Acasă » CEDO » CEDO: Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Daune de 2.400 euro și posibilitate de revizuire
interior CEDO (sursa foto newslocker.com)

CEDO: Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Daune de 2.400 euro și posibilitate de revizuire

CEDO a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil (articolul 6 alin.1 din Convenție) în cazul unui român condamnat la 6 ani închisoare pentru trafic de droguri. Alex Fabian Pătrașcu a primit daune morale de 2.400 euro și, potrivit avocatului Radu Chiriță, va urma o cerere de revizuire a deciziei de condamnare în țară.

Tribunalul Buzău, în 22 februarie 2008, l-a condamnat pe Pătrașcu pentru trafic de droguri  la șase ani de închisoare. Condamnarea s-a bazat pe rapoartele din 1 martie și 14 aprilie 2007 și raportul de infracțiuni din 19 iulie 2007, precum și pe stenogramele convorbirilor telefonice ale solicitantului cu X, înregistrări ambientale ale discuțiilor între X și CAO și mărturiile în instanță date de reclamant, co-inculpați și X.
Reclamantul a formulat apel și a susținut că X l-au incitat să comită infracțiunea prin constrângere și că prima instanță nu a reușit să răspundă în mod corespunzător argumentele sale cu privire la această problemă. Apelul a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, iar ulterior recursul a fost respins de Înalta Curte.

În plângerea la CEDO, reclamantul a susținut că acțiunea penală împotriva sa ar fi fost nedreaptă, că a fost condamnat pentru infracțiuni legate de droguri în care el a fost provocat să se angajeze de către un ofițer de poliție sub acoperire, în esență, pe baza probelor obținute prin această înscenare.

”Este greu de discernut în mod clar baza pe care s-a stabilit operațiunea sub acoperire și dacă autoritățile au avut motive întemeiate să-l instige. Prin urmare, Curtea va proceda la a doua etapă a evaluării sale și anume să examineze dacă reclamanta a fost în măsură să ridice problema incitării efectiv în procedurile naționale și să evalueze modul în care instanțele naționale au abordat pledoaria.

Guvernul a susținut, inter alia, că procedura în ansamblu, inclusiv modul în care au fost obținute probele, au fost corecte și că instanțele au dat o interpretare detaliată a probelor și a explicat concluziile lor în detaliu.

Curtea observă că, în speță, instanța de judecată a fost confruntată cu motivul reclamantului de incitare, afirmație care nu a fost în totalitate improbabilă. Instanța națională a fost, prin urmare, obligată să ia măsurile necesare pentru a descoperi adevărul, ținând seama de sarcina probei ce cade asupra acuzării de a dovedi că nu a existat nici o incitare.

În consecință, ar fi trebuit să verifice, prin evaluarea informațiilor din dosarul cauzei și, dacă este necesar, revizuind materialului relevant în ceea ce privește operațiunea sub acoperire și examinarea funcționarilor și a altor persoane implicate, ce baza a avut suspiciunea autorităților că reclamantul ar putea fi implicat în trafic de droguri.

Curtea observă în această privință că instanțele naționale au omis să verifice declarația inclusă în raportul inițial din 1 martie 2007 că poliția a fost în posesia unor informații referitoare la implicarea reclamantuluu în traficul de droguri. Acest lucru ar fi ajutat să clarifice motivele pentru care operațiunea a fost creată, în special dacă autoritățile au acționat pe baza informațiilor primite de la o persoană particulară și, prin urmare, s-au alăturat unei acuzații continue, sau informațiile au fost colectate în mod direct de către poliție, acesta din urmă ducând la riscul de a extinde rolul lor la cel al agenților provocatori.

Curtea notează că X a depus mărturie în fața instanțelor interne și că reclamantul a avut posibilitatea de a-l examinare încrucișată. Cu toate acestea, întrebările adresate de reprezentantul reclamantului, care au avut ca scop să stabilească dacă operațiunea sub acoperire a fost autorizată în cadrul unei anchete în curs de desfășurare și, prin urmare, dacă suspiciunile anterioare existau împotriva reclamantului, au fost interzise de către instanțele naționale. În acest context, declarația X nu a oferit clarificările necesare în ceea ce privește afirmațiile reclamantului de incitare poliției. Elemente cum ar fi faptul că reclamantul a fost mai întâi contactat de X, care l-a întrebat dacă el ar putea face rost de droguri, sau faptul că acest contact inițial a avut loc înainte ca operațiunea sub acoperire să fi fost autorizată în mod oficial, nu au fost analizate de către instanțele naționale. Nici nu au în vedere cazierul judiciar curat al reclamantului, faptul că nu erau droguri în posesia sa sau la întrebarea dacă reclamantul ar trebui sau nu ar fi câștigat financiar din tranzacție.

De asemenea, Curtea observă că tranzacția a avut loc la câteva luni după contactul inițial între solicitant și ofițerul sub acoperire și că, între timp, ofițerul a chemat solicitantul de mai multe ori pentru a întreva cu privire la disponibilitatea drogurilor.

În acest context, pentru a se pronunța asupra motivului înscenării, este posibil să fi fost necesar ca instanțele judecătorești naționale să încerce, de asemenea, să clarifice gradul de insistență a agentului sub acoperire.

Curtea notează, în sfârșit, că, cu excepția mărturiilor în instanță a părților la proces, condamnarea reclamantului s-a bazat în întregime pe probele adunate în operațiunea sub acoperire, mai precis rapoartele poliției, stenogramele reclamantului interceptate convorbiri telefonice cu X, configurarea detaliilor de vânzare și înregistrările ambientale ale convorbirilor dintre X și CAO

În concluzie, fiind conștientă de importanța și dificultățile sarcinii investigatorilor, Curtea consideră că, având în vedere cele de mai sus, că instanțele interne nu au investigat în mod adecvat acuzațiile de înscenare. Din aceste motive, procesul reclamantului a fost lipsit de caracterul echitabil impus de articolul 6 din Convenție. A existat o violare a articolului 6 § 1 din Convenție.”, precizează judecătorii CEDO.

ARTICOLUL 6 din Convenție

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în 10 11 măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Daunele acordate

Reclamantul a pretins 400.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.
Guvernul a susținut că cererea era nefondată și excesivă. Aceștia au invitat Curtea ca, în cazul în care acordă daune interese în ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 6 al Convenției, să nu se abată de la hotărârile sale anterioare; s-au referit la Constantin și Stoian (citat mai sus) și Bulfinsky v. România (dec.), nr. 28823/04, din 1 iunie 2010).
”Efectuând o evaluăre pe o bază echitabilă, Curtea acordă reclamantului EUR 2,400 cu titlu de prejudiciu moral.”, se arată în hotărâre.

Avocatul Chiriță: ”Va urma o revizuire”

”Prin hotărârea Pătraşcu c. România din 14 februarie 2017, CEDO a venit (din nou) să indice care sunt limitele în care agenţii sub acoperire pot acţiona fără a viola dreptul la un proces echitabil al persoanelor acuzate pentru infracţiuni provocate de aceştia. Hotărârea este interesantă tocmai pentru că aceeaşi problemă a fost ridicată în cauză în cursul judecării la Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Bucureşti şi ICCJ. Instanţele române au considerat că nu există vreo provocare din partea agentului de poliţie, CEDO a decis că infracţiunea a fost provocată. Va urma o revizuire, pentru desfiinţarea condamnării de 6 ani de închisoare pronunţată în cauză.”, precizat avocatul Radu Chiriță.

Hotărârea CEDO din cazul Pătrașcu c. României este disponibilă doar în engleză

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!