Achitat de conducere sub influența alcoolului pentru că la momentul surprinderii în trafic era în faza de absorbție a alcoolului în organism

Un bărbat trimis în judecată pentru că ar fi condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice a fost achitat. Asta deoarece alcoolemia în sânge pentru care a fost inculpat, de 0,87 g‰, era stabilită la momentul prelevării primei probe biologice, care era la mai bine de o oră de la surprinderea șoferului de către polițiști. Expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei a arătat că, la momentul surprinderii în trafic, șoferul era în faza de absorbție a alcoolului în organism, nu în faza de eliminare, astfel că nu se poate efectua calculul retroactiv și nu se poate stabili dacă avea sau nu peste limita legală.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență,că la ora 19:56, inculpatul   a condus autoturismul marca DACIA,, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 898/A din 12.04.2019 eliberat de Institutul de Medicină Legală Iași o alcoolemie de 0,87 g‰ la momentul prelevării primei probe biologice (ora 21:10), și o alcoolemie de 0,67 g‰ la momentul prelevării celei de-a doua probe biologice (ora 22:10), iar potrivit raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei o alcoolemie teoretică de 1,25 ‰ la momentul depistării în trafic.

Instanța a reținut următoarele:

”Agenții de poliție au procedat la legitimarea conducătorului autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare __, identificat în persoana inculpatului A.. Întrucât în timpul legitimării inculpatul a fost întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice și acesta a răspuns afirmativ, s-a procedat la testat alcosopică cu aparatul de testare a concentrației de alcool Dräger.

Potrivit bonului de testare cu nr. __, în urma testului alcoscopic a rezultat o concentrație alcoolică de 0,42 mg/l în aerul expirat. Conform datelor de pe bonul de testare, ora testării este 18:56, însă astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, ora de pe aparat nu corespundea orei reale întrucât nu a fost actualizată conform schimării de fus orar, prin coroborarea cu celelalte date din dosar rezultând că inculpatul a fost testat la ora 19:56..

Având în vedere rezultatul testului, i s-a pus în vedere inculpatului necesitatea recoltării de probe biologice de sânge, ocazie cu care acesta și-a dat consimțământul în scris . Totodată interpelat privind cu privire la cele întâmplate, inculpatul a declarat verbal că în jurul orei 19:00 a stat la masă, după care a consumat aproximativ 0,500 ml vin de butuc.

Inculpatul fost condus de către organele de poliție la sediul Institutului de Medicină Legală Iași, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea determinării alcoolemiei, una la ora 21:10, iar cealaltă la ora 22:10, fiind folosită trusa standard de recoltare cu sigiliul _ nr. ___

Cu privire la probele biologice recoltate de la inculpat, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 898A/12.04.2021 eliberat de I.M.L. Iași (f. 16 d.u.p.), inculpatul prezenta la prima probă, recoltată la ora 21:10, o alcoolemie de 0,87 g‰, respectiv o alcoolemie de 0.56 g‰ la a doua probă, recolată la ora 22:10. Totodată, potrivit examenului clinic realizat la data de 10.04.2019, ora 21:15 (f. 14 d.u.p.), inculpatul deși prezenta halenă alcoolică, avea o atitudine adecvată, era cooperant, liniștit, corent verbal, orientat temporal, spatial, alopsihic, nu prezenta tulburări emoțional-instinctuale și nici tulburări de echilibru static ori dinamic, aceste elemente ducând la concluzia medicului specialist în sensul că nu s-au constatat elemente clinice suggestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.

Prin ordonanța din data de 28.08.2019 s-a dispus de către organele de cercetare penală efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, prin care să se stabilească ce valoarea putea avea alcoolemia inculpatului, în data de 10.04.2019, la ora 19:56, când acesta a condus efectiv autoturismul, pentru efectuarea expertizei urmând a se ține cont de datele oferite de inculpat privind consumul de alimentar anterior depistării în trafic .

În acest sens, s-a arătat faptul că, potrivit declarației date în calitate de suspect, în data de 10.04.2019, acesta a mâncat în intervalul orar 19:00-19:30 o ciorbă de pui și a consumat o cantitate de 500 ml de vin.

