fbpx
Mașina în care erau victimele

CA Cluj: Motivarea condamnării la 5 ani și 2 luni închisoare cu executare a unui tânăr care a provocat un accident mortal

Clujust vă prezintă motivarea deciziei Curții de Apel Cluj, prin care un tânăr, student la UTCN, a fost condamnat la 5 ani și 2 luni închisoare cu executare după, fiind băut la volan, a provocat un accident în urma căruia a decedat un om, iar alte trei persoane au fost rănite grav.

Presa a scris pe larg în octombrie 2017 despre accidentul petrecut pe raza localității Coldău (județul Bistrița-Năsăud), provocat de tânărul Gabriel Rus, fiul unui consilier PSD din comuna Tîrlișua. La finalul procesului, acesta s-a ales cu o pedeapsă grea, fiind conmndat pentru ucidere din culpa la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pnetru vatamare corporala din culpa la 1 an si 6 luni inchisoare și pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului  la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

”Constata ca infractiunile sus mentionate au fost comise sub forma concursului real și formal prev. de art. 38 alin. 1 ?i 2 Cod penal. In baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare, la care adauga un spor de o treime din celelalte pedepse (1 an si 2 luni inchisoare), astfel ca aplica inculpatului pedeapsa finala de 5 ani si 2 luni inchisoare, in regim de detenție.”, se arată în decizia definitivă a Curții de Apel Cluj.

”Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă a persoanelor angajate în traficul rutier”, scriu în motivare judecătorii Curții de Apel Cluj.

Latura civilă a cauzei, în care se judecă pretențiile vitimelor, a fost disjunsă și este încă în stare de judecată la CA Cluj

Tânărul condamnat

Decizia penală nr. 189/A/2019 – Curtea de Apel Cluj

Curtea, examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul părților vătămate Z:

Modalitatea în care inculpatul R.G a acționat și consecințele produse în urma evenimentului rutier în care a fost implicat la data de 30.09.2017 , necesită o reacție fermă din partea societății, concretizată într-o pedeapsă corect individualizată, necesară și suficientă reeducării acestuia, în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepse lor ce le va aplica inculpatului, Curtea, prin conformare la principiile generale statuate în art. 7 4 C .pen. , va avea în vedere, în mod plural, dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiun ile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, gradul de pericol social al fapte lor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Lipsa antece dentelor penale și atitudinea sinceră din cursul procesului pe nal vor fi avute în vedere de către Curte la dozarea pedepsei.

Nu în ultimul rând, Curtea va avea în vedere și frecvența deosebită a unor astfel de fapte care perturbă grav traficul rutier, inducând o stare de temere destinatarilor legii penale, care se conformează în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.

Curtea va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului R.G , respectiv poziția procesuală pozitivă manifestată de acesta, faptul că este student, lipsa antecedentelor penale ca singur element pozitiv ce circumstanțiază persoana inculpatului, dar care prin ea însăși, nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai ușoare.

Așa fiind, prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanțiere factuală și personală, inculpatului R.G. , Curtea îi va majora pede ps ele principale cu închisoarea aplicat e de Judecătoria Beclean , raport at la faptul că după un consum de băuturi alcoolice, de 1,25 gr. % 0 , a rulat cu autovehiculul pe drumurile publice, atitudine iresponsabilă în urma căreia și-a pierdut viața o persoană nevinovată, iar alte trei au fost accidentate grav.

Poziția procesuală adoptată de inculpatul R.G în fața instanței de fond și apel, de recunoaștere formală a infracțiunilor , constituie un aspect important cu privire la fapt ele comis e , dar nu este de natură, prin ea însăși , s ă formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea sa este suficientă și o pedeapsă care să fie sus pendată condiționat sub supraveghere.

La dozarea și individualizarea pedepse lor ce se vor aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 7 4 Cod penal, ținând seama de gradul deosebit de ridicat al infracțiun ilor comise și periculozitatea infractorului.

Probele dosarului, testimoniale și științifice, relevă că acesta a rulat cu o viteză de 78 km/h , a condus autoturismul pe DN 17 spre Dej, a ieșit din orașul Beclean și, după ce a trecut podul peste râul Someș, a pătruns pe sensul opus, intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare…, condus de numitul Z.C.D, toată activitatea infracțională fiind comisă sub influența unui alcoolemii de 1,25 % 0 , atitudine ce a dus la pierderea unei vieți omenești și rănirea gravă a altor trei persoane.

Raportat la latura subiectivă, trebuie amintit că , așa cum se prevede în cazul infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, forma de vinovăție pentru aceste infracțiuni este culpa, iar în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este intenția.

Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului, pede ps ele aplica te de Judecătorie, urmând a fi majorate .

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului RG , care , la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al fapte lor , circumstanțele reale efective în care au fost comis e , respectiv în timp ce rula cu autovehic u lul, pe drumurile publice, având în sânge o alcoolemie de 1,25 gr % 0 , provocând din culpa sa exclusivă un accident de circulație în urma căruia și-a pierdut viața o persoana și altele trei au fost rănite grav.

Așadar, Curtea apreciază, pe de o parte, că se impune aplicarea unor pedepse majorate pentru reeducarea inculpatului Rus , iar pe de altă parte, modalitatea de executare, în regim de detenție, este singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni la regimul circulației rutiere, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii de fapte penale îndreptate împotriva vieții, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.

Elementele de individualizare a persoanei inculpatului și activitatea infracțională derulată au fost avute în vedere de Curte , la dozarea pedepse lor ce se v or aplica în speță, respectiv că acesta este în vârstă de 25 de ani, este student, anul III facultate, este necăsătorit, nu posedă antecedente penale, a uzat de procedura simplificată de judecare a cauzei, astfel că aplicarea un or pedepse ferme, în regim de detenție, se impune și prin prisma faptului că o reacție mai blândă din partea autorităților statului ar fi de natură să perpetueze impresia că organele judiciare manifestă toleranță față de infracțiunile îndreptate împotriva vieții, precum și ideea nerespectării legii cu complicitatea autorităților, cu consecințe grave asupra existenței efective a statului de drept.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și inculpatului , condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea , cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.

L a individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.7 4 C.pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Curtea reține că pentru cunoașterea gradului de pericol social al fapt elor săvârșite, respectiv a infracțiun ilor de ucidere din culpă , vătămare corporală din culpă și a conducerii unui autovehicul sub influența alcoolului, se impune a fi cercetat modul în care s-a realizat acțiunea ce constituie elementul material al acest or a, împrejurările ce le p articularizează, caracterul și importanța obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție al inculpatului.

Din examinarea lucrărilor dosarului și a întregului material probator, rezultă că inculpatul R.G , a condus autoturismul cu o viteză de 78 km/h , în momentul coliziunii cu mașina victimei, având o alcoolemie de 1,25 gr % 0 , iar în urma evenimentului rutier, și-a pierdut viața o persoană nevinovată, iar altele trei au fost grav rănite.

Culpa inculpatului în săvârșirea faptelor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă rezultă din aceea că, nerespectând regulile privind circulația pe drumurile publice și fiind sub influența alcoolului, acesta a produs accidentul rutier cu consecințele relevate mai sus.

Modul de comitere al faptelor relevă că inculpatul, din neglijență/ușurință, nu a intuit rezultatul faptelor sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Acesta trebuia să realizeze faptul că, rulând pe timp de noapte, pe contrasens și sub influența alcoolului, se creează pericolul de a vătăma alți participanți la trafic, prezența acestora putând fi anticipată în condițiile în care inculpatul rula pe un drum național intens circulat, la ieșirea din localitate, existând astfel posibilitatea de producere de evenimente rutiere din care să rezulte vătămări corporale ale unor persoane sau chiar decesul acestora. Sarcina inculpatului de a prevedea rezultatul faptelor sale este apreciată în acest caz, prin raportare la obligația de diligență ce incumbă tuturor conducătorilor auto când se angajează în traficul rutier, de a nu pune în pericol viața celorlalți participanți, în cauza de față neexistând vreun motiv obiectiv care să-l fi împiedicat pe inculpat să prevadă acest rezultat posibil.

Prin aceste fapte materiale, inculpatul a cauzat în mod direct rezultatul vătămător al acțiunilor sale, existând un raport de cauzalitate direct între comportamentul culpabil al inculpatului și accidentul produs.

Intenția în săvârșirea celei de-a treia infracțiuni, de conducere sub influența alcoolului, rezultă din aceea că, după ce a consumat o cantitate suficientă de băutură pentru ca îmbibația alcoolică să depășească limita legală, aspect pe care inculpatul, deși nu l-a urmărit, însă este cert că l-a acceptat, a condus autoturismul în cauză pe drumul public, provocând evenimentul rutier, grav. Prin această faptă materială, inculpatul a creat în mod direct starea de pericol social apărată de lege în textul incriminator al art. 336 alin. 1 din C.pen., iar din modul de săvârșire rezultă că acesta a acceptat și a urmărit producerea urmării periculoase a faptei sale.

Curtea reține că gradul de pericol social generic al infracțiunii depinde în mod firesc și de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relațiile sociale pe care le ocrotește legea penală și de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C .pen., valorile sociale protejate vizează existența și apărarea securității fizice a persoanei de amenințările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viața oamenilor și pentru siguranța relațiilor sociale. În speță, inculpatul a suprimat rapid viața victimei, rulând cu o viteză de 78 km/h sub influența alcoolului, astfel că în raport cu obiectul juridic spec ial și cel material lezat, faptele acest u ia prezintă o periculozitate deosebită.

Prin prisma urmărilor fapte lor , cu referire strictă la infracțiun ile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, trebuie avută în vedere și durerea sufletească pricinuită famili ei victimei, precum și victimelor, dar și prejudiciile materiale și morale ce au fost cauzate, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pent ru existența infracțiunilor sau pentru calificarea acestora .

Curtea reține că una din cauzele infracțiunilor rutiere o constituie însăși comportarea neatentă a conducătorului auto , precum și imprudența acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului.

În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar și a preîntâmpinării unor reacții colective negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, Curtea opinează că se impune aplicarea față de inculpatul R , a un or pedepse care să fie executate prin privare de libertate.

Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor. Faptele inculpatului sub cu atât mai grave cu cât acestea au avut loc sub imperiul unui consum apreciabil de băuturi alcoolice.

Curtea reține, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al fapte lor , în raport de modalitatea de comitere a acest or a, – respectiv conducerea autovehiculului pe timp de noapte, cu o viteză de 78 km/h , pe contrasens și sub influența alcoolului, aspect ce denotă o indiferență, o nepăsare față de eventualele consecințe ale acțiunilor sale, pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, infracțiun ile fiind comise într-o zonă intens circulată, pe un drum național, pe timp de noapte , când vizibilitatea era redusă , culpa exclusivă a inculpatului, faptul că accidentul s-a soldat cu moartea une i persoane nevinovate și tinere și accidentarea gravă a altor trei.

Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.

Curtea apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles să reglementeze prin „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale.

În speță, Curtea reține că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor, de încălcarea gravă a normelor referitoare la – circulația pe drumurile publice – conducerea autovehiculului cu viteză și sub influența alcoolului , dar și de amploarea urmărilor produse, constând în moartea violentă a unei persoane tinere și accidentarea gravă a altor trei persoane.

În plus, nu poate fi omis că infracțiunile au avut loc sub influența alcoolului, în timpul nopții, când vizibilitatea era redusă și în contextul unui drum în pantă, ceea ce pune în evidență că inculpatul și-a asumat consecințele nerespectării grave a regulilor de circulație.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul exclusiv al acțiunilor inculpatului.

