Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » CA Cluj a vrut să lămurească o chestiune privitoare la achizițiile publice, dar ÎCCJ a respins sesizarea

CA Cluj a vrut să lămurească o chestiune privitoare la achizițiile publice, dar ÎCCJ a respins sesizarea

Curtea de Apel  Cluj a vrut să lămurească o chestiune privitoare la achizițiile publice, dar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea ca inadmisibilă.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal de la ÎCCJ a decis:

”Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 331/33/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

<<Care este interpretarea care trebuie să se dea noțiunilor de „valoare estimată a contractului”, respectiv „valoare stabilită a contractului”, în sensul dispozițiilor art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcționarea Consiliului Naţional de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările şi completările ulterioare ?>>

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2019.”

Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat ÎCCJ:

”Problema de drept a cărei dezlegare se solicită prin prezenta sesizare prezintă o importanţă deosebită datorită diferenţei mari intre plafonul sumei care trebuie achitate cu fitlu de cauţiune în situaţia în care se consideră că contractul are doar o valoare estimată (35.000 de lei, respectiv 220.000 de lei) şi plafonul în situaţia în care se consideră că se poate vorbi deja despre o valoare stabilită (88.000 de lei, respectiv 000 de lei). Interpretarea acestor dispoziţii legale trebuie să ţină cont de imprejurarea că în discuţie se află o condiţie de adrnisibilitate a unei cereri în justiţie, deci o condiţie cu privire la dreptul de acces la o instanţă. Prin urmare, considerăm că orice ambiguitate Iegislativă în această materie ar trebui interpretată in favoarea părţii care doreşte să se prevaleze de acest drept, nicidecum in defavoarea sa.

În al doilea rând, pornind de la sensul termenilor de „valoare estimată” şi „valoare stabilită”, curtea consideră că ar fi cel mai firesc să se considere că valoarea unui contract este estimată pe tot parcursul procedurii de atribuire, inclusiv după momentul desemnării ofertantului câştigător, având în vedere că nici măcar la acel moment încheierea contractului cu respectivul ofertant şi, pe cale de consecinţă, valoarea acestuia, nu sunt încă certe.

Nu este mai puţin adevărat însă, şi aici rezidă dificultatea de interpretare a dispoziţiilor legale în discuţie, că art. 61 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 face referire la soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile art.- 8 sau art. 49, texte de lege care reglementează contestaţia împotriva unui act al autorităţii contractante. Prin urmare, obiectul unei asemenea contestaţii va fi intotdeauna un act din cadrul procedurii de atribuire, ceea ce inseamnă, prin ipoteză, că ea va fi întotdeauna formulată înainte de incheierea contractului de achiziţie.

Prin urmare, dacă s-ar merge pe interpretarea propusă mai sus, art. 61 ind. 1 alin. (1) b) şi d) din Legea nr. 101/2016 ar rămâne fără aplicabilitate practică. S-ar putea imagina probabil şi situaţia în care o contestaţie împotriva unui act al autorităţii contractante ar fi formulată după încheierea contractului, dar cu siguranţă acest lucru s-ar putea intâmpla foarte rar în practică, având în vedere termenele scurte în care asemenea acte trebuie contestate, in fine, art. 61 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 nu vizează şi ipoteza în care se solicită anularea contractului de achiziţie, astfel că lit. b) şi d) ale acestui text de lege nu ar putea fi aplicabile nici în această situaţie.”

Jurisprudenţă naţională pertinentă:

”Curtea reţine că art. 61 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 10112016 face o distincţie cu privire la cuantumul maxim al cauţiunii ce trebuie constituită în funcţie de „valoarea estimată” şi „valoarea stabilită” a contractului. Din nou, curtea constată că acest text pune probleme de interpretare deoarece, deşi conceptul de valoare estimată a contractului este folosit de legiuitor, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel de valoare stabilită. In acest context, făcănd trimitere cele arătate rnai sus, se constată că obligaţia de plată cauţiunii, ca un obstacol în calea liberului acces la justiţie, trebuie, atunci cănd nu este reglementată in mod clar, să fie interpretată în fivoarea persoanei care este obligată să o achite, pentru ca neclaritatea textului de lege să nu îi producă acesteia prejudicii.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina