Acasă » CEDO » Cum a ajuns CEDO la concluzia că un tânăr a fost torturat la Poliția Bistrița. Daune morale de 9.000 euro

Cum a ajuns CEDO la concluzia că un tânăr a fost torturat la Poliția Bistrița. Daune morale de 9.000 euro

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a oblihat Statul român să-i plătească daune morale de 9.000 de euro unui tânăr din Bistrița, considerând că a fost încălcat articolul 3 din Convenție privind interzicerea torturii. Tânărul a reclamat că a fost bătut în secția de poliție, iar Statul nu a luat nicio măsură împotriva polițiștilor.

Secțiunea a patra de la CEDO a pronunțat hotărârea în cauza Pop contra României, în 16 octombrie.

Reclamantul Darius-Doinel Pop a invocat încălcarea articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului: ”Interzicerea torturii – Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

Pe scurt, Pop, care acum are 27 de ani, s-a plâns că într-o zi de ianuarie 2011 a fost bătut la Poliția Bistrița-Năsăud, unde a fost dus din cauză că era suspect de un furt. Dosarul penal nu s-a concretizat.

Instanțele din Bistrița-Năsăud i-au respins plângerile împotriva soluțiilor de clasare date pe numele polițistului Ștefan Vasile Marian.

În hotărârea CEDO se arată următoarele: ”Curtea notează că reclamantul a fost examinat de către un medic în aceeași zi a interogatoriului, la scurt timp după ce a părăsit secția de poliție. În timpul acestei examinări, s-a constatat că reclamantul a avut dureri de abdomen, mâini și la urechea dreaptă. Concluziile acestei examinări au fost amplificate atât de certificatul medico-legal eliberat la data de 24 ianuarie 2011, potrivit căruia leziunile reclamantului au fost cauzate de lovituri cu un obiect dur alungit, cât și de raportul din 14 februarie 2013, confirmând faptul că leziunile reclamantului au fost cauzate în 21 ianuarie 2011

Având în vedere că declarațiile și instanțele naționale nu fac referire la leziuni anterioare de reținerea reclamantului de către poliție și că a fost prezentat la scurt timp după ce a fost la secția de poliție la un medic care a constatat leziuni sale, Curtea consideră că Guvernul trebuie să ofere o explicație plauzibilă cu privire la originea leziunilor corporale în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Cheydaïev v. Rusia, nr 65859 / 01, § 53, 7 decembrie 2006). Guvernul afirmă că nu există dovezi că reclamantul a fost rănit în timpul când se afla la secția de poliție.

În acest sens, Curtea reiterează importanța înregistrării în scris a tuturor informațiilor care vor fi utilizate pentru a informa ulterior, dacă este necesar, despre circumstanțele în care se află persoanele de la secția de poliție. Neînregistrarea acestor informații s-a ridicat la un eșec grav, cum ar fi pentru a permite poliției să scape de responsabilitatea lor în ceea ce privește soarta persoanei aflate sub controlul lor (a se vedea, mutatis mutandis, Iambor v. România (nr 1), nr 64536/01, § 168, 24 iunie 2008, și Timurtaș v. Turcia, nr 23531/94, § 105, ECHR 2000-VI). În acest caz, interogarea reclamantului a avut loc la data de 21 ianuarie 2011, după care a fost deschisă o investigație penală împotriva sa. Cu toate acestea, din dosar nu reiese că reclamantul a fost informat cu privire la drepturile sale procedurale în timpul interogării sale.

În plus, Guvernul nu a furnizat niciun document cu privire la prezența reclamantului la secția de poliție în după-amiaza zilei de 21 ianuarie 2011, cum ar fi o declarație a reclamantului sau o scrisoare care să indice orele de lucru, sosirea și plecarea din secția de poliție și descrierea stării sale fizice. Astfel de informații ar fi permis, pe de o parte, efectuarea unei anchete efective și, pe de altă parte, absolvirea, dacă este cazul, a ofițerilor de poliție de orice responsabilitate cu privire la originea leziunilor constatate pe solicitant după plecarea acestuia din urmă de la secția de poliție.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în speță, imposibilitatea Guvernului de a explica leziunile prezentate de reclamant și imposibilitatea de a stabili circumstanțele exacte în care persoana în cauză a fost vătămată sub controlul funcționarilor de stat, nu împiedică să se ajungă la o constatare a încălcării materiale a articolului 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu, și mutatis mutandis, Alboreo, citată mai sus, § 100, și Ersin Erkuș și alții împotriva Turciei, nr. 40952/07, § 73, 31 mai 2016).

Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a suferit un tratament contrar articolului 3 din Convenție.

În lumina acestei constatări, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze, de asemenea, dacă a fost încălcat caracterul procedural al acestei dispoziții.”, se arată în motivare.

Potrivit CEDO, Statul pârât trebuie să plătească solicitantului, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează a fi convertite în moneda statului reclamat la rata aplicabilă la data decontării:

  • 9000 euro, plus orice taxă care poate fi imputată, cu titlu de prejudiciu moral,
  •  1445 euro, plus orice taxă care poate fi datorată solicitantului pentru costuri și cheltuieli;

Condamnat pentru trafic de droguri

Tânărul care a primit despăgubiri a fost arestat preventiv timp de 6 zile la o lună după incidentul de la poliție, dar nu pentru furt, ci pentru trafic de droguri și deținere de droguri, mai exact rezină de cannabis. Astfel că, în 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat definitiv pentru aceaste fapte la 2 ani închisoare cu suspendare pe termen de încercare de 4 ani.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina