Acasă » PENTRU STUDENȚI » Curs schematic: Istoria statului și dreptului românesc

Curs schematic: Istoria statului și dreptului românesc

STATUL SI DREPTUL DAC

A. EPOCA MONARHIEI DACICE (SEC IaCHR-IIpCHR)

I.. STATUL DAC(82IH-106PH)-perioada săracă din punct de vedere al izvoarelor literare, niciodată dintr-o sursă autohtonă, ci de la autori greci sau latini, care au văzut în daci – străinul, barbarul, duşmanul.

a. Burebista(82 aChr-44aChr). Prima formaţiune statală dacică, stat care datorită unor atribute, ce din păcate nu ajung la o dezvoltare mai puternică, se consideră a fi într-un stadiu incipient .

Factori unificare a triburilor şi a uniunilor de triburi: 10 presiunea şi invazia celtică şi 20 înaintarea romanilor. Astfel, probabil calea pe care s-a realizat “unificarea” a fost atât una paşnică, prin sisteme de alianţe, cât şi una mai puţin pacifistă, prin cuceriri (urmele de incendieri din unele aşezări putând fi dovezi în acest sens).

Reşedinţa a fost probabil în Munţii Orăştiei, la Costeşti-Cetăţuie. Teritoriul cucerit ajunge să fie foarte întins, incluzând cetăţile greceşti, largi zone spre nord vest şi sud vest, precum şi, desigur, întreaga zonă intracarpatică. Cucerirea şi stăpânirea unui teritoriu atât de vast nu ar fi fost posibile fără o autoritate centrală solidă, capabilă să organizeze armata numeroasă necesară în acest sens.

Puterea in stat-separaţie între cele 2 funcţii importante din stat: 10 rege (deşi este greu de stabilit care era în realitate titlul purtat de către conducătorii daci, termenul se foloseşte datorită folosirii sale de către istoricii greci, dar asta nu înseamnă că avea acelaşi înţeles şi pentru dacii propriu-zişi) şi 20 mare preot, care în timpul lui Burebista, era Deceneu. Există dovezi despre teritoriile stăpânite, fortificaţii (totalul este de peste 90) cu comandanţi reprezentând puterea centrală, care au probabil şi unele atribuţii administrativeemisiuni monetare de tip roman ale puterii regale,30 o cancelarie regală şi o funcţie ce sugerează existenţa unui 40 „vice-rege”, în persoana lui DeceneuDupă moartea lui Burebista, survenită cândva după anul 44 a. Chr., marea sa stăpânire se dezmembrează. Listele de dinaşti păstrate la diverşi istorici sugerează menţinerea unui nucleu, a unui centru de putere în zona Munţilor Orăştiei (unde mulţi istorici tind să localizeze şi muntele sfânt al dacilor). Deceneu este cel care preia puterea, apoi îi va urma Comosicus şi Coryllos. În paralel, sunt atestaţi şi alţi dinaşti în diverse alte zone: Coson, Cotiso, Dicomes.

b.Decebal (87pChr-106pChr) – statul dac sub Decebal, deşi este mai restrâns din punct de vedere al teritoriului, este mai solid din punct de vedere al puterii centrale(86-romanii cuceresc Dacia si preiau Dobrogea; 102 Traian il invinge pe Decebal-se incheie o pace rusinoasa: preluate Muntenia, S; Moldovei, Oltenia, SE Transilvaniei si E Bucovinei; 106-Traian cucereste si preia Dacia in totalitate); sediul la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Puterea in stat– Decebal e: 10rege; 20mare preot30semizeu; 40judecator-ceea ce va determina o întărire a regalităţii; organizare administrativ-teritorială a spaţiului geografic aflat sub stăpânirea, continuă emisiunile monetare, opera de fortificare a cetăţilor dacice, ceea ce va permite o reală rezistenţă în faţa armatei romane.

1.I.J.Proprietatea exista o proprietate privată, asupra gospodăriei, asupra inventarului agricol sau meşteşugăresc, mai ales în ce priveşte cirezile de vite, robii şi chiar asupra unor loturi mai mici sau mai mari de pământ; regele era proprietar al întregului teren(monopol regal asupra aurului situaţia similară şi pentru fier) -sistemul era unul de tip elenistic- nu se poate afirma cu certitudine. Primele forme ale comunităţii, obştea gentilică şi obştea familială au fost depăşite, ca atare geto-dacii se aflau în perioada obştii săteşti, « care deşi cunoştea principial şi juridic, o proprietate comună a membrilor ei asupra pământului, apelor, păşunilor, lasă loc liber proprietăţii private,. Averea personală şi ea creşte, după cum e firesc în mod inegal. Membri egali odinioară se diferenţiază: apar oameni bogaţi, puternici din punct de vedere economic şi deci şi politic (nobilii) şi oamenii săraci …, depinzând cei mai mulţi şi economiceşte, şi politiceşte de cei puternici. Locuinţele luxoase, dar şi sărace, inventarul, bogat sau sărac, după caz, indică şi ele o stratificare socială şi diferenţierile de avere.

2. I.J. Familia daco-geticăA fost o familie patriarhală. În literatura de specialitate s-au purtat discuţii în legătură cu faptul dacă a fost o familie monogamă sau poligamă.Horaţiu, vorbind despre familia dacă, o arată ca o familie monogamă asemenea celei romane, lăudând virtuţile casnice ale femeilor dace şi, în acelaşi timp, subliniind fidelitatea soţiilor dacilor ; iar Ovidiu nu ne-a lăsat nimic în legătură cu poligamia la geto-daci.Cu privire la formele căsătoriei, este menţionată cumpărarea soţiei pentru această epocă. Procedeul este întâlnit la majoritatea popoarelor din antichitate, implicând pentru femeia căsătorită o stare de inferioritate. Potrivit relatărilor lui Ovidiu, femeia era supusă la muncile cele mai grele. De asemenea, ea putea fi pedepsită cu moartea în caz de infidelitate.Referitor la copii, descendenţa se stabilea după tată.

3. I.J. Procedura de judecatăOrganizarea instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată reflectau împletirea activităţii de stat cu cea judiciară şi religioasă. Iordanes aminteşte că regele Comosicus a fost şi mare judecător, pe lângă calitatea de mare preot pe care o aveaNu avem alte date istorice cu privire la activitatea jurisdicţională.Din textele lui Ovidiu se atestă, şi folosirea duelului judiciar, ca mijloc de rezolvare a litigiilor, şi anume cităm pe următorul : Nici nu le pasă de legi căci puterii se pleacă dreptatea. Spada cea cruntă la ei biruie orişice drept.

descarcă aici cursul integral

 

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina