În urma scandalului privind repartizarea dosarului în care a fost condamnat avocatul Robert Roșu și a comunicatului ÎCCJ, avocatul Călin Iuga din Baroul Cluj vine cu două soluții, pe care le-a expus în postarea de pe Facebook:

”Crearea impresiei ca un dosar este repartizat aleatoriu între mai multe completuri de judecata, deși la cel puțin doua încercări succesive de repartizare îl primește același complet, aduce atingere independenței justiției

Din comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție din 30.12.2020 rezultă simularea introducerii in mod succesiv, de doua ori, a dosarului colegului avocat Robert Rosu atât cu 26 de părți, cât și cu 40 de părți, de fiecare dată acesta fiind repartizat aceluiași complet: ”Referitor la chestiunea numărului de părți, invocată în memoriul transmis, Compartimentul IT a simulat calculul complexității dosarului folosindu-se variantele cu 40, respectiv 26 de părți, rezultând că, în ambele variante, s-a obţinut acelaşi rezultat privind complexitatea dosarului, ca urmare a ponderii reduse a acestui criteriu în formula de calcul (automat) a complexității”.

Dicționarul Oxford definește expresia ”random selection” (selecție aleatorie) ca fiind împrejurarea în care fiecare lucru are o șansă egală de a fi ales. https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/random_1

Așadar, potrivit definiției de mai sus, la fiecare înregistrare a dosarului calculatorul ar trebui să aleagă, indiferent de criteriile selectate (părți, complexitate, obiect, etc.), un alt complet. Însă supriză, atât la prima introducere a dosarului cu 40 de părți, cât și la a doua introducere a dosarului cu 26 de părți este ales același complet.

Atunci când vorbim de repartizarea aleatorie cu ajutorul unui computer discutăm de algoritmi. De exemplu, imaginile ”captcha” se schimbă la fiecare verificare. Rolul algoritmilor este acela de a nu fi repartizat un dosar aceluiași complet la fiecare introducere a sa în sistemul informatic și de a bloca probabilitatea de 1 la 9 la o astfel de repartizare până la epuizarea tuturor completelor.

Repartizarea la același complet de judecată a aceluiași dosar în urma mai multor încercări succesive de înregistrare a dosarului într-o anumită perioadă de timp nu înseamnă repartizare aleatorie. În acest caz, algoritmii programului au fost cu sau fără intenție astfel creați încât introducând un dosar într-o anumită zi sau interval orar acel dosar va fi repartizat unui anume complet. Practic, părțile își aleg completul de judecată, iar nu criteriile obiective de selecție.

Concluzia mea este că acest sistem de repartizare crează o falsă repartizare aleatorie, ce afectează independenta justiției, existând în opinia mea două soluții :

– fie sunt introduși algoritmi ”random” astfel încât la fiecare introducere a dosarului în sistem, indiferent de moment, acesta este repartizat de fiecare dată altui complet de judecată,

– fie dosarul este repartizat direct de președintele instanței de judecată unui anumit complet de judecată în funcție de anumite criterii: complexitate, experiență, specializare, obiect, etc.

Menținerea sistemului actual de repartizare permite cunoașterea în funcție de data introducerii dosarului la ce complet acesta va fi repartizat, părțile putând să își aleagă completul de judecată pe baza momentului înregistrării dosarului, “păcălind” atât computerul, cât și pe președintele instanței de judecată. Astfel, toate criteriile de repartizare gen complexitate, experiență, specializare, obiectul dosarului, nu mai contează, judecătorul fiind ales de părți, la momentul introducerii dosarului, iar nu de aceste criterii obiective.”

Comments

comentarii