Sub aspect subiectiv, în ceea ce privește gradul vinovăției pentru infracțiun ile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, este de observat că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere, cu o ușurință ieșită din comun, apropiată de inconștiență, nesupunându-se normelor de conduită din regulamentul rutier și sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozității, responsabilității și modului în care a înțeles să se conformeze restricțiilor și obligațiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.

În ciuda caracterizărilor elogioase, modalitatea în care inculpatul a acționat, evidențiază o lipsă de maturitate și preocupare pentru eventualele consecințe ce s-au și produs, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.

Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că , doar prin executarea pedepse lor prin privare de libertate, acest aspect va constitui un avertisment adecvat pentru inculpat, față de reprobabilitatea fapt elor sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.

Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generate de inserția sa în mediul carceral. Toate aceste aspecte necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiun ile , înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul său și consecințele grave produse – decesul unei persoane -, și accidentarea gravă a altor trei persoane, controlul consumului de alcool și identificarea unor noi modalități de abordare a circulației pe drumurile publice. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul apelant s-ar putea baza în viitor.

Așa fiind, î n baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se vor admite ca fondate apelurile declarate de către părțile vătămate Z.M.N_, Z.I.A, Z.T, Z.E împotriva sentinței penale nr. 228/30.10.2018 Judecătoriei Bistrița – Năsăud, pe care o va desființa în latura penală și, judecând în fond , va condamna pe inculpatul R:G, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C .pr.pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

– vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C .pr.pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

– conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C .pr.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Se va constata că infracțiunile sus menționate au fost comise sub forma concursului real și formal prev. de art. 38 alin. 1 și 2 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse (1 an și 2 luni închisoare), astfel că va aplica inculpatului pedeapsa finală de 5 ani si 2 luni închisoare, în regim de detenție.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 alin. 3 C .pr.pen.

Cu privire la apelul inculpatului R.G:

 Curtea prin modul în care, admițând apelul părților vătămate, a realizat individualizarea pedepselor principale aplicate apelantului R.G., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepselor și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepselor, ca efect al aplicării unor circumstanțe atenuante, ba chiar aplicarea unor sancțiuni cu amenda penală pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă și conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Netemeinicia susținerilor inculpatului este probată tocmai prin argumentele prezentate de Curte cu ocazia tratării apelului părților vătămate, astfel că, pentru a nu fi redundanți, toate motivele magistraților expuse în această secțiune a hotărârii își păstrează valabilitatea și în privința criticilor invocate de inculpat în calea sa de atac.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, aplicată de judecătorie, este netemeinică și nu poate contribui la reeducarea inculpatului.

Doar pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție aplicată de către Curte reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei acțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, provocând din culpa sa exclusivă un eveniment rutier soldat cu moartea unei persoane și accidentarea gravă a altor trei victime și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză este pozitivă.

Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei principale de 5 ani și 2 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepselor, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus prin aplicarea de circumstanțe atenuante și nici aplicarea unor amenzi penale, pentru vătămare corporală din culpă și conducere sub influența alcoolului, față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care statul prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Curtea nu va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii rezultante aplicate inculpatului, deoarece ar da semnificații exagerate unei atitudini firești, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârșește o infracțiune și se confruntă cu legea penală, respectiv că a sunat la 112 după producerea accidentului și a încercat să resusciteze victimele, a încercat să despăgubească părțile vătămate, este bine caracterizat și implicat în mai multe proiecte întreprinse la nivelul comunității locale.

Așa fiind, pentru motivele ce preced, în ba za art. 421 pct. 1 lit. b C.pr .pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul – inculpat R.G, împotriva sentinței penale nr. 228/30.10.2018 Judecătoriei Bistrița-Năsăud.

În baza art. 72 C .pen. și art. 404 alin. 4 lit. b C.pr.pen., se va deduce din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, respectiv de la 1.10.2017, la zi.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns