Acasă » PROCESE » Curtea de Apel Cluj arată că Uber nu prestează activităţi de transport, ci gestionează o platformă tehnologică

Curtea de Apel Cluj arată că Uber nu prestează activităţi de transport, ci gestionează o platformă tehnologică

Curtea de Apel Cluj arată în motivarea deciziei prin care s-a respins cererea de ordonanță președințială de încetare a activității Uber în Cluj-Napoca că nu se poate susţine că firmele pârâte au prestat sau prestează activităţi de transport public de persoane fără a deţine autorizaţiile prevăzute de lege și că ”activitatea de a gestiona o platformă tehnologică ce facilitează desfăşurarea de activităţi (economice sau de socializare) nu echivalează cu desfăşurarea efectivă, de către gestionarul platformei, a activităţilor ce se desfăşoară prin intermediul acesteia.”

După ce Judecătoria Cluj-Napoca a anulat amenda de 25.000 de lei aplicată unui șofer colaborator Uber, compania primește alte semne favorabile de la instanțe prin motivarea deciziei Curții de Apel Cluj în ce privește respingerea cererii de ordonanță președințială depusă de Asociația de Monitorizare Taxi Transilvania.

Mai întâi, instanța Curții de Apel Cluj arată în decizia nr.102/2017 că reclamanta Asociația de Monitorizare Taxi Transvilvania nu este concurentă cu pârâtele Uber Systems România SRL și Rasier Operations BV, admițând excepția lipsei calității procesuale active invocată de avocatul Uber, Radu Șomlea. Amintim că aceeași asociație are o acțiune, în fond, pe concurență neloială împotriva Uber la Tribunalul Specializat Cluj.

”În speţă, prin demersul judiciar al reclamantei, se aduce în faţa instanţei de judecată un litigiu în care se pune problema unei pretinse concurenţe neloiale aşa încât pentru ca cererea reclamantei să fie justificată prin art.36 CPC ar trebui ca reclamanta să fie concurent cu pârâtele în raporturile juridice deduse judecăţii, condiţie care este în mod evident neîndeplinită, cât timp reclamanta este o asociaţie cu scop nepatrimonial care nu desfăşoară activităţi ce ar putea fi concurente cu activitatea pârâtelor.

Aşa fiind, pentru a justifica eventuala sa calitate procesuală activă, reclamanta este ţinută să dovedească faptul că în ceea ce o priveşte, ipoteza normei legale enunţate prin art.37 CPC este întrunită, iar situaţia de excepţie acolo menţionată îi este aplicabilă. Prin urmare, pentru a opera derogarea de la aplicarea prevederilor art.36 CPC este necesar ca legea să prevadă atât cazurile cât şi condiţiile în care pot fi introduse aceste acţiuni de către persoane care nu au un interes personal, ipoteza protecţiei unor persoane aflate în situaţii speciale fiind exclusă în speţă.

Probele administrate în faţa instanţei de apel (respectiv actele constitutive ale Asociaţiei) relevă că reclamanta a dobândit personalitate juridică la data de 27.09.2016, prin înscrierea acesteia în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor, cu scopul declarat de a proteja, promova interesele economice, sociale şi profesionale ale taximetriştilor şi ale operatorilor de transport în regim de taxi din Transilvania precum şi din restul ţării şi de a reprezenta aceste interese în relaţiile cu autorităţile de stat şi locale.

Reclamanta a aşezat la fundamentul ordonanţei preşedinţiale formulate dispoziţiile art.7 alin.1 din Legea nr.11/1991, susţinând că aceste dispoziţii de drept substanţial o îndrituiesc să solicite şi să obţină protecţia instanţei de judecată în faţa actelor de concurenţă neloială practicate de către pârâte.

Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.11/1991, orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalităţi în faţa Consiliului Concurenţei.

Analizând dispoziţiile legale enunţate, Curtea observă că legiuitorul a stabilit cadrul procesual şi, în egală măsură, procedura de urmat pentru a solicita şi obţine încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială recunoscând legitimare procesuală activă oricărei persoane care are un interes legitim, de a se adresa instanţei de judecată, fără alte formalităţi derulate în faţa Consiliului Concurenţei. Nu există, însă, nicio dispoziţie legală care să instituie excepţii de la aceste reguli cu privire la reclamantul unei atare cereri, care să permită formularea unei cereri în lipsa dovedirii interesului legitim –„ orice persoană care are un interes legitim”.

Aşa fiind, din perspectiva dreptului substanţial invocat drept temei al interesului şi al calităţii procesuale active reclamanta este ţinută să le dovedească. Sintagma „orice persoană interesată” nu poate determina o interpretare largă, atotcuprinzătoare, în afara interesului legitim dovedit în cauză întrucât nu suntem în prezenţa unor acţiuni exercitate pe baza unei legitimări procesuale speciale, prevăzute ca atare prin lege, legitimarea procesuală fiind necesar a fi dovedită.

Curtea apreciază că în raport de aceste dispoziţii legale, legiuitorul a stabilit existenţa unei acţiuni directe a oricărei persoane care justifică un interes legitim aşa încât atunci când şi dacă titularul cererii de chemare în judecată nu justifică acest interes legitim o atare acţiune nu este admisibilă. Aşa fiind, în speţă, în raport de probaţiunea administrată în condiţiile art. 999 CPC, Curtea constată că reclamanta nu a justificat acest interes legitim aşa încât cererea să fie justificată.

În consecinţă, reclamanta, pentru a putea justifica promovarea cererii în faţa instanţei de judecată este ţinută să dovedească, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată respectiv pe tărâmul răspunderii civile delictuale derivate din dispoziţiile Legii nr.11/1991, calitatea sa procesuală. Este de principiu că din perspectiva art.1 din Legea nr.11/1991, legea privind combaterea concurenţei neloiale are drept scop asigurarea unei concurenţe loiale, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei-credinţe, în interesul celor implicaţi, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor. Aşa fiind, legitimarea procesuală activă poate fi realizată dacă se justifică un interes în relaţie directă cu asigurarea unei concurenţe loiale întrucât, în final, sunt ocrotite şi interesele consumatorilor prin intervenţia persoanei care urmăreşte dreptul său derivat din calitatea sa de concurent.

În speţă, însă, probaţiunea administrată în condiţiile impuse de fundamentul legal stabilit de reclamantă – art. 999 CPC şi art.7 din Legea nr.11/1991 – nu a dovedit, la nivel de aparenţă a dreptului, că reclamanta, persoană juridică fără scop patrimonial, poate justifica un interes legitim, născut şi actual pe tărâmul concurenţei neloiale afirmate.

Curtea nu neagă că este posibilă formularea unei astfel de cereri în faţa instanţelor de judecată prin care orice persoană care are un interes legitim să solicite şi să obţină interzicerea unor practici de concurenţă neloială, însă, aceste cereri trebuie să respecte întru totul dispoziţiile art.32 CPC.

În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active astfel încât chiar la nivel de aparenţă a dreptului impusă de limitele art.999 CPC, demersul judiciar al reclamantei să fie justificat.”, se arată în motivarea deciziei.

Uber nu desfășoară activități de transport, ci gestionează o platformă tehnologică

Pe lângă că asociația reclamantă nu avea calitate activă, nici cele două firme din grupul Uber, pârâte în dosar, nu aveau calitate procesuală pasivă, adică nu se putea emite ordonanța președințială cerută împotriva lor.

”Probele existente la dosar  relevă că pârâtele Soc. Uber Systems România S.R.L. şi Rasier Operations B.V. nu au calitate procesuală pasivă. Astfel, Curtea reţine că, în raport de probaţiunea administrată, la nivel de aparenţă a dreptului, pârâta Uber Systems România realizează activităţi de marketing şi suport pentru Uber BV care, în esenţă, constau în următoarele: (i) activităţi de marketing constând în asigurarea de publicitate şi de promovare a aplicaţiei Uber către persoanele interesate de utilizarea acesteia respectiv (ii) activităţi de suport constând în verificarea documentaţiei prezentate de Furnizori (act de identitate, permis de conducere, talon al autovehiculul, asigurări, caziere judiciare şi caziere auto), sesiuni de informare a celor care doresc să utilizeze aplicaţia. De asemenea, pârâta Rasier Operations B.V., în aceleaşi condiţii, a încheiat, într-o perioadă de timp determinată (până în luna iulie 2016), o serie contracte cu Furnizorii, fără a deţine mijloace de transport destinate unei activităţi specifice celei de transport persoane.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat instanţei să dispună încetarea respectiv interzicerea practicilor de concurenţă neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deţine autorizaţiile prevăzute de lege, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect concurenţa neloială.

Curtea apreciază că în raport de obiectul concret al cererii adresate instanţei de judecată, reţinând incidenţa în speţă a prevederilor art.999 CPC şi având în vedere probele administrate cu privire la activităţile desfăşurate de către pârâte, nu se poate susţine cu temei că, la nivel de aparenţă a dreptului, acestea au prestat sau prestează activităţi de transport public de persoane fără a deţine autorizaţiile prevăzute de lege aşa încât să poată fi obligate la încetarea respectiv interzicerea acestora în contextul unor practici de concurenţă neloială invocate de reclamantă.

Nu în ultimul rând, reţinând textele legale care definesc activităţile de transport şi transport public, activităţile desfăşurate de pârâte constând în punerea în legătură a unor persoane cu alte persoane pentru satisfacerea unor nevoi economice reciproce privind deplasarea de la A la B nu echivalează cu activităţi de transport sau activităţi de transport public. Activitatea de a gestiona o platformă tehnologică ce facilitează desfăşurarea de activităţi (economice sau de socializare) nu echivalează cu desfăşurarea efectivă, de către gestionarul platformei, a activităţilor ce se desfăşoară prin intermediul acesteia.

În consecinţă, Curtea conchide că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi probaţiunea administrată, pârâtele Soc. Uber Systems România S.R.L. şi Rasier Operations B.V. nu au calitate procesuală pasivă, excepţia invocată fiind fondată.”, explică completul de judecată al Curții de Apel Cluj formart din Mihaela Sărăcuț și Augusta Chichișan.

Curtea: ”Demersul reclamantei în acest context apare ca lipsit de interes”

În aceeași decizie se mai arată că asociația reclamantă nu a reușit să justifice care este folosul practic urmărit:  ”Susţin pârâtele că în prezenta cauză reclamanta nu a dovedit nici existenţa unui interes legitim în promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială întrucât interesul exprimat prin intermediul cererii de chemare în judecată formulate este acela de menţinere a unor tarife maximale pentru activitatea de taximetrie şi implicit a unui monopol asupra nevoilor de deplasare ale cetăţenilor.

Curtea reaminteşte că potrivit art.33 CPC, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Aşa fiind, interesul, calificat ca una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi de obiectivare a fiecăruia dintre elementele care alcătuiesc acţiunea, se analizează prin raportare la celelalte condiţii, însă, poate şi trebuie să fie justificate şi în mod independent.
Interesul, chiar şi în ipoteza în care nu se corelează cu un drept subiectiv civil, trebuie să fie juridic şi legitim, născut şi actual, direct şi personal, pozitiv şi concret.

Admiţând că există un interes legitim juridiceşte protejat prin dispoziţii legale, reclamanta trebuie să facă dovada împrejurării că interesul său este născut şi actual şi că este direct şi personal.

Folosul urmărit prin cererea în justiţie va aparţine titularului acesteia, prin aceasta justificându-se caracterul de interes direct şi personal, admiţându-se unanim că prin declanşarea unui demers judiciar trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese şi nu interesul general de respectare a legii.

În speţă, Curtea constată că reclamanta nu a reuşit, în această procedură specială reglementată prin art.999 CPC, să justifice în raport de legitimarea sa procesuală care este folosul practic urmărit prin promovarea prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială. Apărările formulate de reclamantă potrivit cărora interesul acesteia se raportează în final la folosul obţinut de către fiecare membru nu pot primi valenţele dorite de aceasta întrucât, pe de-o parte, după cum s-a stabilit anterior, reclamanta nu poate justifica din perspectiva art.37 CPC demersul său judiciar, iar pe de altă parte, în condiţiile concrete ale speţei (reţinând lipsa calităţii procesuale active) fiecare membru al asociaţiei are asigurat accesul la justiţie.

Curtea apreciază că susţinerile pârâtelor referitoare la lipsa interesului legitim al reclamantei în susţinerea demersului judiciar întrucât interesul exprimat prin intermediul cererii de chemare în judecată formulate este acela de menţinere a unor tarife maximale pentru activitatea de taximetrie şi implicit a unui monopol asupra nevoilor de deplasare ale cetăţenilor nu pot fi analizate în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale reglementată prin art.999 CPC întrucât este necesară administrarea unei probaţiuni ample care antamează fondul pretenţiilor dintre părţi, ceea ce nu este permis în această procedură, contrar statuărilor instanţei de fond.

În consecinţă, Curtea conchide că demersul reclamantei în acest context apare ca lipsit de interes, excepţia invocată fiind fondată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază apelul declarat de către apelantele SC Uber Systems România S.R.L. şi Rasier Operations B.V. ca fiind fondat iar în temeiul art.480 CPC îl va admite, va schimba în tot hotărârea atacată şi va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta ASOCIAŢIA DE MONITORIZARE TAXI TRANSILVANIA ca urmare a admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive precum şi a lipsei de interes.”, se arată în motivarea deciziei Curții de Apel Cluj.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns