Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » CSM: ”actuala reglementare a SIIJ răspunde garanţiilor de independenţă pentru sistemul judiciar”

CSM: ”actuala reglementare a SIIJ răspunde garanţiilor de independenţă pentru sistemul judiciar”

Consiliul Superior al Magistraturii arată în analiza trimisă Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare că ”actuala reglementare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție răspunde garanţiilor de independenţă pentru sistemul judiciar”

În analiza semnată de președintele CSM, Lia Savonea, se arată: ”referitor la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în Avizul Comisiei de la Veneţia din octombrie 2018, s-a reţinut că organizarea şi structura Ministerului Public este o problemă de competenţa autorităţilor naţionale. De asemenea, a fost apreciată preocuparea legiuitorului de a asigura în reglementarea acestei structuri garanţii procedurale efective pentru magistrații vizați.

În acest sens, a fost reţinută implicarea Consiliului Superior al Magistraturii în numirea procurorului-şef al Secţiei, dar şi a procurorilor cu funcţii de execuţie, printr-un concurs organizat de o comisie specială numită în cadrul Consiliului, aceeaşi situaţie regăsindu-se şi în cazul revocării acestora. Procurorul-şef adjunct este numit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerii motivate a procurorului-şef, dintre procurorii deja numiţi în cadrul secţiei. Implicarea Plenului Consiliului este importantă deoarece, deşi sub autoritatea procurorului general, Secția are competenţe atât în investigarea procurorilor, cât şi a judecătorilor.

De asemenea, s-a reţinut că prevederea expresă în lege a condiţiilor pentru a participa la concurs (inclusiv vechimea efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror) şi a procedurii de selecţie a celor mai buni candidaţi asigură importante garanţii de calitate şi imparţialitate pentru numirea în această structură sensibilă.

Proiectele de lege prin care a fost propusă iniţial înfiinţarea acestei structuri specializate au fost avizate negativ de către Consiliul Superior al Magistraturii, dar, în cele două avize negative exprimate de Consiliu, a fost criticată intenţia de înfiinţare a unei Direcţii specializate pentru investigarea infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori, în principal pe considerente de oportunitate, legate de numărul cauzelor în care sunt implicaţi magistraţi şi de caracterul nejustificat al instituirii unei structuri de parchet pe bază de competenţă personală.

Totuşi, se impune a fi remarcat că, în forma adoptată în urma reexaminării, legiuitorul a renunţat la iniţiativa înfiinţării unei direcţii şi a apreciat utilă înfiinţarea doar a unei secţii specializate, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind prevăzute concomitent garanţii de independenţă a acestei structuri.

Astfel, atât procurorii care funcționează în cadrul Secţiei specializate, cât şi procurorul şef şi procurorul şef adjunct ai acesteia sunt numiţi fără nici un fel de implicare a executivului, prin proceduri transparente, derulate exclusiv la nivelul sistemului judiciar, respectiv al Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorii numiţi în cadrul secţiei sunt selectaţi în baza criteriilor stabilite de lege, dintre procurorii cu mare experienţă profesională, cu o bună pregătire şi o conduită ireproşabilă. Toate aceste aspecte pot contura ideea că înfiinţarea acestei secţii, în condiţiile expuse, este de natură să reprezinte, cel puţin din perspectiva aparenţei de imparţialitate, o garanţie suplimentară pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii judiciare. Astfel, nu se vor mai ridica suspiciuni cu privire la activitatea unui magistrat care soluţionează cauze instrumentate de o structură de parchet, oricare ar fi aceasta, structură care ar putea avea pe rol şi sesizări referitoare la magistratul respectiv.

În niciun caz cooptarea unor judecători în procedura de desemnare a conducerii acestei structuri nu poate fi considerată o afectare a independenţei, ci, dimpotrivă, în condiţiile în care funcţia de judecător este în sine o garanţie a independenţei şi a obiectivităţii în derularea oricărei proceduri. Având în vedere specificul activităţii secţiei, este evident de interes şi pentru judecători să fie implicaţi, prin reprezentanţi, în evaluarea magistraţilor care vor avea atribuţii de investigare a infracţiunilor săvârşite de magistraţi, numărul de membri ai comisiei fiind stabilit în raport de proporţia judecători – procurori în sistem.

