fbpx

CCR despre prima de vacanță acordată sub forma voucherelor de vacanță și nu în bani

CCR: ,,Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice.”

Prin Decizia nr. 288/2021 din 27 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 741 din 29 iulie 2021, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin care s-au criticat dispozițiile legale conform cărora angajaţii nu mai beneficiază de prima de vacanţă în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanţă.

Redăm decizia nr. 288/2021:

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală din acest act normativ, excepţie ridicată de Ovidiu Agliceru în Dosarul nr. 17.722/3/2018 (227/2019) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.369D/2019.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Dragoş Romeo Brezeanu, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea S.P.E.E.H Hidroelectrica din Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.831D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Cristinel Aurel Bocşa-Oarga în Dosarul nr. 22.050/3/2018* al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepţiei prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.831D/2019 la Dosarul nr. 2.369D/2019, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că angajaţii care au beneficiat de prima de vacanţă până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 şi cei care nu au beneficiat de respectivul beneficiu (din motive neimputabile salariaţilor sau angajatorului) nu se află în ipoteze juridice diferite, pentru a se aplica un regim juridic diferit. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, precizând că încheierea contractului colectiv de muncă a fost realizată anterior adoptării actului normativ contestat. Depune note scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că se impune menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin Încheierea din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.722/3/2018 (227/2019), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Agliceru într-o cauză având ca obiect despăgubiri.

9. Prin Încheierea din 14 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22.050/3/2018*, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală. Excepţia a fost ridicată de Cristinel Aurel Bocşa-Oarga într-o cauză având ca obiect despăgubiri.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajaţii nu mai beneficiază de prima de vacanţă în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanţă. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 (1 iulie 2017), o parte din salariaţii S.P.E.E.H Hidroelectrica, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanţă prevăzută în contractul colectiv aplicabil, în cuantumul şi sub forma prevăzute de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaţilor care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenţia colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanţă în bani şi condiţionează acordarea primei de vacanţă, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanţă în limita sumei de 1.450 lei pentru salariat. În aceste condiţii este evidentă încălcarea principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală şi, implicit, a art. 5 din Codul muncii, prin excluderea unora dintre salariaţi de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii. Aşadar, se încalcă principiul egalităţii de tratament, deoarece în cadrul raporturilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, iar, potrivit legii, constituie discriminare actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

11. De asemenea, deşi contractul colectiv de muncă constituie legea părţilor, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părţi (art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011), se constată ingerinţa legiuitorului în executarea convenţiei colective prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările din contractul colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanţă, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă şi dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă, şi ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează executarea convenţiilor colective legal încheiate.

12. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale prin raportare la textele constituţionale de referinţă. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu realizează o diferenţiere între beneficiarii legii, în dauna prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Textele cu care s-a dispus sesizarea nu fac nicio distincţie după beneficiarii reglementării şi nu au la bază criterii interzise ca temeiuri ale discriminării de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi nu creează premisele încălcării dreptului la un proces echitabil, în reglementarea art. 6 din Convenţie.

13. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 41 din Constituţie, instanţa consideră că nu poate fi avută în vedere o garanţie “absolută” şi perpetuă a drepturilor, odată stabilite contractual, întrucât, ca orice drept constituţional, acesta poate cunoaşte îngrădiri şi limitări instituite prin lege. Instanţa mai reţine că nu se poate vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor prime de vacanţă, iar dreptul la negociere colectivă nu a fost încălcat, ci a cunoscut o limitare în privinţa efectelor unor clauze legal negociate. Totodată, dreptul nu a fost negat în substanţa sa, ci a fost înlocuit cu un alt drept, respectiv “o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat”. Instanţa mai reţine că, în ceea ce priveşte stimulentele ori diversele forme de premiere, Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că ele reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept, pentru salariaţii a căror remunerare are impact asupra bugetului de stat, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Aşadar, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării/modificarea unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar. Instanţa de contencios constituţional a mai stabilit în jurisprudenţa sa că, atunci când legea diminuează cuantumul unor sporuri ori stimulente sau le suprimă, contractul de muncă nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinţelor concordante ale celor două părţi contractante pentru a se aplica noile prevederi legale (de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010). De asemenea, dispoziţia legală nu suprimă dreptul la prima de vacanţă, ci prevede doar acordarea primei într-o altă formă decât cea bănească, respectiv sub formă de vouchere în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.

14. Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în mai multe speţe, că statul are deplină legitimitate în a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, pe care legiuitorul le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula fără a se pune în discuţie o încălcare a art. 41 şi fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei în Dosarul nr. 2.369D/2019, notele scrise depuse de autorul excepţiei în acelaşi dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 30 iunie 2017. Din examinarea considerentelor actelor de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 au următorul cuprins: “Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatele (2), (2^4) şi (4) ale articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«(2) Instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi operatorii economici, astfel cum sunt definiţi de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017 – 30 noiembrie 2018, o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.»”

19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa, că dreptul la vouchere de vacanţă are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015).

22. De asemenea, referitor la invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016). În consecinţă, Curtea a constatat că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanţă sau indemnizaţia de vacanţă sub forma voucherelor, legiuitorul a acţionat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

23. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale privind acordarea primei de vacanţă sub formă de vouchere, în raport cu normele constituţionale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. În consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente (a se vedea şi Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).

24. Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea şi Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Raţiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării şi încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte şi să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiaşi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil (Decizia nr. 1250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010). Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfăşoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi şi obligaţii contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor, şi nicidecum acte care să prevaleze forţei legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază şi se încheie în limitele şi în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).

25. Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în privinţa contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăţilor la care statul este unic acţionar sau acţionar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate la nivelul autorităţilor publice sau al societăţilor unde statul este acţionar unic sau majoritar nu poate fi opus legii.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.

27. Aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti.

28. Totodată, invocarea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a încălcării unor dispoziţii cuprinse în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi în Legea dialogului social nr. 62/2011 nu are nicio relevanţă, întrucât Curtea examinează conformitatea prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei cu Constituţia, iar nu contrarietatea unor dispoziţii legale cu alte norme de drept comun.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Agliceru în Dosarul nr. 17.722/3/2018 (227/2019) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Cristinel Aurel Bocşa-Oarga în Dosarul nr. 22.050/3/2018* al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2021.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

—————

Comments

comentarii

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a anunțat, joi, că săptămâna viitoare va avea loc semnarea contractului de execuție privind modernizarea Parcului Feroviarilor. „Un proiect extraordinar de important”, spune edilul.... Citește mai mult
Târgul de la Negreni care trebuia să aibă loc în perioada 7-10 octombrie a fost anulat. Deși rata de incidență COVID-19 este 0 în acest moment, rata de vaccinare este una scăzută, fapt care a dus la anularea evenimentului.... Citește mai mult
O femeie nevăzătoare din Cluj-Napoca a fost victima gropilor slab semnalizate din Cluj-Napoca și s-a ales cu o fractură de gleznă.... Citește mai mult
CFR Cluj a fost învinsă cu 1-0 de Jablonec, în primul meci disputat în grupele Conference League.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!