CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorii Curții de Apel Cluj au dispus anularea integrală a Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală din cadrul INML ”Mina Minovici” București, prin care s-au adoptate Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei. Prin acea hotărâre a CSML, sunt excluse calculele retroactive care pot favoriza persoana respectivă, adică cele efectuate pe curba ascendentă.
Soluția CA Cluj pe scurt: ”Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul MD, CNP … în contradictoriu cu pârâtul CSML, cu sediul în ….
Anulează integral Hotărârea nr. 2/18.09.2015 a CSML.
Ia act că cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Cluj, Secţia a III a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 03.05.2022.”
Avocații Alina Ciortea și Paul Călian , care au obținut soluția, au argumentat, printre altele, în motivele acțiunii că ”prin prezenta hotărâre a Consiliului Superior de Medicină Legală, s-a creat, involuntar, o discriminare în raport de dreptul la apărare a persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 C.Pen.
Discriminarea constă în faptul că se refuză efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei pe motivul că eventualele concluzii nu relevă în proporție de 100% o concluzie certă. Ori, astfel cum este evident, nu este menirea acestei expertize de a prezenta concluzii certe, dat fiind că, în conformitate chiar și cu literatura de specialitate din domeniu, inclusiv în cazurile indicate de reperele metodologice, valoarea expertizei nu este 100% certă, la fel ca alte expertize utilizate în procesele penale. În acest sens, s-a creat o diferență de tratament, nejustificată, în raport de refuzul administrativ de a efectua expertiza, chiar și atunci când organele de urmărire penală o consideră oportună și necesară, solicitându-vă asistența!
Cu alte cuvinte, în conformitate cu actualele repere metodologice, Consiliul Superior de Medicină Legală a lipsit posibilitatea celor acuzați de săvârșirea acestor infracțiuni de a se apăra printr-un act administrativ, act care contrazice legea și garanțiile constituționale în vigoare.
Conform art. 24 din Constituție, Dreptul la apărare este garantat. În raport de acest drept constituțional, considerăm că prin prezenta hotărâre a Consiliului Superior de Medicină Legală s-a încălcat și acest drept constituțional. Dreptul la apărare presupune în materie penală faptul că inculpatul și restul subiecților procesual se pot bucura de aceleași drepturi pentru a putea demonstra vinovăția ori nevinovăția celui acuzat. Judecătorul în faza de judecată și procurorul în faza de urmărire penală decid dacă cererile în probațiune se aprobă ori nu, atributul fiind unul suveran și aparținând acestora. Ori, prin Hotărârea nr. 2/18.09.2015 CMSL (Consiliul Superior de Medicină Legală) a creat o ingerință în raport de acest atribut, IML-ul subrogându-se acestor organe prin refuzul administrativ de a efectua această expertiză de calcul retroactiv. Organul de cercetare penală consideră că are nevoie de opinia unui expert, dar CSML refuză în mod abuziv acest lucru.
Caracterul abuziv în acest caz este vădit, având în vedere că reperele metodologice cu referire la expertiza medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei (H.2/18.09.2015 – elaborată de Consiliul Superior de Medicină Legală din cadrul INML ”Mina Minovici” București) sunt discriminatorii stipulându-se că acest calcul retroactiv se face numai pe curba de eliminare a alcoolului din organism (curba descendentă). Acest lucru se realizează atunci când există două valori stabilite ale alcoolemiei la o ora interval una față de cealaltă, prima valoare fiind mai mare, iar a doua mai mică, de regulă cu valoarea medie de 0,15. Sunt situații des întâlnite în practica expertală toxicologică în care cele două valori stabilite ale alcoolemiei sunt în creștere, adică prima valoare este mai mică și a doua mai mare. Este evident că subiectul se află în aceste situații în faza de absorbție a alcoolului ingerat, deci pe curba ascendentă a alcoolemiei sale. În fața unei atare situații, datorită reperelor metodologice amintite mai sus nu se face calculul retroactiv al alcoolemiei, deci sunt discriminate persoanele care se află pe curba ascendentă a alcoolemiei față de cele care se află pe curba de eliminare a alcoolului din organism (curba descendentă), care astfel nu au un alt mijloc legal în afara expertizei, prin care să poată fi lămurită alcoolemia teoretică de la momentul conducerii / oprii în trafic.
În același sens, e important de menționat că, așa cum bine știți, fără excepții, calculul retroactiv al alcoolemiei, efectuat pe curba descendentă, conferă un rezultat care evidențiază că în momentul anterior recoltării probelor biologice, persoana avea o alcoolemie mai mare decât alcoolemia stabilită la prima recoltare de probe biologice. În opoziție, atunci când e în discuție o curbă ascendentă, cel mai adesea alcoolemia anterioară este mai mică. Suntem de acord că în trecut, au existat și abuzuri în solicitările de a efectua calcule retroactive ale alcoolemiei, dar acest lucru trebuie corectat la nivelul organului de urmărire penală prin aprobarea sau nu a cererii privind efectuarea expertizei și nu printr-un alt abuz discriminator și anume acela de a interzice efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei la persoanele care se află pe curba de absorbție a alcoolului.
Așadar, este profund discriminatoriu faptul că sunt acceptate numai calculele retroactive ale alcoolemiei care defavorizează persoana investigată, adică cele efectuate pe curba de eliminare și sunt excluse calculele retroactive care pot favoriza persoana respectivă, adică cele efectuate pe curba ascendentă.
(….)
Textul legal a fost apoi declarat neconstituțional. Astfel, prin Decizia CCR nr. 732 din 16 Decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea a constatat că sintagma “la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională, întrucât aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Conform deciziei, s-a apreciat că sintagma lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.
În continuarea, Curtea a stabilit că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecinţa fiind provocarea unei stări de intoxicaţie. Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracţiune de pericol, acţiuneasăvârşită punând în primejdie siguranţacirculaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
În continuare s-a stabilit că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionaleşiconvenţionale mai sus menţionate.
Având în vedere considerentele Deciziei CCR amintite mai sus, chiar Curtea Constituțională a subliniat faptul că este esențial ca determinarea alcoolemiei să se realizeze la momentul conducerii. Prin urmare, realizarea unei expertize de calcul retroactiv a devenit cu atât mai importantă în situațiile în care alcoolemia identificată cu ocazia prelevării probelor biologice este în apropierea valorii de 0,8% și trece și un anumit timp între stoparea în trafic și recoltarea. Astfel, spre exemplu, dacă alcoolemia recoltată este de 1,00% la o oră și 30 de minute de la momentul oprii în trafic și de 0,90% la două ore și 30 de minute de la momentul opririi în trafic este esențial să existe o opinie a unui expert pentru a determina dacă la momentul opririi acțiunii de conducere, inculpatul se afla sau nu peste limita legală în raport de gradul de intoxicație. Ori, la fel, în situația în care alcoolemia recoltată inițial este de 1,00% și cea de-a doua 1,10%. Mai mult, lăsând nesoluționată această problemă se deschide o cutie a pandorei în care, procurori, judecători sau avocați, nespecialiști să își dea cu presupusul vizavi de potențialele valori. Evident, cunoștința acestora vizavi de modul de absorbție și eliminare a alcoolului în organism este net inferioară celei a unui expert IML. Prin urmare, se produc fie abuzuri generate de necunoaștere în raport eventuale soluții de condamnare și evident, acest lucru este valabil și vice-versa, soluții de achitare atunci când alcoolemia este mai mare.”
Au existat, în mod excepțional, și instanțe care au ignorat hotărârea CSML și au ținut cont de alcoolemia de la momentul depistării la volan, nu de cea de la momentul prelevării. Exemplu AICI