Cu adresa nr. _ din 06.09.2019, comisia medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a comunicat organelor de cercetare penală faptul că expertiza de estimare retroactivă a alcoolemiei solcitată nu se poate efectua întrucât conducătorul autototurismului a terminat de consumat băuturile alcoolice, respective 500 ml vin de butuc, pe stomacul cu conținut alimentar la ora 19:30 și după 26 de minute, la ora 19:56 a fost depistat în trafic pe DJ 248A iar conform art. 2.1 din Hotărârea nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, expertiza se poate efectua numai în situația în care ingestia de alcool, pe stomacul fără conținut alimentar, a încetat cu cel puțin 45 minute înaintea evenimentului rutier sau la 90 de minute pe stomacul plin.

Având în vedere imposibilitatea efectuării în cauză a expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, organele de cercetare penală au solicitat Institutului de Medicină Legală Iași să precizeze dacă la data și ora la care inculpatul a fost suprins în trafic, conducând autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare __, pe drumuri publice, putea avea o alcoolemie mai mare sau mai mică față de limita legală, de 0,80g/l alcool pur în sânge.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. __/R/24.10.2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași (f. 32 d.u.p.), având în vedere numai valorile obținute la analiza chimică a probelor de sânge, alcoolemiile rezultate la analiză, de 0,87 g‰, la ora 21.10 și 0.56 g‰ la a doua probă la ora 22:10 sunt în scădere, ceea ce demonstrează să inculpatul se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală mai sus menționat rezultă că expertiza vizând estimarea retroactivă a alcoolemiei privește numai faza de eliminare a alcoolului din organism. La estimarea teoretică a alcoolemiei maxime s-a utilizat formula lui Widmark. Curba Widmark s-a trasat în funcție de valorile certe ale alcoolemiei, stabilite prin analiza chimică și de rata de eliminare individuală de 0,31g g‰/oră. Conform curbei Widmark, la ora 19:56, inculpatul se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism și ar fi avut o concentrație de alcool în sânge de circa 1,25 g‰.

Cu adresa nr. _din 15.06.2021 (f. 28) Comisa de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a avizat raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. _____/R/24.102.2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, arătând faptul că este de acord cu concluziile raportului care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale inserat în raport.

De asemenea, comisia sus menționată a înaintat instanței opinia de specialitate a medicului din cadrul Laboratorului Toxicologie din cadrul I.M.L Iași cu privire la calculul retroactiv al alcoolemiei.

În acest sens, medicul din cadrul Laboratorului de Toxicologie din cadrul I.M.L Iași a precizat arătat următoarele:

„Expertiza medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei pentru momentul cu relevanță juridică este modalitatea științifica prin care, în anumite condiții, pe baza reconstituirii grafice a fazei de eliminare a alcoolului etilic (folosind curba Widmark simplificată) se poate aprecia alcoolemia teoretica pe care ar fi avut-o conducătorul auto la un moment anterior prelevării mostrelor biologice de sânge.

Curba Widmark simplificată arată ca durata eliminării în mod constant a alcoolului etilic, este cuprinsă între 6-10 ore, interval de timp după care rata de eliminare se modifică fără a se mai putea stabili nici o corelație cu evoluția retrospectiva a alcoolemiei.

Expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei are la bază elemente obiective, respectiv valorile alcoolemiei rezultate în urma analizei chimice a sângelui, rata de eliminare obținută în urma analizei, momentul evenimentului rutier.

Estimarea retroactivă a alcoolemiei (Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală), se face în baza prezumției ca metabolismul alcoolului etilic ingerat se afla în faza de eliminare constantă în organism.

Stabilirea fazei de metabolizare a alcoolului din organism se face coroborând datele de consum (declarație) cu valorile certe ale alcoolemiilor stabilite în urma analizei chimice a sângelui.

Conducătorul auto a declarat că a consumat 500 ml de vin între orele 19.00-19.30 și a mâncat o ciorba de pui. În urma ingestiei celor 500 ml de vin s-ar fi atins un maxim de îmbibatie alcoolică la ora 21.00, astfel ca din punct de vedere teoretic, la momentul evenimentului ( ora 19.56), conducătorul auto s-ar fi aflat în faza de absorbție. Astfel, conform art. 2.1 din Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, expertiza de estimare retroactivă nu se poate efectua.

La data de 24.10.2019 susnumitului i s-a efectuat o expertiza de recalculare a alcoolemiei cu nr. _/R, care a avut la baza datele prezentate în adresa nr. 22.10.2019.

La efectuarea acestei expertize, s-a avut în vedere doar valorile alcoolemiilor rezultate la analiză, respectiv 0,87 g‰, la ora 21.10 si 0.56 g‰, la ora 22.10 (rata de eliminare 0.31 g‰/oră).

La estimarea teoretică a alcoolemiei din momentul depistării, s-a luat în considerare ca la momentul evenimentului rutier alcoolemia se afla în faza de eliminare, deoarece efectuarea calculului retroactive al alcoolemiei se face ținând cont numai de rata de eliminare obținută din rezultatul analizelor și timpul scurs de la eveniment până la recoltare și privește doar faza de eliminare.

Așa cum s-a precizat în expertiza de estimare retroactiva a alcoolemiei nr_/R, numai valorile alcoolemiei obținute în urma analizei chimice a sângelui, reflecta cu acuratețe concentrația alcoolului în sânge la momentul prelevării mostrelor și pot fi susținute ca fiind cu valoare probatorie juridica, indubitabila și prin excepție, valoarea obținută prin calcul retroactiv, dar numai atunci când alcoolul se afla în faza de eliminare din organism”.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, în calitate de suspect, (declarații f. 35-36 d.u.p.), inculpatul A. a declarat că, la data de 10.04.2019, a fost la serviciu pe tot parcursul zilei iar în jurul orelor 19:00 a stat la masă, a consumat o ciorbă de pui și 500 ml de vin de butuc, după care a plecat de la domiciliul său din ______până în _________ autoturismului proprietate personală cu numărul de înmatriculare __, pentru a transporta un muncitor, iar pe drumul de întoarcere spre domiciliu a fost oprit de către organele de poliție pe DJ 248 A.

Cu ocazia audierii în fața organelor de urmărire penală, în calitate de inculpat, în prezența apărătorului ales, A________ A_____ a precizat faptul că se consideră nevinovat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului (f. 38-39 d.u.p.).

În fața instanței, inculpatul și-a menținut poziția procesuală din cursul urmăririi penală, apreciind ca fiind neconcludente concluziile raportului de expertiză medico-legală.

În ceea ce privește întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, incriminată de dispozițiile art. 336 alin. 1 Cod penal, instanța arată faptul pentru a se reține existența faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare, interpretat în conformitate cu Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale (M.Of. nr. 69 din 27/01.2015) este necesar ca, la momentul la care conducătorul auto a fost depistat ca fiind implicat în activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, îmbibația sa alcoolică să fie peste 0,80 g‰.

În considerentele deciziei mai sus-meționate Curtea Constituțională a precizat următoarele: “Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate”.

Astfel, pentru reținerea tipicității faptei raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibații alcoolice peste limita legală, fără a fi absolut necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiție indispensabilă fiind de a nu exista nici cel mai mic dubiu că la momentul cu relevanță penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibație alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracțiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, s-ar impune pronunțarea unei soluții de achitare.

Referitor la stabilirea îmbibației alcoolice în practică se are în vedere de cele mai multe ori valoarea rezultată ca urmare a prelevării primei mostre biologice, atât timp cât recoltarea are loc la un moment apropiat de cel al consumării faptei iar în situații precum cea din prezenta cauză, în care valoarea rezultată la prima probă recoltată este foarte apropiată de limita legală, se are în vedere valoarea ce rezultă din concluziile expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

În cadrul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, estimarea concentrației de alcool, posibil a exista la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, are drept temei declarația de consum al conducătorului autoturismului. Calculul efectuat se întemeiază în parte pe consumul de băuturi și alimente declarat de conducătorul auto, ce poate fi invalidat în parte, dacă nu concordă cu estimarea științifică, însă nu poate fi ignorat.

În ipoteza în care potrivit propriilor susțineri ale conducătorului auto consumul de băuturi alcoolice, a încetat cu cel puțin 45 de minute înainte de producerea evenimentului rutier, pe stomacul fără conținut alimentar și cu 90 de minute înainte de producerea evenimentului rutier, în cazul stomacului plin, conform Hotărârii nr.2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, expertiza de estimare retroactivă a alcoolemiei nu se poate efectua.

