De ce a rămas în dosarul lui Cherecheș judecătoarea care i-a denunțat soacra. Motivare

Clujust vă prezintă motivarea încheierii din 9 noiembrie prin care s-a respins declarația de abținere a judecătoarei Georgiana Fărcaș-Hîngan din dosarul primarului condamnat Cătălin Cherecheș.

După flagrantul cu soacra lui Cherecheș, judecătoarea Fărcași-Hîngan a solicitat ”efectuarea testului obiectiv şi subiectiv referitor la imparţialitatea sa de a participa la soluţionarea cauzei penale nr.2537/117/2016- stadiu procesual apel, privindu-l pe inculpatul Cherecheș Cătălin, în calitatea de membru titular al completului de judecată.”

Reprezentanta DNA Cluj a solicitat ”respingerea cererii de abţinere, apreciind că în cauză nu există nicio lipsă de imparţialitate. Totodată, având în vedere cuprinsul declaraţiei de abţinere, în situaţia admiterii acesteia se admite faptul că orice inculpat, în orice moment, poate recurge la aceste demersuri orice alt judecător s-ar putea afla în aceeaşi situaţie şi niciun dosar nu ar mai fi finalizat.

La întrebarea instanţei, arată că în dosarul nou format, aflat pe rolul D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul Cherecheș Cătălin nu are  nicio calitate, denunţul nefiind formulat împotriva sa.”

Judecătoarele Monica Șortan (care face parte din completul care a pronunțat condamnarea) și Luminița Firicel (care a intrat pentru a analiza declarația de abținere) au respins cererea, motivând astfel:

”Conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, imparțialitatea trebuie evaluată atât potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale în cauză,  cât și potrivit unui demers obiectiv, care constă în a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa (hot. în cauza Micallef împotriva Maltei (MC), pct. 93-101).

Procedând la efectuarea propriului examen potrivit celor două criterii, completul învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere constată că nu există în speță elemente de natură obiectivă care să indice o lipsă de imparțialitate a doamnei judecător Fărcaș-Hîngan, iar pe de altă parte, nu există nici elemente subiective care să ridice semne de întrebare cu privire la imparțialitatea acesteia.

Astfel, instanţa constată pe de o parte că în cuprinsul declaraţiei de abţinere nu s-a precizat în mod expres vreo împrejurare de natură să afecteze imparţialitatea subiectivă a judecătorului, astfel încât nu suntem în prezenţa vreunui motiv de natură subiectivă care să răstoarne prezumţia de imparţialitate de care se bucură judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei. Pe de altă parte, atitudinea membrului completului de judecată de a formula cerere de abţinere nu poate fi apreciată decât o încercare legitimă a judecătorului de înlăturare a oricărei posibile îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, în aplicarea art. 10 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără însă ca o astfel de manifestare de voință să poată fi interpretată în sensul invocării sau recunoașterii unor convingeri personale ale judecătorilor în cauză dată sau a existenței vreunei părtiniri.

Aplicând testul obiectiv în cauzele cu care a fost sesizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deşi imparţialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară, în analizarea criteriului obiectiv, va trebui determinat, dacă, în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dovedite, de natură a ridica îndoieli în ceea ce priveşte imparţialitatea acestuia, reţinându-se că, în această privinţă, chiar şi aparenţele pot căpăta o anumită importanţă (hotărârea Morel împotriva Franţei, par. 42). A mai reţinut CtEDO că într-o societate democratică încrederea pe care instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului şi, mai ales, în ceea ce priveşte procedurile penale, acuzatului (hotărârea Padovani contra Italiei, par. 27), este de o importanţă crucială, astfel că orice judecător cu privire la care există un motiv legitim care să îndreptăţească temerea că ar putea să nu fie imparţial, trebuie să se retragă (hotărârea Hauschildt contra Danemarcei, par. 48).

Pentru ca o instanţă să fie considerată imparţială din punct de vedere obiectiv, aceasta trebuie să ofere suficiente garanţii care să excludă orice dubiu legitim cu privire la acest aspect (hotărârea Fey contra Austriei, par. 28). Sub acest aspect, punctul de vedere al participanţilor la proces este important, dar nu decisiv pentru a hotărî dacă există motive legitime care să justifice temerea lipsei de imparţialitate a unui judecător anume într-o cauză dată (hotărârea Werner contra Poloniei, par. 39). Ceea ce este decisiv este dacă temerea lipsei de imparţialitate a unui judecător poate fi justificată în mod obiectiv (hotărârea Ferrantelli şi Santangelo contra Italiei, par. 58).

Raportat la principiile dezvoltate de instanţa de contencios european a drepturilor omului, nu poate fi detectată aparenţa lipsei de imparţialitate a dnei judecător Fărcaș-Hîngan Georgiana nici din punctul de vedere al demersului obiectiv. Aceasta întrucât doamna judecător a luat toate măsurile legale care se impuneau tocmai pentru salvgardarea imparţialităţii sale, denunţând presupusa faptă de corupţie aflată în legătură cu modul de îndeplinire a atribuţiilor sale de serviciu organelor judiciare competente şi aducând-o şi în atenţia instanţei din care face parte prin formularea declaraţiei de abţinere şi provocarea unui examen asupra afectării imparţialităţii sale.

Or, a aprecia aceste demersuri care vădesc probitatea profesională şi morală a dnei judecător ca dovadă a afectării imparţialităţii sale ar constitui un veritabil gir acordat terţilor dispuşi a recurge la presupuse activităţi infracţionale în legătură cu modul de exercitare a atribuţiilor profesionale de către judecătorul cauzei, acţiuni de natură a profita interesului procesual al participanţilor la proceduri penale în derulare  şi în lipsa oricărei coeziuni subiective din partea magistratului învestit legal cu soluţionarea unei cauze, să influenţeze componenţa completului de judecată prin obligarea acestuia de a se retrage de la judecată, ceea ce apare ca fiind inadmisibil.

În context, completul subliniază importanţa covârşitoare a lipsei originii în resorturile interne ale judecătorului cauzei a factorului declanşator al formulării declaraţiei de abţinere, acesta fiind de exclusiv de origine exterioară şi mai mult  decât atât, fiind grefat pe o conduită culpabilă cu potenţial infracţional aflat în curs de cercetare. Astfel fiind, lipsa oricărei culpe a judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, coroborată cu îndeplinirea de îndată de către acesta a tuturor obligaţiilor de ordin profesional şi deonotologic constituie tot atâtea argumente pentru excluderea oricărui indiciu de afectare a imparţialităţii sale din punct de vedere obiectiv.

Faţă de toate aceste considerente, declaraţia de abţinere apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.”

Comments

comentarii