fbpx

Ce conține proiectul avocatului specializat și care e motivația

Se ridică ceața de pe proiectul avocatului specializat, ce apare în minuta ședinței Comisiei permanente UNBR din 12 iunie. Avocata Silvia Uscov a obținut, pe surse, ce conține proiectul de modificare a Statutului avocaților și care e motivația. Unul dintre inițiatori este directorul INPPA, av. Dan Oancea din Baroul București.

”În premieră și în exclusivitate, pe surse, am obținut date despre proiectul „avocatului specializat”

𝟏. 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭?
Orice avocat definitiv cu o vechime efectivă de cel puțin 4 ani în această calitate la momentul formulării cererii.

𝟐. 𝐂𝐚̂𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐮𝐧 𝐚𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚?
𝑀𝑎𝑥𝑖𝑚 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ specializări din următoarele 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖: dreptul urbanismului; dreptul fiscal și vamal; dreptul achizițiilor publice; dreptul penal economic; dreptul imobiliar; dreptul succesoral și dreptul familiei, persoanelor și patrimoniului; dreptul transporturilor; dreptul noilor tehnologii, informațional și al comunicațiilor; dreptul muncii și al securității sociale; dreptul proprietății intelectuale; dreptul comerțului internațional, internațional privat și arbitraj; dreptul asociațiilor și fundațiilor; dreptul societar al afacerilor și al concurenței; dreptul media și al comunicațiilor; dreptul bancar și al pieței de capital; dreptul asigurărilor; dreptul mediului; drepturile omului; dreptul Uniunii Europene; dreptul medical; dreptul sportului; dreptul funciar.

𝟑. 𝐂𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐝𝐨𝐬𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐬̦𝐢𝐧𝐚̆?
a) cererea
b) certificatul de absolvire a cursului organizat de I.N.P.P.A. în domeniul în care se solicită (durata totală a cursului trebuie să fie de cel puţin 80 de ore recunoașterea specializării, iar pentru specializarea drept fiscal, se mai adaugă 20 h pentru cunoștințele de contabilitate. Avocatul candidat trebuie să susţină cel puţin trei examene scrise având ca obiect sub-domenii diferite predate în cadrul cursului. Un examen trebuie să aibă durata de cel puţin o oră, dar nu mai mult de trei ore. Durata totală a examinărilor periodice scrise nu poate fi mai mică de 9 ore)
c) înscrisurile doveditoare ale experienței practice de specialitate
d) copia actului de identitate și a cardului de avocat, vizat la zi
e) curriculum vitae
f) dovada îndeplinirii integrale a obligațiilor de formare profesională continuă în ultimii patru ani
g) dovada achitării la zi a contribuțiilor la barou și la C.A.A.

𝟒. 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐢𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚𝐭
După primirea dosarului, Comisia Permanentă desemnează o comisie (membrii comisiei pot fi remuneraţi prin hotărâre a Comisiei Permanente) formată dintr-un reprezentant al Comisiei Permanente, un avocat raportor și un profesor universitar de specialitate, care îl audiază pe avocatul candidatîn cadrul unui interviu. În cazul în care comisia poate să-şi formeze opinia asupra cunoştinţelor teroretice sau practice de specialitate ale avocatului candidat numai în baza înscrisurilor cuprinse în dosarul acestuia, ea poate decide renunţarea la organizarea interviului, consemnând în scris motivele renunţării

𝟓. 𝐓𝐚𝐱𝐚
Taxa pentru procesarea cererii de acordare a titlului de avocat specializat se stabileste prin hotărârea Consiliului U.N.B.R.

𝟔. 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐃𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐞

a) titlul de avocat specializat are caracter personal şi nu poate fi extins asupra formei de exercitare a profesiei în care avocatul îşi desfăşoară activitatea

b) nu se restrânge dreptul de a practica dreptul și în domenii în care avocatul nu este specializat

c) avocatul specializat, însă, are 𝘰𝘣𝘭𝘪𝘨𝘢𝘵̦𝘪𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭𝘦 𝘴𝘶𝘱𝘭𝘪𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘳𝘦 în comparație cu colegii săi nespecializați, căci, dincolo de resursele semnificative pe care trebuie să le aloce dobândirii acestei calități, el trebuie să facă, ulterior dobândirii acesteia, dovada formării anuale continue, suplimentare și specifice, în domeniul de specializare, cu asumarea costurilor aferente, sub sancțiunea pierderii acestei calități. Cel care deţine titlul de avocat specializat are obligaţia ca anual să publice rezultatele cercetării sale ştiinţifice sau să participe, în calitate de auditor sau formator, la acele forme de pregătire continuă care sunt dedicate domeniului său de specializare sau care, deşi sunt multi- sau interdisciplinare, se adresează preponderent acestui domeniu.

d) avocatul specializat trebuie să fi acumulat, în aceeași calitate şi prin participare personală nemijlocită, experienţă profesională în domeniul de specializare (prin „participare personală nemijlocită” a avocatului candidat se înţelege redactarea de către acesta de înscrisuri cu caracter juridic (acte de procedură, opinii juridice, consultaţii scrise, proiecte etc.) în calitate de unic autor şi/sau asistenţa sau reprezentarea asigurată personal de acesta clientului în proceduri judiciare)

e) Importanţa, amploarea şi dificultatea anumitor cazuri pot conduce la majorarea sau diminuarea numărului de cazuri prevăzut în anexa la Statut (nu am detalii)

f) Avocatul care are calitatea de cadru didactic universitar titular, în sensul prevederilor Legii 1/2011, la o facultate de ştiinţe juridice aflată pe lista facultăţilor agreate de U.N.B.R., este scutit de dovada deţinerii cunoştinţelor teoretice speciale în domeniile sau, dacă este cazul, în sub-domeniile prevăzute în structura postului didactic prin statul de funcţiuni al departamentului din care face parte avocatul – cadru didactic.

g) Procedurile judiciare pot fi compensate prin activitate suplimentară de consultanţă prestată în domeniul de referinţă. În acest scop, activitatea judiciară prevăzută la pct. I se consideră echivalată dacă numărul cazurilor de consultanţă de specialitate depăşeşte cu cel puţin 30% numărul procedurilor judiciare. Fracţiunile rezultate în urma aplicării acestui procent se rotunjesc în sus.”, scrie Silvia Uscov din Baroul București.

Expunerea de motive a proiectului:

Instituția avocatului specializat este aplicată cu deosebit succes în țări dezvoltate din spațiul continental european, ca Germania sau Franța. Aceasta pornește de la premiza că, în practică, un număr restrâns de avocați dobândesc, în fapt, o experiență specifică într-un anumit domeniu al dreptului material, experiență care are atât o pondere semnificativă, cât și constanță în activitatea profesională a acestora. Nu pot reprezenta domenii de specializare ramurile mari ale dreptului material (cum ar fi dreptul civil, dreptul penal, dreptul comercial etc.), ci numai :

– unele domenii restrânse ale acestora, care au o pondere semnificativă și frecvență în practica juridică, sau

– domenii care, deși sunt ample (cum ar fi dreptul fiscal, dreptul muncii sau al securității sociale, dreptul proprietății intelectuale, dreptul mediului, drepturile omului, dreptul Uniunii Europene, dreptul funciar), nu reprezintă, de regulă, obiectul principal al activității profesionale a avocaților, sau

– combinații a unor domenii mai largi, care, prin chiar această combinare, relevă o orientare a activității unor avocați într-o anumită direcție (dreptul succesoral și dreptul familiei, persoanelor si patrimoniului acestora, sau dreptul comerțului internațional, internațional privat și arbitraj, sau dreptul societar, al afacerilor și al concurenței).

Lista domeniilor de specializare este revizuibilă periodic; în raport de rezultatele analizei incidenței în practică a unor domenii ale dreptului, organele profesiei pot decide adăugarea și altor domenii în această listă.

Este esențial de subliniat că dobândirea calității de avocat specializat nu afectează, în niciun fel, pe avocații generaliști sau pe cei care își adaptează obiectul activității profesionale în raport de abilități și de cerințele pieței ; aceștia își pot continua desfășurarea, în aceleași condiții, a activității lor profesionale, fără a fi prejudiciați de existența unui număr – restrâns ca pondere, față de numărul total al avocaților – de avocați specializați.

Pe de altă parte, nici calitatea de avocat specializat nu obligă pe cel care o deține să-și restrângă activitatea la domeniul specializării. Avocatul specializat însă are obligații profesionale suplimentare în comparație cu colegii săi nespecializați, căci, dincolo de resursele semnificative pe care trebuie să le aloce dobândirii acestei calități, el trebuie să facă, ulterior dobândirii acesteia, dovada formării anuale continue, suplimentare și specifice, în domeniul de specializare, cu asumarea costurilor aferente, sub sancțiunea pierderii acestei calități.

Studiile efectuate în țările care aplică sistemul avocatului specializat relevă că veniturile obținute de avocații specializați au crescut cu cca. 30% în urma dobândirii acestei specializări și că numărul avocaților specializați a înregistrat în timp o creștere continuă.

Un alt avantaj, indiscutabil, al sistemului avocatului specializat îl reprezintă faptul că acesta reprezintă o modalitate etică de publicitate a abilităților avocatului, care procură clientului marele avantaj că acesta are astfel garanția că avocatul care are acest titlu deține în mod real această specializare, care a fost verificată în prelabil, atât sub aspect teoretic, cât și din punct de vedere al deținerii experienței practice, de organele profesiei de avocat. Pe cale de consecință, după introducerea acestui sistem, nu va mai fi admisibil ca, în promovarea activității lor, avocații care nu dețin acest titlu să poată susține, în vreo formă, că au o specializare într-un anumit domeniu.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina