CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Cele cinci noi drepturi ale omului în era digitală au fost identificare de futurologul Gerd Leonhard în cartea lui ”Tehnologie vs. Omenire”. Leonhard a avut prezentare, în toamna lui 2017, la London Law Expo, eveniment la care a participat și avocatul clujean Călin Iuga, interesat de modul în care IT-ul și inteligență artificială ne afectează viața și, implicit, drepturile.
Gerd Leonhard sugerează pe blogul lui pe drepturile fundamentale ale omului să facă parte din ceea ce el numește Manifestul de Etică Digitală:
1. Dreptul de a rămâne natural, adică “pur și simplu” biologic și organic. În continuare trebuie să avem șansa de a exista într-o stare neaugmentată. Trebuie să ne păstrăm dreptul la muncă sau să fim angajați, să folosim servicii publice, să cumpărăm lucruri și să funcționăm în societate fără a fi nevoie să implementăm tehnologia cu, sau – cel mai important – în interiorul corpului nostru. Diferite expresii ale ceea ce îmi place să spun #WiredOrFired – temerile sunt deja o problemă cu dispozitivele mobile și cu mediile sociale; totuși se poate imagina cu ușurință un viitor în care putem fi din ce în ce mai forțați să purtăm ochelarii VR sau căști de realitate augmentată pentru a fi eligibili pentru ocuparea unui loc de muncă sau chiar mai rău, pentru a folosi sau implanta anumite aplicații sau interfețe informatice pentru creier ca o condiție non-negociabilă a ocupării locului de muncă. Numai că, oamenii, în curând ar putea să nu mai fie destul de buni – și cumva nu cred că acest lucru ar fi un viitor foarte dorit.
2. Dreptul de a fi ineficient în cazul în care, atunci când și unde se definește umanitatea noastră de bază. Trebuie să avem posibilitatea de a alege să fim mai lenți sau mai puțin capabili decât tehnologia și nu ar trebui să facem vreodată eficiența mai importantă decât omenirea. Deși în curând ar putea fi mult mai eficient și mult mai ieftin să utilizați diagnostice digitale de sănătate prin intermediul unor platforme precum Scanadu, decât să vedeți un medic de fiecare dată când aveți o problemă medicală sau aveți nevoie de un control și nu ar trebui să devină singurul mod “aprobat” de a face acest lucru. Cred că aceste tehnologii sunt în mare parte un lucru bun și pot fi una din soluțiile de reducere a costurilor asistenței medicale la nivel global; totuși, asta înseamnă oare că ar trebui penalizați toți acei oameni care doresc să facă contrarul sau să se conformeze cei ce nu doresc datele lor legat de sănătate în cloud?
3. Dreptul de deconectare. Trebuie să ne păstrăm dreptul de a dezactiva conectivitatea, de a intra „în întuneric” în rețea sau de a întrerupe comunicarea, urmărirea și monitorizarea. Să luăm în considerare probabilitatea ca mulți dintre angajați sau angajatori să facă din hiper conectivitate (realitate augmentată, VR sau chiar interfețe informatice pentru creier) o cerință implicită în viitorul apropiat sau că driver-urile pot deveni răspunzători pentru „deconectarea neautorizată”, dacă aceștia nu mai pot fi urmăriți în rețea. Cred că faptul de a fi independent, autonom și deconectat în momentele alese de noi este un drept fundamental important, deoarece deconectarea ne permite să ne reorientăm spre mediul nostru nemijlocit și să “fim în momentul” care este esențial pentru bunăstarea umană. De asemenea, reduce riscul obezității digitale și diminuează aria supravegherii. Offline poate fi într-adevăr, noul lux, dar ar trebui să fie și un drept digital de bază.
4. Dreptul de a fi sau de a rămâne anonim. Chiar și în această lume exponențială și hiperconectată ar trebui să avem în continuare opțiunea de a nu fi identificați și urmăriți, cum ar fi atunci utilizăm o aplicație, o platformă sau când se comentează sau se critică, cu condiția ca aceasta să fie inofensivă pentru ceilalți și să nu încălce drepturile altora. Desigur, există unele ocazii evidente în care anonimatul real ar fi imposibil și probabil nerezonabil de așteptat, cum ar fi în tranzacțiile bancare online și tranzacțiile financiare. Cu toate acestea, ar trebui să ne asigurăm că spațiile protejate rămân unde nu este necesară urmărirea complete, cum ar fi exprimarea opiniilor politice, împărtășirea fotografiilor personale sau obținerea de sfaturi medicale. Anonimatul, misterul, serendipitatea și greșelile sunt atributele umane cruciale pe care nu ar trebui să le îndepărtăm prin mijloace tehnologice.
5. Dreptul de a angaja și implica oameni în loc de mașini. Nu ar trebui să permitem companiilor sau angajatorilor să fie dezavantajați dacă aleg să folosească oameni în loc de mașini, chiar dacă este mai scump și mai puțin eficient. În schimb, ar trebui să luăm în considerare acordarea de credite fiscale celor care fac așa sau care stipulează taxe de automatizare (robot), pentru companiile care reduc dramatic numărul de angajați în favoarea mașinilor. Aceste fonduri noi ar putea fi apoi puse la dispoziție pentru recalificarea persoanelor care au devenit victime ale șomajului tehnologic.
Câtă libertate suntem dispuși să sacrificăm pentru a fi mai eficienți … sau mai siguri?”, se întreabă Leonhard.
Avocatul Călin Iuga a scris pentru Clujust.ro câteva observații pe marginea celor cinci drepturi ale omului în era digitală:
”Noile drepturi fundamentale identificate de futurologul Gerd Leonhard sunt extrem de actuale și fac parte din Etica digitală. Ele urmăresc respectarea și protejarea ființei umane în cadrul transformărilor tehnologice și informaționale pe care le trăim. În această perioadă în care totul se automatizează și în care inteligența artificială a trecut în a treia etapă a dezvoltării, cea a detectării și exprimării emoțiilor (a se vedea, de exemplu, robotul Sophia creat de Hanson Robotics din Hong Kong în 2015 și care a devenit cetățean al Arabiei Saudite în anul 2017), drepturile identificate de Gerd Leonhard au devenit din “science fiction” nimic altceva decât “science fact”.
Prima observație legată de drepturile identificate de Gerd Leonhard constă în aceea că ele trebuiesc completate cu noi drepturi pentru a asigura supremația ființei umane asupra mașinilor. În prezent, aplicațiile software/platformele au tendința de a influența/conduce oamenii în luarea deciziilor (a se vedea, cu titlu de exemplu, aplicația Booking sau TripAdvisor care dictează care proprietate este mai bună din cele 25 afișate pe pagina web ori platforma Facebook a cărei misiune este de a rămâne în aplicație cât mai mult posibil) și de a le cunoaște obiceiurile (creierele Google și Facebook își schimbă în fiecare an algoritmii ceea ce le face să ajungă să cunoască mai mult despre o persoană decât aceasta știe despre ea, dându-le imensa putere să o influențeze și să o convingă să facă lucruri care servesc intereselor lor economice).
A doua observație constă în faptul că drepturile identificate de Gerd Leonhard vor fi greu de respectat în practică. Dreptul oricărei persoane de a avea prioritate la angajare în fața unei mașini se va lovi de sumele mari de bani economisite de angajator prin înlocuirea forței umane cu mașina. De exemplu, În România, în anul 2017, personalul celor 28 de sucursale ale BCR transformate în cashless nu a avut nicio șansă în fața roboților. Aceeași soartă au avut-o și o parte din casierii lanțului de magazine Auchan.
La prima vedere, sistemul judiciar pare a fi apărat de revoluția digitală. Însă dacă privim doar spre aplicațiile care scriu după dictare și la implementarea dosarului electronic vom observa că în scurt timp persoanele care scriu după dictare ori o parte din arhivarii instanțelor vor avea o problemă. Cert este că viitorul aparține justiției online. Audierile și procedurile se vor desfășura online, în fața curților virtuale, cu costuri mai mici. În această situație vor fi disponibilizate mult mai multe persoane. În Regatul Unit “online dispute resolution” reprezintă în prezent una din politicile Guvernului în materie judiciară.
Persoana care va dori să își păstreze natura biologică se va lovi de colegul care și-a implantat cipul și senzorii angajatorului și care are o productivitate mai mare la serviciu ca urmare a conectării sale la toate dispozitivele angajatorului. În prezent, cipurile și senzorii sunt externi (pașaport, telefon mobil, ceas, etc.) fiind doar o chestiune de timp pentru implementarea noilor tehnologii ce elimină dispozitivele externe și care sunt acționate vocal sau prin simțuri cu ajutorul cipurilor și senzorilor implantați în corpul uman.
Libertatea și securitatea vor trece în plan secundar împreună cu dreptul la deconectare atunci când beneficiul tehnologic este mai mare, măsurat de cele mai multe ori prin comfort și comoditate. Este mult mai comod să achiți cu cardul pe internet și uneori fără altă modalitate alternativă un bun vândut de un comerciant online ori să utilizezi aplicații în cloud în interes de serviciu sau personal.
În ceea ce privește dreptul de a fi mai puțin eficient ca o mașină, acesta va fi echivalent cu concedierea, pentru că orice lucru pe care o mașină îl va face mai bine va determina angajatorul să aleagă în final mașina. Pentru a evita o astfel de situație oamenii vor trebui să se orienteze spre profesii care nu pot fi automatizate și care nu vor concura cu mașini.
Ultima observație cu privire la aceste drepturi este că aceste drepturi nu trebuie să se transforme într-o frână în dezvoltarea economică și tehnologică, trebuind să existe un echilibru între aceste drepturi individuale și această dezvoltare. De exemplu, dacă serviciul impune ca autovehiculul să fie urmărit permanent, șoferul nu poate invoca dreptul la deconectare.”, a precizat Călin Iuga.
