Acasă » PROCESE » CEDO în cazul Cătăniciu c. României: Articolul 6 din Convenție nu e aplicabil. Reclamanta e îndreptățită să introducă acțiune civilă contra ANI

CEDO în cazul Cătăniciu c. României: Articolul 6 din Convenție nu e aplicabil. Reclamanta e îndreptățită să introducă acțiune civilă contra ANI

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis, astăzi, 6 decembrie, decizia în cauza intentată de deputatul ALDE de Cluj Steluța Cătăniciu contra României, ca urmare a procesului cu Agenția Naționale de Integritate, pierdut la instanțele naționale. CEDO a decis că cererea este inadmisibilă.

Deputatul Steluța Cătăniciu, de profesie avocat, a invocat în plângere încălcarea articolelor 6 (Dreptul la un proces echitabil), 7 (Nicio pedeapsă fără lege) și 8 (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Judecătorii CEDO au explicat de ce articolul 6 nu este aplicabil:

”Pentru a determina aplicabilitatea articolului 6 al Convenției în materie penală, Curtea aplică criteriile enunțate în cazul Engel și alții împotriva Germaniei (cererea nr. Olanda (8 iunie 1976, §§ 82-83, seria A nr.22) și confirmată în cazul Ezeh și Connors c. Austriei (nr. Marea Britanie ([GC], nr. 39665/98 și 40086/98, § 82, CEDO 2003-X) după cum urmează:

“82. […] [I] În primul rând, este necesar să se știe dacă textul sau textele care definesc infracțiunea de încălcare aparțin, potrivit tehnicii juridice a statului pârât, dreptului penal, dreptului disciplinar sau atât deodată. Acesta este totuși un punct de plecare simplu. Indicația pe care o furnizează are doar valoare oficială și relativă; aceasta trebuie examinată în lumina numitorului comun al legislațiilor respective ale diferitelor state contractante.

Însăși natura infracțiunii reprezintă un element de apreciere a unei greutăți mai mari (…)

Nu oprește controlul Curții. În general, s-ar dovedi iluzorie dacă nu ar lua în considerare și gradul de severitate al sancțiunii care ar putea fi suferită de persoana în cauză (…) ”

Aplicând aceste criterii în cazul de față, Curtea observă, în ceea ce privește primul, că presupusa încălcare a reclamantei nu era de natură penală. Astfel, secțiunea 25 din Legea nr. 176/2010 a descris presupusele acte ale reclamantului drept “abatere” (a se vedea paragraful 19 de mai sus). În cazul în care codul penal în vigoare la data evenimentelor a pedepsit infracțiunea de “conflict de interese” (a se vedea punctul 20 de mai sus), trebuie să se constate că reclamanta nu era interesată în prezenta cauză de aceste dispoziții. . Cu toate acestea, Curtea reamintește că calificarea dată de dreptul intern nu este decisivă (Jussila împotriva Finlandei [GC], nr. 73053/01, § 37, CEDO 2006-XIV).

În ceea ce privește al doilea criteriu, care se referă la natura infracțiunii, Curtea notează că, potrivit dreptului intern, numai persoanele care dețin funcții publice sau funcții publice sunt supuse dispozițiilor care interzic conflictul. (pentru dispozițiile relevante ale Legii nr. 161/2003, a se vedea punctul 23 de mai sus). Aceasta concluzionează că aceste dispoziții erau aplicabile numai unui anumit grup de persoane cu un anumit statut, ceea ce generează îndoieli serioase cu privire la caracterul penal al faptelor în cauză.

În sfârșit, Curtea notează că pedeapsa pe care o risca reclamantului era o reducere cu 10% a indemnizației sale parlamentare (pentru o perioadă de cel mult trei luni. O astfel de sancțiune nu este de natură și de un grad de gravitate care să justifice clasificarea sa ca sancțiune penală în sensul articolului 6 din Convenție.

Rezultă că articolul 6 din Convenție nu este aplicabil în speță sub conducerea sa penală.”

Nici articolul 7 nu era aplicabil.

”Reclamantul se plânge că raportul de evaluare al ANI a fost făcut fără a ține seama de principiul neretroactivității legilor penale. În această privință, aceasta se întemeiază pe articolul 7 din Convenție, care este astfel formulat în părțile sale relevante din prezenta cauză:

“(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, la momentul comiterii sale, nu constituie o infracțiune în temeiul dreptului național sau internațional. În mod similar, nu se impune o sentință mai mare decât cea aplicabilă în momentul comiterii infracțiunii.

Curtea face referire la concluziile sale cu privire la inaplicabilitatea articolului 6 al Convenției în ceea ce privește aspectele sale criminale în prezenta cauză (a se vedea punctele 38-41 de mai sus). Rezultă că articolul 7 al Convenției nu se poate aplica nici atunci când reclamantul nu a făcut obiectul unei “condamnări” pentru “o infracțiune” în sensul acestui articol.

Această critică este, prin urmare, incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.”, se arată în decizie.

În ce privește articolul 8, CEDO o îndeamnă pe Cătăniciu să se adreseze instanțelor naționale mai întâi:

”Curtea consideră util să reamintească faptul că domeniul de aplicare al conceptului de “viață privată” a fost clarificat recent în cauza Bărbulescu contra România ([GC], nr. 61496/08, §§ 70 și următoarele, 5 septembrie 2017 (extrase)). În special, a clarificat faptul că articolul 8 garantează dreptul la “viața privată” în sens larg, care include dreptul de a conduce o “viață socială privată”, adică posibilitatea ca individul să-și dezvolte identitatea socială. În acest aspect, a declarat că legea consacră posibilitatea de a ajunge la alții să stabilească și să dezvolte relații cu ceilalți (Bigaeva v. Grecia, nr 26713/05, § 22, 28 mai 2009).

În speță, întrucât reclamanta se plânge că acoperirea mediatică a cazului său a afectat imaginea sa și viața de familie și în măsura în care dreptul de a desfășura o carieră politică poate fi văzută ca o componentă a “viața privată” în sensul articolului 8 al Convenției, Curtea notează că singurul pas întreprins de către reclamant a fost acela de a solicita Curții de Apel să condamne ANI să publice pe pagina sa de Internet decizia judecătorească luată în favoarea sa. Cu această ocazie, reclamantul nu a pretins despăgubiri pecuniare pentru prejudiciul pretins. Curtea notează, de asemenea, că Curtea de Apel nu a putut să examineze această cerere, deoarece a fost strâns legată de concluziile sale potrivit cărora legalitatea procedurii prin care ANI și-a emis raportul de evaluare a fost.

Prin urmare, Curtea se îndoiește că recursul ales de reclamantă a fost cel mai adecvat pentru examinarea plângerii sale de către instanțele naționale. Cu toate acestea, observă că noul Cod civil consacră dreptul la respectarea vieții private și demnității, precum și dreptul la imagine. În măsura în care reclamanta a considerat că a suferit un prejudiciu prin publicarea de către ANI a comunicatelor de presă sau prin publicarea diverselor articole în presă, ea a fost îndreptățită să introducă o acțiune civilă în fața instanțelor naționale pentru a le oferi posibilitatea de a echilibra diferitele interese în cauză și de a decide, după caz, cu privire la cele mai bune metode de reparare. Reclamantul nu a dovedit în fața Curții că a recurs la această posibilitate.

Rezultă că această obiecție trebuie respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne, în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, cu majoritate,

Declară cererea ca fiind inadmisibilă.”

Decizia CEDO completă în limba franceză poate fi citită AICI

Deputat Steluța Cătăniciu, vicepreședinte ALDE: „CEDO confirmă că am candidat legal în 2016”

”Observ că propaganda mediatică s-a pus în mișcare la doar câteva minute după ce decizia CEDO în dosarul în care am fost parte a fost anunțată. Știu că sunt câteva persoane „la butoane” care își doresc denigrarea mea personală prin orice mijloace, iar modul în care este prezentată decizia CEDO în ceea ce mă privește este o dovadă în plus.

În aceste circumstanțe, mă văd nevoită să fac o serie de corecturi și completări față de ce au prezentat unele surse media.

Subsemnata am formulat plângere la CEDO în baza art. 6-8 din Convenție, prezentând mai multe deficiențe ale procedurii disciplinare pe care ANI a inițiat-o împotriva mea ca urmare directă a deciziei ICCJ din 24 noiembrie 2015.

Prin decizia de azi, CEDO constată procedura închisă în ceea ce mă privește, „cu un rezultat favorabil”, constatând că articolul 6 din Convenție nu este aplicabil în cauza mea, deoarece rezultatul acestei proceduri închise „nu este de natură și nu prezintă un grad de gravitate care să justifice aplicarea art. 6 din Convenție”.

În acest sens, CEDO arată că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în cazul meu, deoarece nu exista decât riscul sancțiunii prin diminuarea indemnizației de parlamentar cu 10%, pe cel mult 3 luni, în măsura în care subsemnata eram răspunzătoare în calitate de deputat, iar acest risc nu s-a produs. CEDO constată, de asemenea, că la propunerea „Comisiei pentru afaceri juridice a Camerei Deputaților, reunită în sesiune plenară, s-a decis anularea, în noiembrie 2015, a acțiunii disciplinare împotriva reclamantei. În urma alegerilor din decembrie 2016, subsemnata fiind realeasă ca membru al Parlamentului”.

Cu referire la art. 8 din Convenție, care vizează dreptul unei persoane la imagine, CEDO  a făcut referire că sunt îndreptățită să introduc acțiune civilă în fața instanțelor de judecată din România, iar până la finalizarea unor astfel de acțiuni în repararea prejudiciului moral, cererea nu poate fi analizată de CEDO.

Din păcate pentru propaganda mediatică ce a pornit împotriva mea, CEDO confirmă faptul că am fost îndreptățită să candidez în 2016, iar mandatul obținut este legal.

Atitudinea mea constantă împotriva protocoalelor și abuzurilor m-a transformat într-o țintă a unor publicații care au urmărit cu orice preț stigmatizarea mea și denigrarea imaginii mele. În pofida tuturor acestor încercări, convingerile mele rămân aceleași, în sensul reformării justiției și ruperii legăturilor care s-au creat pe baza unor protocoale secrete.”, a comentat Steluța Cătăniciu pe marginea deciziei CEDO.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns