatul a fost în imposibilitate să-şi exercite în mod corespunzător dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât reţinerea concursului în loc de forma continuată a infracţiunii constituie o agravare a situaţiei juridice a inculpatului, prin prisma tratamentului sancţionator care poate fi aplicat. 

Potrivit legislației române încălcarea dispoziţiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală poate fi sancţionată exclusiv pe tărâmul nulităţii relative, având în vedere că omisiunea punerii în discuţie a schimbării de încadrare juridică nu constituie o încălcare prevăzută expres de art. 281 alin. 1 Cod procedură penală care să atragă sancţiunea nulităţii absolute. 

Nulitatea absolută se deosebește de nulitatea relativă, la nivel calitativ, prin faptul că cea dintâi nu necesită dovedirea unei vătămări, ci aceasta se prezumă prin simpla existență a neregulii procesuale. Din analiza cazurilor de nulitate absolută, reiese că această sancțiune apare în cazul în care sunt încălcate dispoziții legale referitoare la respectarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și la o instanță imparțială și independentă. În situația existenței unui caz de nulitate absolută există o prezumție legală de încălcare a drepturilor fundamentale, fiind în prezența unei vătămări ce nu poate fi încălcată decât prin desființarea actului.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, prevederile Dreptului European se aplică cu prioritate, inclusiv în procesul penal, dacă în dreptul intern nu există prevederi contradictorii mai favorabile. Astfel, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului în interpretarea dată în jurisprudența Curții Europene se aplică direct și prioritar în procesele penale desfășurate în România.

Curtea reține că pot fi asimilate cazurilor de nulitate absolută și încălcarea unuia dintre drepturile fundamentale ale omului, constatată prin decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Importanţa încunoştiinţării inculpatului asupra încadrării juridice a acuzaţiei, precum și exercitarea în condiții corespunzătoare a dreptului la apărare ca și componente a dreptului la un proces echitabil a fost subliniată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunţate în această materie.

În acest sens, cu privire la „reîncadrarea juridică a acuzației“, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: „Acuzatul trebuie să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice modificare a acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu «cauza» acesteia, și trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a reacționa la aceste modificări și pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei noi informații sau afirmații. Modificarea acuzației aduse unei persoane, indiferent dacă este vorba despre natura faptelor imputate sau despre calificarea lor juridică, trebuie adusă la cunoștința ei în aceleași condiții de promptitudine prevăzute de art. 6 paragraful 3 lit. a), pentru ca ea să fie în măsură să dispună de facilitățile necesare organizării apărării în noile condiții apărute“. (Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunțată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragraful 61, și Decizia din 5 septembrie 2006, pronunțată în procedura de admisibilitate a cererii în Cauza Bäckström și Andersson împotriva Suediei). 

Prin Hotărârea din 20 aprilie 2006, pronunțată în Cauza I.H. și alții împotriva Austriei, paragraful 34, Curtea Europeană a statuat următoarele: „Informațiile referitoare la acuzațiile aduse, inclusiv încadrarea juridică reținută de instanță în materie, trebuie să fie furnizate fie înainte de proces, în actul de inculpare, fie cel puțin în cursul procesului, prin alte mijloace, precum extinderea formală sau implicită a acuzațiilor. Simpla menționare a posibilității teoretice ca instanța să ajungă la o concluzie diferită de cea a parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii este, în mod evident, insuficientă“.

 S-a reținut totodată că „În cazul reîncadrării faptelor în cursul procesului, acuzatului trebuie să i se acorde posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în mod practic și efectiv și în timp util (Hotărârea din 25 martie 1999, pronunțată în Cauza Pélissier și Sassi împotriva Franței, paragraful 62; Hotărârea din 25 ianuarie 2011, pronunțată în Cauza Block împotriva Ungariei, paragraful 24). 

Curtea Constituțională a României a subliniat importanța respectării obligațiilor prevăzute de art. 386 Cod procedură penală sau art. 344 din Codul de procedură penală din 1968, în mai multe decizii pronunțate de-a  lungul timpului, reamintite în Decizia nr. 250/16 aprilie 2019 în care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a art. 386 alin. 1 Cod procedură penală.

În paragraful 29 al acestei din urma decizii, Curtea Constituțională a reținut următoarele:

”29. Art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală – ca și art. 344 din Codul de procedură penală din 1968 – prevede că, „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea“. Curtea reține că norma procesual penală criticată instituie o dublă obligație a instanței de judecată în legătură cu schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv obligația instanței de a pune în discuția părților noua încadrare și obligația de a informa inculpatul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

În acest sens, în Decizia nr. 124 din 1 martie 2005, precitată, Curtea a reținut că „Dispoziția legală criticată [s.n. art. 334 din Codul de procedură penală din 1968] impune instanței obligația de a pune în discuție noua încadrare și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-și pregăti apărarea. Sub acest aspect se reține că aceste obligații care incumbă instanței judecătorești reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil“ (considerente reiterate și în Decizia nr. 593 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.055 din 26 noiembrie 2005). În același fel, în Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, anterior citată, Curtea a constatat că „schimbarea încadrării juridice a faptei poate avea loc în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului de apărare al părților, cât și a soluționării corecte a cauzei“.

De altfel, în Hotărârea din 12 aprilie 2011, pronunțată în Cauza Adrian Constantin împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că a fost încălcat art. 6 paragraful 3 lit. a) și lit. b) din Convenție coroborat cu paragraful 1 al aceluiași articol, care prevede o procedură echitabilă (paragraful 28), întrucât „Curtea Supremă de Justiție a schimbat încadrarea juridică a faptelor doar în timpul deliberării, deci după încheierea dezbaterilor. În mod evident, era prea târziu pentru exercitarea dreptului la apărare“ (paragraful 22). În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat încadrarea juridică a faptelor în timpul deliberărilor, cu nerespectarea obligației de a informa inculpatul, potrivit art. 344 din Codul de procedură penală din 1968. Astfel că, deși „schimbarea încadrării juridice realizate de Curtea Supremă i-a fost favorabilă reclamantului, având în vedere pedeapsa mai ușoară prevăzută pentru infracțiunea de neglijență în serviciu […]“, instanța europeană a considerat că s-a adus atingere dreptului reclamantului de a fi informat în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și dreptului său de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale (paragrafele 26 și 27).”

 Curtea constată că instanța europeană a decis că sfera de aplicare a art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție trebuie apreciată, în special, în lumina dreptului general la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție. În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unui inculpat și, prin urmare, cu privire la încadrarea juridică pe care instanța ar putea să o rețină împotriva acestuia este o condiție esențială a echității procedurii (Hotărârea din 25 martie 1999, pronunțată în Cauza Pélissier și Sassi împotriva Franței, paragraful 52; Hotărârea din 1 martie 2006, pronunțată în Cauza Sejdovic împotriva Italiei, paragraful 90). De asemenea, există o legătură între lit. a) și lit. b) ale art. 6 paragraful 3 din Convenție, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie să fie analizat în lumina dreptului acuzatului de a-și pregăti apărarea (Hotărârea din 25 martie 1999, pronunțată în Cauza Pélissier și Sassi împotriva Franței, paragraful 54; Hotărârea din 1 martie 2001, pronunțată în Cauza Dallos împotriva Ungariei, paragraful 47).

Din cele expuse anterior, rezultă că încălcarea dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală aduce atingere gravă dreptului la apărare al inculpatului, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil, singurul remediu procesual prin care se poate înlătura vătămarea produsă inculpatului fiind trimiterea cauzei în rejudecare. 

O analiză a legalităţii schimbării încadrării juridice direct în apel de către instanţa de control judiciar, l-ar priva pe inculpat de exercitarea dreptului la dublu grad de jurisdicţie în această privinţă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 2 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 6 paragraful 3 lit. a) și lit. b) din Convenție, coroborat cu paragraful 1 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.  ### din data de 16 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. ##/307/2022 de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o va desființa în parte, sub aspectul laturii penale, doar în ceea ce privește dispoziția de condamnare a inculpatului X pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal (fapta din data de 03.04.2021), amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal (fapta din 03.04.2021), amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal (fapta din 22.04.2021),  încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., (fapta din 22.04.2021),  încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., (fapta din 29.07.2021), violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 rap. la art. 193 alin. 1 C.Pen., (fapta din data de 03.04.2021) şi în întregime în ce priveşte latura civilă.

Se va dispune trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe în aceste limite, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmației. 

Potrivit art. 424 alin. 4 Cod procedură penală se va dispune reluarea judecății de la primul termen de judecată, fiind desfiinţate toate actele de procedură. Pentru a dispune în acest fel, Curtea are în vedere că, deși dispozițiile art. 386 Cod procedură penală au fost încălcate ulterior finalizării cercetării judecătorești, judecătorul nou investit cu soluționarea cauzei nu poate avea în vedere la pronunțarea hotărârii mijloacele de probă administrate de un alt judecător (declaraţia inculpatului, declaraţia părţii civile Y  şi declaraţiile martorilor), deoarece s-ar nesocoti grav principiul nemijlocirii administrării probelor. 

Se va menține soluția de încetare a procesului penal dispusă în privința infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii penale de către persoana vătămată Y

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va încuviinţa onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. ###### #######, în sumă de 868 lei, care se va suporta din FMJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 6 paragraful 3 lit. a) și lit. b) din Convenție, coroborat cu paragraful 1 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.  ### din data de 16 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. ##/307/2022 de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o desființează în  parte, sub aspectul laturii penale, doar în ceea ce privește dispoziția de condamnare a inculpatului X pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 din Codul penal (fapta din data de 03.04.2021), amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal (fapta din 03.04.2021), amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 din Codul penal (fapta din 22.04.2021),  încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., (fapta din 22.04.2021),  încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție prevăzută de art. 47, alin. 1 din Lg. 217/2003 rep., ( fapta din 29.07.2021), violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 rap. la art. 193 alin. 1 C.Pen., (fapta din data de 03.04.2021), şi în întregime sub aspectul laturii civile.

Dispune trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe în aceste limite, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmației. 

Menține soluția de încetare a procesului penal dispusă în privința infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii penale de către persoana vătămată Y”

Comments

comentarii

Europarlamentarul Nicu Ștefănuță (Renew Europe) își anunță plecarea din USR - Uniunea Salvați Roomânia, din motive ce țin de direcția partidului.... Citește mai mult
Statuia lui Iuliu Maniu de lângă Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca a fost repusă pe soclu luni, după ce în weekend a fost pusă la pământ de muncitorii care efectuează lucrări de modernizare în zonă.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!