În speță, astfel cum rezultă din datele mai sus menționate, imposibilitatea efectuării expertizei retroactive a alcoolemiei conform Hotărârii nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, s-a raportat, în mod firesc, la declarația de consum dată de inculpat, care a precizat că a consumat alimente și vin până în jurul orei 19:30, respectiv cu 26 de minute înainte de implicarea în accidentul rutier.

Corelativ, instanța constată că estimarea retroactivă a alcoolemiei se face în baza prezumției ca metabolismul alcoolului etilic ingerat se afla în faza de eliminare constantă în organism, însă potrivit opiniei medicului de specialitate, în urma ingestiei celor 500 ml de vin s-ar fi atins un maxim de îmbibație alcoolică la ora 21.00, astfel că din punct de vedere teoretic, la momentul evenimentului (ora 19.56), conducătorul auto s-ar fi aflat în faza de absorbție.

Instanța subliniază că expertiza de estimare retroactivă a alcoolemiei are o valoare probatorie similară oricărui alt mijloc de probă, fiind supusă principiului liberei aprecieri a probelor. Exactitatea concluziilor expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, dar și posibilitatea de a se efectua o astfel de expertiză depind de acuratețea declarațiilor date de inculpat, referitoare la ingestia de alcool și de alimente. Pe cale de consecință, în situația în care un inculpat, asistat de avocat ales, eventual specializat în această materie, cunoaște normele care reglementează efectuarea expertizei medico-legale de calcul retroactiv a alcoolemiei și dorește să împiedice efectuarea acesteia, poate să dea declarații de consum nereale. Acest lucru nu trebuie să fie de natură a împiedica aflarea adevărului într-o cauză penală.

Situația mai sus expusă nu este însă incidentă în cauza de față. Astfel la momentul interpelării cu ocazia constatării infracțiunii flagrante inculpatul A, neasistat de apărător, a declarat că „a stat la masă” în jurul orei 19:00, iar în cuprinsul declarației de suspect, la data de 28.08.2019, de asemenea neasistat de apărător, a precizat faptul că a consumat 500 ml de vin între orele 19.00-19.30 și a mâncat o ciorba de pui.

Conform datele din cuprinsul împuternicii avocațiale ________/______/2019, începând cu data de 03.09.2019 inculpatul a fost asistat de apărătorul ales pe parcursul cercetărilor penale, așadar ulterior audierii în calitate de suspect.

Or, în raport de aceste date, instanța exclude posibilitatea ca inculpatul să fi fost consiliat cu privire la elementele care trebuie avute în vedere la efectuarea expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Instanța reține că, la ora 19:56, inculpatul a prezentat o concentrație de alcool în aerul expirat de 0.42 mg/l. Ca și principiu relația dintre alcoolul detectat în aerul expirat și alcoolul prezent în sânge este relevată de formula 2.1AR (alcool in aer expirat)= AS (alcool în sânge).

Instanța nu intenționează să stabilească alcoolemia exactă la momentul conducerii autoturismului prin raportare la procentul de alcool în aer expirat, de 0.42 mg/l, în baza formulei de relație dintre alcoolul detectat în aerul expirat și alcoolul prezent în sânge, însă coroborând rezultantul alcoolemiei din aerul expirat cu valorile rezultate al analiza chimică a probelor de sânge, respectiv 0,87 g‰, la ora 21:10 si 0.56 g‰, la ora 22:10, ar părea că, cel puțin la nivel teoretic există posibilitatea ca inculpatul să fi avut, la momentul depistării în trafic o alcoolemie superioară limitei de 0,80g/l alcool pur în sânge.

Este adevărat însă că această formulă, 2.1AR (alcool in aer expirat)= AS (alcool în sânge), nu este una care să permită o calculare exactă a alcoolemiei, existând variații, în funcție de tipul de alcool ingerat, de cantitatea de alimente consumată și de greutatea persoanei, și așa cum s-a arătat anterior, acuratețea acestor aspecte depinde, în cauzele penale, de sinceritatea declarațiilor de consum.

Corelativ, instanța nu poate reține nesinceritatea declarațiilor de consum oferite de suspect, și apreciază că subzistă, în lipsa altor elemente care să dovedească contrariul, probabilitatea ca declarațiile de consum să corespundă adevărului, nu doar prin prisma cantității neapărat cât mai ales din perspectiva faptul că inculpatul a consumat și alimente imediat înainte de momentul surprinderii în trafic. Concluzionând, în opinia instanței inculpatul nu a împiedicat în niciun fel efectuarea expertizei de calcul retroactiv a alcoolemiei.

Pe cale de consecință, nu poate fi ignorat faptul că, specialistul din cadrul Laboratorului de Toxicologie a precizat că în urma ingestiei celor 500 ml de vin s-ar fi atins un maxim de îmbibatie alcoolică la ora 21.00, astfel că din punct de vedere teoretic, la momentul evenimentului (ora 19.56), conducătorul auto s-ar fi aflat în faza de absorbție.

Pe de altă parte, pornind de la premiza că momentul evenimentului rutier alcoolemia se afla în faza de eliminare (întrucât estimarea teoretică a alcoolemiei privește doar faza de eliminare ținând cont numai de rata de eliminare obținută din rezultatul analizelor și timpul scurs de la eveniment până la recoltare) și ținând cont doar de valorile alcoolemiilor rezultate la analiza probelor de sânge, la data de 24.10.2019 s-a efectuat o expertiza de recalculare a alcoolemiei cu nr. __/R, care a concluzionat în sensul că la ora 19:56, inculpatul ar fi avut o concentrație de alcool în sânge de circa 1,25 g‰.

Așadar, estimarea retroactivă a alcoolemiei s-a efectuat cu ignorarea declarației de consum, întrucât dacă se are în vedere declarația de consum s-ar fi atins un maxim de îmbibatie alcoolică la ora 21.00, astfel că din punct de vedere teoretic, la momentul evenimentului (ora 19.56), conducătorul auto s-ar fi aflat în faza de absorbție iar efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei se face și privește doar faza de eliminare.

Referitor la valoarea probatorie a estimării retroactive a alcoolemiei, așa cum s-a precizat adresa din data de 15.06.2021, numai valorile alcoolemiei obținute în urma analizei chimice a sângelui, reflecta cu acuratețe concentrația alcoolului în sânge la momentul prelevării mostrelor și pot fi susținute ca fiind cu valoare probatorie juridica, indubitabila și prin excepție, valoarea obținută prin calcul retroactiv, dar numai atunci când alcoolul se afla în faza de eliminare din organism”.

Or, cel puțin la nivel teoretic, așa cum a opiniat specialistul medical, există posibilitatea ca la momentul evenimentului (ora 19.56), conducătorul auto să se fi aflat în faza de absorbție, dacă se are în vedere declarația de consum.

Raportat la considerațiile anterior precizate, instanța constată că în cauză deși cel puțin la nivel teoretic există posibilitatea ca inculpatul să fi avut, la momentul depistării în trafic o alcoolemie superioară limitei de 0,80g/l alcool pur în sânge, nu există probe certe care conduc indubitabil la această concluzie.

În primul rând există buletinul de analiză toxicologică nr. 898A/12.04.2021 întocmit de Intitutul de Medinică Legală Iași, din care rezultă că inculpatul prezenta la prima probă, recoltată la ora 21:10, o alcoolemie de 0,87 g‰, respectiv o alcoolemie de 0.56 g‰ la a doua probă, recolată la ora 22:10.

Având în vedere valoarea probatorie a datelor de rezultă din analiza chimică a probelor de sânge, valoare probatorie ce a fost relevată și de specialistul din cadrul Laboratorului de Toxicologie, datele mai sus menționate sunt certe, necontestabile și în raport de care instanța poate concluziona că față de particularitățile fiziologice ale oricărei persoane, la elementele cunoscute din punct de vedere științific cu privire la absorbția în sânge a alcoolului, că momentul la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice (ora 19:56) este posibil ca acesta să fi avut o alcoolemie apropiată limitei de la care legea penală incriminează această faptă drept infracțiune, însă, în opinia instanței o importanța deosebită o reprezintă stabilirea cu certitudine a faptului că inculpatul s-ar fi aflat la momentul surprinderii în trafic în faza de eliminare a alcoolului în organism.

Or, dacă se ia în considerare declarația de consum, astfel cum s-a arătat de către medicul specialist, în urma ingestiei celor 500 ml de vin s-ar fi atins un maxim de îmbibatie alcoolică la ora 21.00, astfel ca din punct de vedere teoretic, la momentul evenimentului ( ora 19.56), conducătorul auto s-ar fi aflat in faza de absorbție.

Dacă se ignoră declarația de consum, pornind de la premiza la momentul evenimentului rutier alcoolemia se afla în faza de eliminare (întrucât estimarea teoretică a alcoolemiei privește doar faza de eliminare ținând cont numai de rata de eliminare obținută din rezultatul analizelor și timpul scurs de la eveniment până la recoltare ) și ținând cont doar de valorile alcoolemiilor rezultate la analiza probelor de sânge, la data de 24.10.2019 la ora 19:56, inculpatul ar fi avut o concentrație de alcool în sânge de circa 1,25 g‰.

Așadar, pornind de la ipoteza că la momentul evenimentului rutier alcoolemia se afla în faza de eliminare, având în vedere că doar valorile rezultate la analiza chimică a probelor de sânge, respectiv 0,87 g‰, la ora 21.10 si 0.56 g‰, la ora 22.10, sunt un fapt cert, necontestabil, în raport de aceste valori, ținând cont numai de rata de eliminare obținută din rezultatul analizelor și timpul scurs de la eveniment până la recoltare, se poate prezuma că la momentul la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, avea o alcoolemie superioară limitei de la care legea penală incriminează această faptă drept infracțiune.

O astfel de prezumție însă nu poate avea o greutate determinantă sau nu poate determina concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii dincolo de orice dubiu rezonabil întrucât la ora 21:10 conducătorul auto a avut o îmbibație alcoolică în imediata apropiere a pragului legal (0,87 g‰), există o diferența foarte mică, de 0,07 g‰, între îmbibația alcoolică impusă de legiuitor pentru includerea faptei în sfera ilicitului penal și cea constatată cert la o oră și 15 minute de la depistarea conducătorului auto, iar din toate probele administrate în cauză nu se poate stabili cu certitudine că la momentul depistării în trafic, inculpatul se afla în faza de eliminare din organism a alcoolul, pentru a da o valoare absolută expertizei de recalculare a alcoolemiei cu nr. ___/R, din ale cărei concluzii ar rezulta că inculpatul avea la ora 19:56 o alcoolemie teoretică de cca 1,25 g‰), întrucât premizele efectuării acestei expertize sunt doar teoretice.

Prezumțiile judiciare sunt admise în probațiunea penală, fiind consecințele pe care judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut, iar judecătorul poate să se întemeieze pe ele atunci când au greutatea și puterea de a naște probabilitate faptului pretins.

În prezenta cauză, circumstanțele factuale și mijloacele de probă, analizat coroborat nu permit însă formularea unei prezumții determinante în sensul anterior enunțat, existențând unui dubiu referitor la calificarea faptei drept infracțiune, probele fiind necesar a se corobora de o manieră care să conducă la o concluzie dincolo de orice îndoială rezonabilă a existenței unei infracțiuni.

Probatoriul administrat în cauză nu permite determinarea, în mod cert, a faptului că inculpatul ar fi avut o îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice (moment ce se identifică cu cel al săvârșirii faptei).

Așadar, nu se poate stabili dacă la momentul când se impută săvârșirea faptei, nivelul îmbibației alcoolice în sângele inculpatului depășea sau nu limita de 0,80 g‰ alcool pur, limită de la care fapta de a conduce vehicule pe drumurile publice se sancționează penal.

În condițiile în care probatoriul administrat în cauză nu dovedește în mod cert întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ci creează o stare de îndoială care potrivit principiului in dubio pro reo nu poate profita decât inculpatului, instanța reține că prezumția de nevinovăție de care beneficiază persoana pusă de acuzare nu a fost răsturnată cu probe certe de vinovăție.

În concluzie, întrucât nu se poate stabili cu certitudine dacă nivelul alcoolemiei în sânge era de peste 0,80 g‰, există un dubiu referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 336 Cod penal, impunându-se achitarea inculpatului, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.”

Comments

comentarii