Împrejurarea că alături de magistraţi pot fi investigate şi alte persoane derivă din specificul unor cauze în care există legături de conexitate între fapte săvârşite de magistraţi şi cele săvârşite de alte persoane, fiind în interesul bunei înfăptuiri a justiţiei ca adevărul judiciar să fie stabilit per ansamblu. Nici nu ar fi de imaginat o altă soluţie în situaţia indivizibilităţii. De altfel, soluţia nu este unică, fiind, de exemplu, reglementată în materia infracţiunilor săvârşite de militari, inclusiv împreună cu civili, care sunt de competenţa parchetelor militare. În această situaţie nu au fost semnalate probleme majore de aplicare din perspectiva conflictelor de competenţă.

Temerile exprimate cu privire la utilizarea abuzivă a secţiei pentru a interfera în cauze importante sensibile nu se sprijină pe nici un argument de fapt şi pleacă de la o prezumţie de lipsă de integritate a magistraţilor care vor funcţiona în cadrul secţiei, care, aşa cum am arătat, vor parcurge o procedură serioasă şi transparentă, validată de întreg sistemul judiciar prin Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul independenţei justiţiei.

De altfel, în contextul normativ constituțional și legal actual, noile dispoziții nu fac decât să completeze competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de „judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”. Din analiza comparativă a conținutului normativ al dispozițiilor art. 38 și art. 40 din Codul de procedură penală prin raportare la norma modificatoare, se constată că aceasta din urmă completează competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile
10
săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare, curți de apel și Curtea Militară de Apel și procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe. În ceea ce îi privește pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, infracțiunile săvârșite de aceștia sunt deja stabilite, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în competența de cercetare penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, au mai existat structuri similare în reglementarea anterioară, în cadrul Direcției Naţionale Anticorupţie funcţionând anterior Serviciul de combatere a corupţiei în justiţie, structură specializată doar pentru infracțiuni de corupție, înfiinţată prin Ordinul procurorului şef al Direcției Naţionale Anticorupţie nr. 10/2014.

În concluzie, Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că actuala reglementare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție răspunde garanţiilor de independenţă pentru sistemul judiciar, în procedura de numire a procurorilor cu funcţii de conducere şi de execuţie din cadrul acestei structuri, rolul principal revenind Consiliului Superior al Magistraturii. În acest fel se răspunde recomandărilor Comisiei de la Veneţia, în organizarea şi funcţionarea acestei structuri fiind exclusă orice ingerinţă politică.

Cu toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii are în vedere posibilitatea iniţierii unor demersuri viitoare pentru modificarea actualului cadru legislativ, astfel încât decizia în procedura de selectare şi numire a procurorilor cu funcţii de conducere şi cu funcţii de execuţie din cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție să aparţină în totalitate Plenului Consiliului.

Pe de altă parte, din dezbaterile la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, s-au conturat şi argumente împotriva înfiinţării acestei structuri.

Astfel, nu există suficiente garanţii pentru procedura de numire/revocare a procurorilor în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în condiţiile în care decizia în procedura de selectare aparţine unei comisii de concurs, formată din 3 judecători şi un procuror, şi nu Plenului Consiliului.

Mai mult, nu se asigură o specializare a procurorilor pe anumite categorii de infracţiuni, în condiţiile în care competenţa secţiei nu este stabilită pe anumite tipuri de infracţiuni, ci în funcţie de calitatea persoanei (magistrat).
A fost invocată şi insuficienţa procedurilor de responsabilizare, în condiţiile în care procurorii numiţi în această structură nu pot fi traşi la răspundere în cazul plângerilor îndreptate împotriva lor.

De asemenea, în condiţiile în care competenţa secţiei intervine în cazul oricărei plângeri îndreptate împotriva unui magistrat, numărul insuficient de procurori din cadrul acestei secţii, împiedică, în fapt, operaționalizarea acesteia.”, se arată în analiza CSM

Descarcă aici analizat completă

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina