Cele trei absolvente de la Cluj care au intrat de pe primele poziții la INM în 2014 și anul acesta le-au spus studenților de anul IV de la Facultatea de Drept UBB Cluj cum au răspuns la întrebările de etică de la proba interviului.

April Roman – prima intrată la Institutul Național al Magistraturii în 2014, Amelia Băbuță – prima de anul acesta și Ana Maria Cârlănaru – a doua pe lista admișilor din 2015 au răspuns întrebărilor studenților de anul IV.  Una dintre studentele le-a întrebat ce probleme de etică au primit la interviul de la INM, de care se tem toți studenții

La mine nici nu știu dacă pot să o numesc problemă de etică. Mie mi s-a părut ușor din punctul acesta de vedere. Eu am avut speța că am bunici la țară, pe care în timpul facultăți și fiind auditor de justiție îi ajutam să mai vândă din producția proprie de mere și ce fac, dacă odată ce ajung magistrat, ei îmi solicită să fac asta în continuare? Să merg în piața de acolo și să vând. A trebuit să explic că e vorba de recunoștința pentru bunici, dar totuși profesia, timpul pe care trebuie să-l aloc studiului și mai e și chestiunea cu activitățile comerciale, nu mergem în piață să vindem odată ce suntem magistrați căci nu ne dă voie legea. Le-am arătat perpectivele acestea și la final le-am spus că decizia e că nu o voi face, dar îi voi ajuta în alt mod. Nu a fost ceva extraordinar de greu. Se poate și ușor.”, răspuns April Roman.

Și speța mea tot cu mere a fost: mă întorc de la mare spre casă și într-un sat de pe lângă Medgidia cumpăr 3 kilograme de mere și odată ajunsă în Cluj observ că am mai multe mere decât am plătit. Ce fac în situația asta? Le-am zis că dacă ar fi o sumă foarte mare și în raport cu nevoile lor i-ar prejudicia mult, eu m-aș întoarce să le dau suma. Însă din start mi-au spus că e vorba de trei mere. Dacă aș avea un prieten care merge spre mare și îmi amintesc exact satul, aș trimite suma prin respectiva persoană. Dar ei m-au întrebat dacă m-aș întoarce? Am spus, sincer, eu personal nu m-aș întoarce cu mașina petru că e puțin absurd. Nu e corect să primesc mai mult decât am plătit, dar ar fi absurd să mă întorc atâta drum. Apoi m-au întrebat ce aș face cu merele respective, dacă le-aș mânca sau dacă le-aș arunca? Am zis că cel mult le-aș da cuiva, dar nu le-aș arunca. Cel mai sigur, le-aș mânca (râde). ”, a povestit Amelia Băbuță.

”Speța mea a fost cu politică: Sunt judecător într-o localitate mică, unde locuiește un prieten de-al meu din copilărie care e membru într-un partid și primar. Mă invită la ziua lui, ajung acolo, la petrecere sunt toți membrii de partid și prietenul meu își anunță candidatura pentru următorul mandat și mă invită să iau cuvântul. Ce fac? Cum reacționez? În primul rând am întrebat dacă mă invită de la microfon să iau cuvântul, adică mă expune în public, sau vine la mine la masă și mă roagă să iau cuvântul. M-a întrebat comisia care e diferența și am explicat că sunt într-o poziție mai delicată dacă în fața întregii săli spune că acum o să ia cuvântul judecătorul X. Până la urmă am spus că, bineînțeles, nu iau cuvântul și îi spun prietenului meu: ”Nu a fost ok ce ai făcut, m-ai pus într-o situație compromițătoare și să nu mai faci asta pe viitor. Eu am venit la ziua ta, iar aici e întrunire politică și eu nu am voie să particip. Dacă nu știai asta, îți spun eu acum și pe viitor să nu mă mai chemi dacă vrei să rămânem prieteni”. M-au mai întrebat că de ce nu ca eu să spun că nu e bine nici măcar să ai aparența de afiliere politică pentru că lumea o să zică că dai sentințe favorabile pentru partidul acela”, a spus Ana Maria Cârlănaru.

Cele trei tinere, devenite auditori de justiție, au avut și sfaturi practice pentru studenți vizavi de interviu. ”E bine să citiți legislația, să știți ce poate și ce nu poate să facă un magistrat. Nici eu nu știam la începutul anului IV exact. Sunt Principiile de la Bangalore și comentarii pe marginea acestora, chiar și mini-spețe.

Înainte de interviu, o să aveți o listă pe care să o completați înainte, unde două câmpuri sunt mai importante: unul în care vă întreabă care e modelul vostru în viață și de ce și altul cu hobby-uri. Când puneți un anumit hobby să fie un hobby pe bune, altfel o să vă prindă. Dacă puneți lectura și voi nu citiți, ei vă vor prinde acolo. Nu puneți hobby-uri ca să dea bine”, le-a spus studenților Amelia Băbuță.

”Să vadă oarecum (comisia -n.red.) o urmă de îndoială la voi, să nu fiți roboți. Să vadă că stai așa între două sau mai multe chestiuni și totuși ești capabil să iei o decizie, date fiind acele circumstanțe și să spui chestia asta.”, a precizat April Roman.

Alte exemple de întrebări primite de cele trei performere:  ”Pe mine, de exemplu, m-au întrebat dacă am prejudecăți. Nu puteam să zic că nu am, pentru că toate lumea are. Și modul în care ne raportăm la dânșii. Le-am spus că dacă eu aș fi procuror sau judecător și aș avea o persoană în față, nu m-aș lăsa ghidată de prejudecăți. Asta e clar. Dar nu poți să spui că eu nu am nicio prejudecată. Depinde foarte mult cum argumentați”, a spus Amelia Băbuță.

Eu cel mai mult m-am gândit la întrebarea: ultima carte citită? Care e o întrebare atât de standard, dar nu m-am gândit la un răspuns de acasă și așa emoții aveam că nu mai îmi aminteam nicio carte citită. La acea întrebare am stat cel mai mult să mă gândesc, dar nu m-a depunctat comisia, deși credeam că o să fie gata, s-a terminat. ”, a spus Ana Maria Cârlănaru. ”Pentru că în anul 4 nu mai aveți timp să citiți cărți, de aceea nu vă vine în minte alta decât una de drept”, a explicat profesoara Andrea Chiș.

Comments

comentarii