CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Un avocat din Baroul Cluj, care acum lucrează la Comisia Europeană, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 6.000 lei pentru că a condus băut și a lovit o altă mașină parcată. ”Un motiv în plus pentru aplicarea unei pedepse cu amenda penală este şi faptul că inculpatul lucrează în străinătate, astfel că ar fi împovărătoare executarea unor obligaţii corelative unei soluţii de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj. Sentința a fost atacată cu apel, dar se judecă la Înalta Curte.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 2021, avocatul Dan Alexandru Moroșan, acum auditor la Direcția Comună de Audit pentru Politica de Coeziune, Comisia Europeană, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336, alin.1 din Codul penal.
Parchetul a reținul că ”la data de 05.12.2018, în jurul orei 03,30, a condus autoturismul marca Citroen C4, cu nr. de înmatriculare…, pe str.Câmpului …., având la ora 05,08 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06,08 o alcoolemie de 0,99 g/l alcool pur în sânge.”
Potrivit datelor de la dosar, ”în faza de judecată, fiind prezent personal în faţa instanţei, inculpatul a declarat că doreşte soluţionarea cauzei potrivit procedurii obişnuite.
În apărare, a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 2280/80/IX/d/11 din data de 18.03.2022, cu următorul obiectiv: să se stabilească prin raportare la cele două valori ale alcoolemiei rezultate în urma recoltării probelor de sânge precum şi prin raportare la ora producerii evenimentului rutier şi la declaraţia de consum, care a fost momentul în care a fost atinsă valoarea maximă a alcoolemiei. Cererea a în probaţiune a fost respinsă prin încheierea din data de 22.11.2022.”
Curtea reţinut următoarele: ”Inculpatul Moroșan Dan Alexandru este avocat în cadrul Baroului Cluj. Din adeverința emisă sub nr.493/18.03.2021 de Baroul Cluj reiese că inculpatul trimis în judecată în acest dosar a activat ca avocat stagiar, respectiv avocat definitiv în perioada 02.11.2017-11.02.2020, în prezent figurând pe Tabloul avocaților incompatibili.
La data de 05.12.2018, în jurul orei 3:30, inculpatul a condus autovehiculului marca Citroen, cu nr…., pe strada Câmpului, iar în dreptul imobilului cu nr. 157, pe fondul consumului de alcool, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a pătruns pe contrasens, tamponând un autoturism parcat şi gardul imobilului de la nr. 157.
La ora 3:33, a fost apelat serviciul 112, iar un echipaj de poliţie a ajuns la faţa locului. Mai apoi, cu acordul inculpatului, la ora 3:56 a fost testat cu aparatul etilotest şi s-a înregistrat o valoare de 0,53 mg/I alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus apoi de agenţii de poliţie la I.R.G.H (Institutul Regional de. Gastroenterologie și Hepatologie), unde, la orele 5:08 şi 6:08, au fost prelevate două probe biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică 7315/IX/a/845 din 20.12.2018, emis de IML Cluj-Napoca, s-a stabilit că la ora 5:08, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,10 g/1 alcool pur în sânge (la aproximativ 1 oră şi 40 de minute de la momentul opririi în trafic) şi la ora 6:08, acesta a avut o alcoolemie de 0,99 alcool pur în sânge.
Inculpatul a recunoscut consumul de alcool, indicând perioada în care băuturile ar fi fost ingerate precum şi natura acestora, aspecte care însă nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă, şi care oricum şi-au pierdut din importanţă cât timp nu s-a putut efectua calculul retroactiv al alcoolemiei.
De asemenea, inculpatul a susţinut în mod constant că ar fi pierdut controlul autovehiculului pentru a evita o pisică sau un câine care ar fi pătruns intempestiv pe carosabil. Din nou, aspectul invocat nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de probă, şi este în acelaşi timp nerelevant atât cu privire la tipicitatea faptei, cât şi la evaluarea gravităţii acesteia, întrucât conducătorii auto au obligaţia de a efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, fără a pune în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic.
Inculpatul a contestat caracterul infracţional al faptei, pe tot parcursul procesului penal, susţinând că este posibil ca la momentul conducerii autovehiculului alcoolemia avută să fi fost inferioară pragului infracţional.
Apărările inculpatului s-au dovedit a fi nefondate.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului referitoare la existenţa unui dubiu referitor la nivelul alcoolemiei din sângele său, Curtea constată că la momentul opririi sale în trafic, inculpatul a fost supus testării cu aparatul etilotest, rezultând că acesta avea o concentraţie de 0.53 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice, rezultând că acesta avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,10 gr ‰ şi respectiv, de 0,99 gr ‰.
Deși corecte în principiu susţinerile inculpatului în sensul că rezultatele testării alcoolemiei din aerul expirat nu au o valoare ştiinţifică certă şi nu pot justifica per se constatarea întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii, ca urmare a caracterului relativ al valorilor rezultate, Curtea reţine că acestea pot fi valorificate în evaluarea ansamblului probator, prin coroborarea cu rezultatele probei cu caracter ştiinţific, respectiv valorile înscrise în buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie. Concret, Curtea reţine că în urma testării aerului expirat a rezultat cu certitudine că inculpatul consumase băuturi alcoolice, fapt de altfel recunoscut şi de acesta, iar valoarea concentraţiei de alcool pur era una ridicată şi a determinat necesitatea conducerii sale la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice. Chiar dacă etilotestul folosit nu este un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, ci doar un mijloc tehnic certificat, neavând precizia unui etilometru, nu se poate susţine că valorile indicate nu au nici o valoare probatorie. Etilotestul nu atestă doar prezenţa sau după caz absenţa alcoolului în aerul expirat, ci şi stabileşte valoarea concentraţiei alcoolice. Capacitatea etilotestul de a oferi, în anumite limite, şi dimensionarea concentraţiei de alcool în aerul respirat, este recunoscută chiar şi de legiuitor, care statuează la art. 185, alin. 1, alin. 2 , lit. a din HG 1391/2006 următoarele: (1) Constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic. (2) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când: a) rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
De aici deducem că valoarea indicată de etilotest exclude caracterul penal al faptei, din perspectiva legiuitorului, dacă valoarea indicată este sub nivelul indicat de art. 185, alin. 2, lit. a, din HG 1391/2006 . Sigur că, dacă valoarea indicată de etilotest nu ar avea nici o valoare probatorie, legiuitorul ar fi impus ca prelevarea de probe biologice să se realizeze de fiecare dată când rezultatului testului ar fi pozitiv la consumul de alcool, pentru a realiza distincţia între abaterile de natură contravenţională şi cele de natură penală.
Mai mult, în urma unei abundenţe de soluţii de practică judiciară în această materie, s-a constatat existenţa unei relaţii între alcoolul detectat în aerul respirat şi cel prezent în sânge, şi anume că această din urmă valoare are minim 2,00 x valoarea alcoolemiei în aerul respirat (în unele hotărâri se face referire chiar la raportul de 2,1 x valoarea alcoolemiei în aerul respirat – Decizia nr. 231/10.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală). Caracterul relativ al raportului este atras de faptul că de multe ori alcoolemia din sânge depăşeşte acest raport, dar nu este în nici un caz inferioară. Fără a fi considerată în sine, o probă irefutabilă de vinovăţie, coroborată fiind cu valorile obţinute în urma analizei probelor de sânge, care de asemenea confirmă cu certitudine ingerarea unei cantităţi semnificative de alcool, proba alcoolemiei în aerul respirat este în măsură să contribuie la aflarea adevărului în cauză, fiind obţinută întotdeauna cel mai aproape de momentul conducerii autovehiculului. Valoarea probatorie a rezultatului testării cu etilotestul, desigur coroborată cu celelalte probe ştiinţifice, a fost recunoscută potrivit unei practici constate (amintim cu titlu exemplificativ decizia ICCJ – Secţia penală nr. 156/RC/2021 din data de 13.04.2021 şi decizia ICCJ – Secţia penală nr. 244/2022 ).
Revenind la speţa de faţă, observăm că inculpatul avea la aproximativ 26 de minute de la producerea evenimentului rutier o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, deci o valoare cu aproximativ 30 % superioară nivelului indicat de art. 185, alin. 2, lit. a, din HG 1391/2006, ceea ce naşte cel puţin o suspiciune în sensul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 336, alin. 1, C. pen. Mai apoi suspiciunea a fost confirmată în urma prelevării probelor de sânge, care au relevat valorile de 1,10 g/l alcool pur în sânge şi, respectiv, de 0,99 g/l alcool pur în sânge, dar şi în urma audierii inculpatului care a recunoscut consumul de alcool. Valorile sunt suficient de mari pentru ca, fiind coroborate cu proba etilotest, să înlăture orice îndoială rezonabilă referitoare la tipicitatea faptei.
Împrejurarea că recoltarea primei probe biologice de sânge s-a realizat după aproximativ 1 ora şi 35 de minute de la data producerii evenimentului rutier, nu este de natură a infirma concluzia Curţii, referitoare la tipicitatea faptei, cât timp nici o prevedere legală nu prevede cu titlu imperativ necesitatea prelevării probelor biologice într-un interval de timp maxim (art. 190, alin. 8 C. proc. pen. foloseşte sintagma „în cel mai scurt timp”), iar probele administrate permit a se concluziona că inculpatul, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a condus autoturismul având o alcoolemie peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (f. 30-33 DUP) a rezultat că nu a putut fi efectuat calcul retroactiv al alcoolemiei. Curtea reţine că această imposibilitate a fost determinată de constatarea împrejurarării că inculpatul se afla în faza de absorbţie a alcoolului în organism, pe baza declaraţiilor date de acesta cu privire a intervalului de timp în care ar fi consumat băuturi alcoolice. În aceste condiţii, recalcularea acoolemiei nu este posibilă din punct de vedere ştiinţific, dar şi prohibită expres de prevederile hotărârii nr. 2/18.09.2015 a CSML.
Soluţia adoptată de către comisia care a întocmit raportul de expertiză medico-legală este de altfel firească, întrucât calculul retroactiv al alcoolemiei, în ipoteza în care făptuitorul se află în faza de absorbţie a alcoolului, depinde de numeroşi factori subiectivi, care fiecare în parte pot inflenţa decisiv rezultatul: natura băuturii alcoolice consumate; cantitatea de băuturi alcoolice consumate; intervalul de timp de-a lungul căruia băuturile alcoolice au fost consumate; aportul alimentar. Or, toate aceste elemente pot fi cunoscute cu exactitate doar de către inculpat. Dacă s-ar admite posibilitatea recalculării alcoolemiei doar după declaraţia de consum a inculpatului, care poate fi subiectivă, ţinând cont de importanţa acestor date la soluţionarea cauze cu acest obiect, s-ar ajunge practic la pronunţarea unor hotărâri bazate într-o măsură mult prea mare, chiar exclusivă, pe declaraţia inculpatului. În schimb, când alcoolemia este în scădere, factorii subiectivi despre care s-a făcut vorbire nu mai au nici o importanţă, astfel că recalcularea se poate efectua în funcţie de dinamica alcoolemiei, relevată de cele două probe de sânge prelevate, adică pornind de la premise certe.
Din concluziile raportului de expertiză nu putem deduce în nici un caz că ar susţine în vreun fel apărările sale. Faptul că nu este posibilă calcularea retroactivă a alcoolemiei, cu precizia specifică rigorilor ştiinţifice, nu înseamnă că nu ar putea fi constatată tipicitatea faptei, întrucât textul de incriminare nu impune stabilirea exactă a alcoolemiei, şi doar stabilirea faptului că acesta era peste pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul conducerii autovehiculului. Or, acest aspect a fost dovedit prin probatoriul administrat, aşa cum s-a arătat anterior.
În drept, fapta inculpatului Moroșan Dan Alexandru care la data de 05.12.2018, în jurul orei 03,30, a condus autoturismul marca Citroen C4, cu nr. de înmatriculare …, pe str.Câmpului din municipiul Cluj-Napoca având la ora 05,08 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06,08 o alcoolemie de 0,99 g/l alcool pur în sânge. Întruneşte elementele constitutive la infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336, alin.1 din Codul penal.
Infracţiunea comisă de către inculpat este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, alternativ cu amenda penală.
În raport de criteriile prevăzute de art. 74, alin. 1, C. pen., Curtea apreciază că pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 zile amendă este proporţională cu gravitatea faptei, dar şi cu pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică. În ceea ce priveşte circumstanţele în care a fost comisă fapta, reţinem că în primul rând nivelul scăzut al alcoolemiei avute de către inculpat în momentul conducerii autovehiculului, cu puţin peste pragul infracţional, împrejurarea că fapta a fost comisă pe o stradă din municipiul Cluj-Napoca, la o oră târzie când era puţin circulată, dar şi faptul că a avut ca şi consecinţă producerea unui accident de circulaţia soldat cu pagube materiale. Circumstanţele personale ale inculpatului îi sunt favorabile. Nu are antecedente penale, are studii superioare şi îşi asigură existenţa prin mijloace licite. În prezent este angajat la Comisia Europeană (f. 57, dosar instanţă). Pe parcursul procesului penal a negat constant caracterul infracţional al faptei sale.
Ţinând cont în special de circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea apreciază că fapta dedusă judecăţii este un eveniment izolat în viaţa sa, având convingerea că se poate îndrepta şi prin aplicarea celei mai uşoare sancţiuni. Cu certitudine că procedurile penale desfăşurate faţă de persoana sa, de-a lungul a 4 ani, precum şi restricţiile privind dreptul de a conduce autovehicule, au reprezentat la rândul lor o lecţie pentru inculpat, şi un motiv în plus pentru a-şi revizui conduita. Un motiv în plus pentru aplicarea unei pedepse cu amenda penală este şi faptul că inculpatul lucrează în străinătate, astfel că ar fi împovărătoare executarea unor obligaţii corelative unei soluţii de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În consecinţă, în baza art. 396, alin. 2, C. proc. pen. Curtea îl va condamna pe inculpatul Moroșan Dan Alexandru, la pedeapsa de 200 zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336, alin.1 din Codul penal.
În raport de situaţia materială a inculpatului, care este angajat într-un stat european cu un nivel ridicat de trai, la o instituţie de prestigiu, înregistrând cu certitudine venituri peste salariul mediu din România, Curtea va stabili valoarea unei zile amendă la 30 lei, cuantumul total al amenzii aplicate inculpatului fiind de 6.000 lei.
Curtea atrage atenţia inculpatului că în temeiul art. 63 C. pen. „Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare”. Iar potrivit dispoziţiilor art. 64, alin. 1 şi 5, C. pen. “(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii.”
Despre sentința Curții a scris în premieră FoaiaTransilvană.ro
