fbpx

Cererea de valoare redusă (procedură specială) se timbrează raportat la fiecare capăt de cerere în parte (principal și accesoriu)

Formularul aprobat prin Ordinul M.J. nr. 359/C/29.01.2013 nu înlătură obligația de timbrare a penalităților solicitate.

Titlul problemei de drept: Modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de valoare redusă (procedură specială), atunci când obiectul său privește un debit principal și un debit accesoriu (Curtea de Apel Timișoara ).

Opinia Institutului Național al Magistraturii:

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile de valoare redusă, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul X al cărții a VI-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură civilă, se taxează cu 50 lei, dacă  valoarea cererii nu depășește 2.000 lei, și cu 200 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 2.000 lei.

În legătură cu soluționarea problemei analizate, reamintim în cele ce urmează punctul de vedere exprimat de I.N.M. cu privire la o temă conexă, respectiv aceea referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în cazul în care prin aceeaşi cerere de chemare în judecată se solicită atât plata unui debit principal, cât şi a penalităţilor de întârziere.

În conformitate cu art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.

În primul rând, referirea legiuitorului la „finalitatea diferită” vizează fiecare capăt de cerere, iar nu cererea de chemare în judecată în ansamblul său, dispoziţiile arătate fiind aplicabile, chiar dacă un capăt de cerere este anume formulat pentru a asigura succesul în promovarea unui alt capăt de cerere (principalul faţă de accesoriu). Astfel, raportul de accesorialitate are semnificaţia faptului că soluţia capătului accesoriu depinde de cea a capătului principal, iar nu că ambele capete de cerere au aceeaşi finalitate.

În al doilea rând, împrejurarea că obligaţia de plată a debitului principal şi cea de plată a debitului accesoriu izvorăsc din acelaşi raport contractual nu determină în mod necesar identitatea de finalitate.

Ca atare, în mecanismul de determinare a finalităţii fiecărui capăt de cerere, judecătorul va realiza operaţiunea de prefigurare a efectelor ce se produc în patrimoniul autorului cererii ca urmare a admiterii ipotetice a fiecărui capăt de cerere.

Mecanismul de stabilire a taxelor judiciare de timbru reglementat prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 se aplică la o bază de calcul ce reprezintă valoarea fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determinată ca urmare a însumării valorii tuturor capetelor de cerere formulate printr-un act unic de sesizare a instanţei.

Aspectul semnalat prezintă o reală importanţă practică, determinată de preferinţa legiuitorului pentru un algoritm de calcul al taxelor judiciare de timbre proporţional pe tranşe, alcătuit din îmbinarea unor cote fixe şi procentuale aflate în creştere progresivă pe măsura majorării valorii obiectului cererii, calcul ce conduce la obţinerea unor rezultate diferite. Chestiunea menţionată ar fi fost lipsită de importanţă dacă algoritmul ar fi fost pur proporţional, întrucât rezultatul obţinut ar fi fost acelaşi.

Aşadar, atunci când reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând debit principal şi la plata unei alte sume de bani reprezentând debit accesoriu, constând în penalităţi de întârziere sau, după caz, dobândă legală, instanţa va determina taxa judiciară de timbru aplicând sistemul proporţional pe tranşe în raport de fiecare dintre cele două capete de cerere, iar nu raportat la valoarea lor însumată.

Finalitatea celor două capete de cerere este distinctă, o atare diferenţă decurgând din însăşi diferenţa de cauză juridică a cererilor. Astfel, capătul principal de cerere este întemeiat pe executarea în natură a obligaţiei de plată a sumei de bani, finalitatea sa constând în repararea prejudiciului efectiv suferit de reclamant prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei existente în sarcina pârâtului. Capătul accesoriu de cerere se fundamentează pe răspundere civilă (delictuală sau contractuală) şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat.

Expresia „după natura lui” folosită în cadrul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 semnifică faptul că fiecare capăt de cerere, având individualitatea sa proprie, trebuie timbrat potrivit regulilor stabilite de actul normativ pentru acesta, formula neavând în vedere natura juridică a pretenţiei (în cazul analizat, exprimarea în bani a ambelor prestaţii solicitate).

De asemenea, dacă taxa judiciară de timbru nu ar fi stabilită distinct pentru fiecare capăt de cerere în parte, nu s-ar mai putea aplica dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, pentru că nu s-ar mai putea stabili în concret care dintre capetele de cerere nu a fost timbrat integral.

Totodată, nu se vor avea în vedere la stabilirea valorii obiectului cererii, în vederea timbrării, dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., incidente în materia competenţei.

Folosind aceste argumente la soluționarea problemei supuse analizei, apreciem că taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 se va calcula distinct pentru capătul de cerere principal, respectiv pentru capătul de cerere accesoriu.

Nu există niciun temei juridic pentru calcularea taxei judiciare de timbru la valoarea cumulată a celor două capete de cerere sau, dimpotrivă, numai la valoarea capătului principal de cerere. Împrejurarea că, potrivit art. 1.026 alin. (1) C. proc. civ., această procedură se aplică numai atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 de lei la data sesizării instanței, nu este de natură să înlăture ideea exprimată anterior, din moment ce această prevedere reglementează o condiție de admisibilitate a cererii, fără a face nicio referire la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru.

De altfel, dacă capătul de cerere accesoriu ar fi fost formulat pe calea unui proces distinct, potrivit aceleiași proceduri speciale, acesta ar fi fost timbrat prin raportare la art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Formularul aprobat prin Ordinul M.J. nr. 359/C/29.01.2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede:

– “în cazul cererilor evaluabile în bani, indicaţi doar valoarea obligaţiei principale, fără a preciza şi dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii (3.1.);

– în cazul în care pretindeţi dobânzi contractuale (de exemplu, în cazul unui credit), vă rugăm să precizaţi rata dobânzii şi data de la care ar trebui să curgă dobânda. În cazul în care solicitaţi plata unor dobânzi diferite, trebuie să completaţi rata dobânzii şi perioadele în care ar trebui să curgă fiecare dintre dobânzi (3.3.1.);

– în cazul în care obţineţi câştig de cauză, instanţa judecătorească poate aproba acordarea de dobânzi legale; vă rugăm să precizaţi dacă solicitaţi acest lucru şi, dacă este cazul, data de la care ar trebui să curgă dobânda legală (3.3.2.)”.

Aceste rubrici ale formularului aprobat prin Ordinul M.J. nr. 359/C/29.01.2013 nu sunt însă de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., ce impun reclamantului să indice în cadrul cererii de chemare în judecată valoarea obiectului acesteia, după prețuirea reclamantului, atunci acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Astfel, redactarea rubricilor formularului a avut în vedere respectarea condițiilor de admisibilitate ale cererii de valoare reducă, fără însă a exclude îndeplinirea celorlalte obligații legale ale reclamantului în legătură cu cuprinsul unei cereri de chemare în judecată. Modalitatea de redactare a rubricilor formularului nu este un argument în sine pentru a conduce la soluția scutirii reclamantului de obligația de a timbra cererea de chemare în judecată în integralitate.

În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că cererea de valoare redusă (procedură specială), atunci când obiectul său privește un debit principal și un debit accesoriu, se timbrează prin aplicarea art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la fiecare  capăt de cerere în parte (principal și accesoriu), cu respectarea art. 34 alin. (1) din același act normativ.

În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.

În opinie minoritară, s-a apreciat că reclamantul are obligația de a timbra exclusiv capătul principal de cerere, din moment ce nu i se pretinde, la momentul completării formularului aprobat prin Ordinul M.J. nr. 359/C/29.01.2013, să evalueze și capătul accesoriu de cerere și, pe cale de consecință, să timbreze în raport de o atare valoare.

Extras din MINUTA Întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, Timișoara, 05-06 martie 2020.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns