Cum a scăpat un clujean de sancțiunea pentru că ar fi trecut cu mașina pe roșu la semafor

Un clujean a scăpat simplu de sacțiunea pentru că ar fi trecut cu mașina pe roșu la semafor: A propus ca martor pasagera din autoturism și a depus la dosar o înregistrare audio, admisă ca probă de instanță. Poliția s-a bazat doar pe procesul-verbal încheiat de agent, nu a prezentat vreo înregistrare de pe camere de supraveghere și nici nu a atacat sentința de la fond, prin care i s-a dat dreptate petentului.

Șoferul sancționat cu amendă de 580 de lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile a invocat că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului și nu pe cea roșie, cum a reținut agentul de poliție.

Instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a încuviințat ca probă o înregistrare audio depusă de petent, care conține obiecțiunile formulate de acesta încă din momentul controlului. Judecătorul a apreciat că această înregistrare constituie un mijloc de probă admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului. De asemenea, instanța a ținut cont de declarația unei martore, despre care a precizat în motivarea sentinței că ”a putut percepe în mod fidel starea de fapt din momentul constatării contravenției”.

 SENTINȚA CIVILĂ NR. 8521/2017 Judecătoria Cluj-Napoca

Instanța ia act că intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj i-a transmis înscrisurile ce i-au fost solicitate, conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 10.10.2017, în administrarea probei cu înscrisuri, pentru a se face dovada calității de polițist rutier a agentului constatator S. V.

Apoi, în ce privește cererea formulată de petent în probațiune la termenul de judecată din data de 10.10.2017, constând în administrarea CD-ului audio depus la dosar, ca mijloc material de probă, instanța, raportându-se la prev. art. 34 din OG nr. 2/2001, cât timp legiuitorul a impus judecătorului învestit cu soluționarea plângerii contravenționale obligația de a manifesta rol activ pentru aflarea adevărului, administrând orice mijloc de probă ce ar fi de natură a conduce la stabilirea legalității și temeiniciei răspunderii contravenționale instituită prin actul contestat, încuviințează înregistrarea audio de care s-a prevalat petentul la termenul de judecată din data de 10.10.2017, apreciind că această înregistrare constituie, în condițiile art. 250, 255 rap. la art. 341 din Codul de procedură civilă, un mijloc de probă admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului, deoarece conține obiecțiunile formulate de petent față de fapta reținută în sarcina sa în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 încă din momentul controlului, aceleași obiecțiuni susținute și pe calea plângerii contravenționale cu care a fost învestită.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de soluționat, instanța se consideră lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvântul în dezbateri, dar se solicită judecarea în lipsă, reține cauza în pronunțare.                                                                                     

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:

În temeiul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 12.06.2017, sub nr…. petentul B.D.P.A_ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj: anularea, în parte, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr…. încheiat la data de 04.06.2017 și înlăturarea sancțiunilor aplicate în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, atât sancțiunea principală a amenzii, cât și cea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, în motivarea plângerii, petentul a invocat netemeinicia procesului-verbal de contravenție, întrucât el nu a săvârșit o faptă contravențională care să întrunească elementele constitutive ale contravenției reglementată prin art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, din moment ce a traversat intersecția la un moment când semaforul electric afișa culoarea galben. Or, în contextul în care agentul constatator a menționat, la descrierea faptei, împrejurări neadevărate, s-a apreciat că actul este, în contextul art. 16-17 din OG nr. 2/2001, lovit  de nulitate

S-a mai prevalat petentul, în apărarea sa, și de prezumția de nevinovăție garantată, în materie contravențională, de standardele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre respectarea dreptului la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

Cererea a fost legal timbrată (fila 20) și a fost însoțită de copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției  nr…, încheiat la data de 04.06.2017 (fila 8).

Prin serviciul registratură al instanței, la data de 28.07.2017, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.

A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Cât privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție, intimatul a apreciat că, prin raportare la împrejurarea constatării faptei petentului cu propriile simțuri ale agentului constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

Întâmpinării i-a fost anexat raportul întocmit de agentul constatator la data de 24.07.2017 (fila 29).

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Pentru soluționarea plângerii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială constând în audierea martorei I.C și înregistrarea audio conținând obiecțiunile formulate de contravenient la momentul controlului, ca mijloc material de probă.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției  nr. …, încheiat la data de 04.06.2017‚ agentul de poliție S.V. din cadrul Secției IV a Poliției Municipiului Cluj-Napoca, în calitatea sa de polițist rutier aflat în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu, a reținut că petentul B. D.P.A a condus autovehiculul marca BMW, cu număr de înmatriculare …, în Cluj-Napoca, pe Calea Mănăștur intersecția semaforizată, cu străzile Tarnița și  Govora, a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric. Totodată, s-a reținut în sarcina conducătorului auto și faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere.

În considerarea stării de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, redată prin raportul întocmit de agentul constatator la data de 24.07.2017 (script ce nu poate avea valoarea probatorie a unui înscris, pe considerentul că nu îndeplinește cerințele art. 265 din Codul de procedură civilă, însă trebuie avut în vedere, deoarece materializează susținerile organului constatator cu privire la temeinicia sancționării contravenționale), polițistul rutier a apreciat că au fost încălcate prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 și, în temeiul aceluiași text de lege, a procedat la sancționarea contravențională a petentului, prin aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 580 lei și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, precum și prev. art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și, în temeiul aceluiași text de lege, a procedat la sancționarea contravențională a petentului, prin aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 1.450 lei.

Contravenientul a semnat procesul-verbal de contravenție, cu mențiunea că a traversat intersecția când semaforul electric afișa culoarea galben și că se afla în mașină cu doamna I.C., obiecțiuni pe care le-a dovedit și prin înregistrarea audio depusă la dosar în ședința publică din data de 10.10.2017 , încuviințată ca mijloc material de probă și de care se prevalează și în prezenta plângere contravențională, formulată în conformitate cu disp. art. 31 din OG nr. 2/2001, pentru a se obține înlăturarea răspunderii contravenționale, ce ar fi fost instituită în sarcina sa, în conformitate cu prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, în mod nejustificat, pentru o faptă care nu există.

În drept, instanța, reținând că a fost învestită strict cu verificarea legalității și temeiniciei răspunderii contravenționale instituită în sarcina petentului în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, nu și cu analiza răspunderii contravenționale instituită în sarcina petentului în temeiul art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, va decide cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății raportându-se la reglementarea art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce instituie ca fiind contravenție și sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni- amendă individualizată prin raportare la criteriile reglementate prin art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002- și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile: săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului.

Trebuie reținute, totodată, și prevederile art. 52 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe baza cărora: „(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea. (2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat …”, precum și cele ale art. 53 din același regulament, în cuprinsul cărora se arată: „(1) Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță..”.

Desigur că nu pot fi ignorate nici prevederile art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, ce stabilesc că dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât, prin raportare la specificul acțiunii în justiție cu care a fost învestită, instanța este obligată să dea eficiență prev. art. 34 din OG nr. 2/2001 și să procedeze la soluționarea plângerii contravenționale, prin verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, iar, apoi, aprecierea justeței sancțiunii aplicate contravenientului.

Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.

De altfel, petentul, chiar dacă face referire la nulitatea ce ar afecta actul contestat în condițiile art. 16-17 din OG nr. 2/2001, nu invocă aspecte vizând întocmirea nelegală a procesului-verbal de contravenție, ci se prevalează de netemeinicia răspunderii contravenționale instituită în sarcina petentului în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, alegând că nu a săvârșit o faptă care să întrunească elementele constitutive ale contravenției reglementată de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, aspect ce urmează a fi stabilit prin efectuarea controlului cu privire la temeinicia sancționării.

În opinia instanței de judecată, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat și, pe cale de consecință: forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, actul bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, fiind vorba despre un act juridic de natură administrativă întocmit de un agent al statului aflat în exercitarea activității de putere publică, pentru sancționarea unei conduite ilicite constatată prin propriile simțuri.

Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.

Trebuie reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a instituit aplicabilitatea garanțiilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, pentru procedurile judiciare având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, pe criterii vizând natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și a caracterului general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat în “cauza N. G”, pronunțată împotriva României. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare, sens în care plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este, însă, unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „Anghel împotriva României”. Cu toate acestea, prin considerentele exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența recentă, respectiv cauza „N.G. împotriva României”, s-a statuat în sensul că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.

Or, aplicând considerentele evocate în speța dedusă judecății, instanța reține că petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, dovedind o sancționare nejustificată, deoarece, prin depoziția martorei I. C, martor ocular al controlului de trafic rutier în urma căruia s-a stabilit încălcarea, de către contravenientul B D.P:A, a disp. art. 100 art. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, contravenientul a reușit să inducă dubiul cu privire la exactitatea datelor menționate în actul de sancționare și, ca atare, în contextul jurisprudenței oferită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materie contravențională, respectiv asimilarea acestui domeniu unei „acuzații în materie penală”, instanța trebuie să acorde contravenientului beneficiul prezumției de nevinovăție și să interpreteze dubiul în favoarea sa.

Proba testimonială constând în audierea martorei I.C. este de natură a justifica alegația petentului cu privire la netemeinicia sancțiunilor contravenționale instituite, în sarcina petentului, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, deoarece martora a confirmat argumentele invocate prin plângerea introductivă în sensul că, în calitatea sa de conducător al autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare …. petentul nu a traversat, în data de 04.06.2017, intersecția străzilor Calea Mănăștur, Tarnița și Govora din Cluj-Napoca, în jurul orei 16:15, pe culoarea roșie a semaforului electric. Într-adevăr, martora I.C. – martor ocular al evenimentelor, care, în calitatea sa de pasager al autoturismului condus de petent, a putut percepe în mod fidel starea de fapt din momentul constatării contravenției-, a afirmat, cu certitudine, că petentul a traversat intersecția când semaforul afișa culoarea galben și a procedat de această manieră pentru că nu a putut să frâneze în condiții de siguranță, cu toate că nu circula cu viteză ridicată, ci în același ritm precum celelalte autovehicule participante la trafic.

Reținând că martora I. C. este chiar martor ocular al evenimentelor și, în calitatea sa de pasager al autovehiculului condus de petent, a putut percepe, în mod fidel, starea de fapt ce a stat la baza aplicării, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, a sancțiunilor contestate, instanța consideră că trebuie să acorde o importantă valoare probatorie informațiilor oferite prin proba testimonială administrată în cauză, deoarece săvârșirea de către petent, în data de 04.06.2017, în jurul orei 16:15, la intersecția străzilor Calea Mănăștur, Tarnița și Govora din Cluj-Napoca, a faptei de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului electric nu a fost probată, în mod neechivoc, de organul constatator, în timp ce petentul a propus un probatoriu de natură a demonta starea de fapt invocată de polițistul rutier ce a aplicat sancțiunile contravenționale.

De altfel, instanța a indicat, deja, că domeniul dreptului contravențional trebuie analizat, din punct de vedere procedural, prin prisma garanțiilor oferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, iar acest aspect implică o altă modalitate de apreciere a probatoriului, împiedicând judecătorul să statueze cu privire la caracterul nesincer al martorei propus de contravenient pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, atât timp cât nu există indicii de mărturie mincinoasă.

În condițiile în care probatoriul administrat în cauză este de natură a induce dubiul cu privire la un comportament al petentului care să întrunească elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, se impune ca instanța să ofere contravenientului garanțiile dreptului la un proces echitabil instituite în materie penală, ce sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, după cum s-a statuat, fără echivoc, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru judecătorul național și să dea eficiență prezumției de nevinovăție ce guvernează materia contravenționalului.

În opinia instanței de judecată, petentul a reușit, prin proba testimonială administrată în cauză, să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și să inducă dubiul cu privire la faptul că, în calitatea sa de conducător auto, ar fi traversat, în data de 04.06.2017, în jurul orei 16:15, intersecția străzilor Calea Mănăștur, Tarnița și Govora din Cluj-Napoca, pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și, în acest context, situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție (neprobată de organul constatator) nu justifică sancțiunile aplicate în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională și, pe cale de consecință: va anula, în parte, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției  nr. …., încheiat de Secția a IV-a din cadrul Poliției Municipiului Cluj-Napoca, la data de 04.06.2017 și a înlătura sancțiunile aplicate în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, atât sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 580 lei, cât și pe cea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioadă de 30 zile.

Or, în considerarea soluției oferită demersului judiciar, instanța va acorda petentului și cheltuielile de judecată solicitate, apreciind că, în contextul prev. art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, organul constatator este partea care a pierdut procesul. Culpa procesuală a intimatului rezidă în aceea că, în calitatea sa de organ constatator, a întocmit un proces-verbal de contravenție netemeinic, ale cărui efecte pot fi înlăturate din circuitul civil doar prin intervenția instanței de judecată, astfel că, în acord cu prev. art. 453 rap. la art. 451 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, este obligat să achite contravenientului cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei  și contravaloarea combustibilului achiziționat de petent pentru transportul pe ruta București (localitate de domiciliu a petentului și martorei) – Cluj-Napoca, în vederea înfățișării sale și a martorei la termenul de judecată din data de 10.10.2017, în cuantum de 475,2 lei (filele 41-44). Se va dispune, așadar, ca intimatul să achite petentului suma de 495,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, deoarece efectuarea acestor cheltuieli, ce se circumscriu celor efectuate pentru buna desfășurare a procesului, a fost dovedită de petent, în condițiile art. 452 din Codul de Procedură Civilă, prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.

Comments

comentarii

Ion Oprișor a fost consilier prezidențial pentru apărare și siguranță națională fostului președinte Klaus Iohannis. Oprișor este primul consilier prezidențial care a părăsit Cotroceniul după venirea noului președinte interimar, Ilie Bolojan.... Citește mai mult
Vineri seara au început să se formeze cozi interminabile de mașini la Jucu, ca urmare a unui protest al locuitorilor din zonă. Parapeții de pe DN1C i-a scos pe clujeni în stradă.... Citește mai mult
Sărbători fericite!
APBCT

Lasă un răspuns