CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Dacă nu verificați dacă e-mailul a fost recepționat de instanță, veți păți ca reprezentanții unei firme din București al cărei apel a fost respins ca tardiv. Judecătorii Curții de Apel București care au judecat contestația în anulare arată în motivare că partea care transmite actul de procedură trebuie ”să se asigure că e-mailul a fost recepționat de calculatorul instanței (acesta este sensul dovezii reglementate de art.183 alin.3 NCPC). Problemele de rețea nu înlătură această obligație”
În motivare contestației, firma a arătat că în mod eronat instanța i-a respins prin decizia contestată apelul ca tardiv formulat, apelul era declarat în termen, prin postă electronică.
CA București a respins ca neîntemeiată contestația în anulare pentru următoarele motive:
”Într-adevăr 23.11.2020 era ultima zi a termenului de apel în dosarul nr.____ (zi în care putea fi declarat în mod legal apel), însă nu se poate reține că, prin poștă electronică, în acea zi, contestatoarea din cauza de față a declarat apel.
Înscrisul depus de contestatoare reprezintă o imprimare (printare) a unui ecran din programul interfață care permite transmiterea unui e-mail, iar, prin conținutul său, ar demonstra înaintarea cererii de apel prin e-mail către Tribunalul București în data de 23.11.2020, ora 08.35. Însă, conform art.183 alin.3 NCPC (forma în vigoare la data dosarului nr.____, deci conform modificărilor aduse prin Legea nr.310/2018), dovada depunerii actului prin e-mail, inclusiv mențiunea privind data și ora de primire a e-mailului, se face în conformitate cu cele atestate de calculatorul instanței. În cauză, față de adresele de la registratura Tribunalului București, rezultă că nu există o astfel de dovadă pentru apelul declarat de contestatoare în data de 23.11.2020. Prin urmare nu se poate reține că s-a făcut dovada de către contestatoare a transmiterii în mod legal a cererii de apel în cadrul termenului de apel.
Explicațiile obținute de la registratura Tribunalului București arată că, practic, e-mailul trimis de către contestatoare nu a putut fi recepționat și înregistrat din cauza faptului că memoria alocată pentru acea adresă electronică era supraîncărcată (din acest motiv nu a fost înregistrat vreun e-mail al contestatoarei la acea dată). Trebuie arătat că poșta electronică permite observarea livrării e-mailului către adresa de destinație, iar netransmiterea (nereușita transmiterii) generează un răspuns automat (o notificare) de eroare din partea site-ului gazdă a adresei. Prin urmare expeditorul știe sau poate să știe cu minime diligențe dacă e-mail-ul său a fost recepționat de adresa de destinație (aspect care relevă culpa contestatoarei în cauza de față).
Ținând seama că problema în discuție a apărut în 23.11.2020 ora 01.00 și a fost rezolvată, începând de dimineață, pe parcursul respectivei zile (prin înregistrarea actelor și eliberarea de memorie, așa cum rezultă din adresa de la f.80), că mesajul inițial s-a încercat a fi trimis de DVBL Sector 2 la 08.35 (deci la începutul programului), rezultă că sesizarea erorii de transmitere de către DVBL Sector 2 se putea realiza efectiv până la închiderea programului de lucru (ora 16.00) și se putea retrimite. Altfel spus se observă o culpă a DVBL Sector 2 în neasigurarea transmiterii cererii de apel până la destinatar prin neatenția față de mesajul de eroare de transmitere (în lipsa acestei culpe, era perfect posibilă transmiterea cererii de apel la data de 23.11.2020 către adresa de e-mail a Tribunalului București).
Transmiterea actului de procedură este obligația părții care intenționează învestirea instanței cu acel act. Îndeplinirea acestei obligații, în cazul unui e-mail, nu înseamnă doar înaintarea e-mailului (apăsarea comenzii „trimite”/„send”), ci înseamnă ca transmițătorul să se asigure că e-mailul a fost recepționat de calculatorul instanței (acesta este sensul dovezii reglementate de art.183 alin.3 NCPC). Problemele de rețea nu înlătură această obligație pentru că trimiterea actului prin e-mail este doar una din modalitățile acceptate de lege, iar alegerea modalității (implicit asumarea condițiilor necesare) a aparținut chiar contestatoarei.”
