foto cu titlu exemplificativ

Bătrân din Cluj, condamnat pentru că și-a călcat cu mașina ginerele care se purta urât cu fiica lui

Un bărbat în vârstă din Cluj, fără antecedente penale, nu a mai suportat să-și vadă fiica că suferă din cauza soțului și l-a lovit cu mașina. El spune că vrut ”doar să-l sperie”, dar instanța Tribunalului Cluj a rețiunut că este ”evident că a intenţionat să îl lovească”, dar i-a aplicat pedepasa minimă de 5 ani pentru tentativă de omor. Sentința poate fi atacată cu apel

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că ”inculpatul A.G. în cursul după-amiezii de 29.08.2020 în jurul orei 18:00, ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare — pe drumurile publice situate pe raza localităţii Valea Drăganului şi, ajuns în faţa imobilului cu numărul 91, după ce ar fi observat-o pe persoana vătămată S.V.-A., care stătea în afara părţii carosabile, vis-a-vis de imobil, ar fi accelerat, ar fi părăsit partea carosabilă virând înspre direcţia persoanei vătămate şi ar fi lovit-o, cauzându-i conform certificatului medico-legal nr. 6744/I/a/1001 din 18.09.2020 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, leziuni traumatice care necesită 95-100 zile de îngrijiri medicale.”

După producerea accidentului persoana vătămată a fost internată în spital, iniţial la ortopedie, după care la Clinica Polaris şi nu şi-a revenit în integralitate nici până în prezent – are probleme de mişcare, nu poate călca pe piciorul accidentat, aspecte care i-au afectat capacitate de muncă. S-a învederat că persoana vătămată trebuie să fie supusă cel puţin încă unei intervenţii chirurgicale – pentru extragere material de osteosinteză şi unei operaţii la menisc.

Instanța nu l-a crezut pe inculpat: ”Apărarea inculpatului cum că din eroare ar fi manevrat maneta de viteză în loc de frână nu poate fi primită, în condiţiile în care inculpatul avea permis de conducere de foarte mult timp, era şofer profesionist, conducea zilnic şi cumpărase maşina cu cel puţin 6 luni (posibil 1-2 ani) înainte de data săvârşirii infracţiunii. Faptul că exista posibilitatea unei acţionări accidentale a tijei respective nu îl exonerează pe inculpat de vină, din moment ce intenţia inculpatului de a lovi persoana vătămată reiese din ansamblul probelor administrate, astfel cum s-a arătat mai sus. Inculpatul nu a efectuat nici o manevră de evitare, nu a schimbat direcţia, ci s-a îndreptat direct spre inculpat, fiind evident că a intenţionat să îl lovească.

Nu se poate reţine nici ideea că inculpatul a intenţionat doar să îi cauzele leziuni persoanei vătămate. Intenţia indirectă de a ucide se deduce din faptul că inculpatul era conştient că foloseşte un instrument apt de a ucide – un autovehicul ce rula cu viteza de 44 km/h şi pe care inculpatul l-a accelerat; inculpatul nu a avut nici măcar vreo urmă de intenţie de a schimba direcţia de mers (se îndrepta hotărât direct spre victimă); inculpatul era conştient că lovirea unei persoane din plin la viteza cu care rula vehiculul ar putea să ducă la suprimarea vieţii. Aşadar inculpatul a conştientizat urmările grave ale faptei sale şi şi-a asumat posibilul rezultat (încetarea vieţii victimei), chiar dacă intenţia sa directă a fost „doar să îl sperie” pe ginere. Lovirea a avut loc în timp ce victima se afla în picioare, victima a fost proiectată pe capotă, apoi pe parbriz şi aruncată peste o grămadă de lemne, leziunile suferite fiind multiple şi în zone vitale (cap, torace, abdomen).

Este exclusă aşadar, ipoteza unei simple erori de manevrare a autoturismului, din moment ce inculpatul ar fi putut, cel puţin, să schimbe direcţia de mers dacă ar fi realizat că a accelerat din eroare, în loc să frâneze. Inculpatul a părăsit carosabilul şi s-a îndreptat direct spre victimă – nu a fost un accident, nu a greşit direcţia, nu a accelerat din eroare.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea persoanei vătămate, a acceptat şi a prevăzut producerea acestui rezultat.

Pentru motivele mai sus expuse instanţa constată că nu se impunea schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală.”

Judecătorul a ținut cont de câteva aspecte favorabile inculpatului:

”Se are în vedere faptul că inculpatul a acţionat în contextul relaţiei tensionate pe care o avea de ani de zile cu ginerele care, din perspectiva inculpatului, o chinuia pe fiica sa (persoana vătămată obişnuia să o lovească pe soţie, să se poarte urât cu aceasta, să o jignească; persoana vătămată a părăsit-o pe soţie de mai mulţi ani pentru o altă femeie; cei doi soţi erau separaţi în fapt de mai mulţi ani şi cu toate acestea inculpatul avea impresia că fiica sa nu poate să divorţeze). Inculpatul trăia cu impresia că din cauza persoanei vătămate şi a nepotului acestuia şi  nepoata sa ar putea fi implicată în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.

Tribunalul mai are în vedere şi vârsta înaintată a inculpatului, faptul că este o persoană integrată în familie şi în societate, că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi că inculpatul a folosit un instrument apt de a ucide – un autovehicul şi că urmare a săvârşirii infracţiunii persoana vătămată a suferit multiple vătămări, numărul mare de zile de îngijiri medicale şi mai multe intervenţii chirurgicale.

Aşadar, constatând că, dincolo de orice îndoială, fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu intenţie indirectă, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 33 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal raportat la art. 188 alin. 2 Cod penal va condamna pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

În cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, dat fiind că relaţia tensionată dintre persoana vătămată şi soţia acestuia (fiica inculpatului) nu este o împrejurare care să diminueze din gravitatea infracţiunii şi nici din periculozitatea infractorului. Atitudinea inculpatului nu este scuzabilă, chiar dacă este părinte şi suferea din cauza modului în care persoana vătămată o trata pe fiica sa de mai mulţi ani.

În raport de natura şi gravitatea faptei, de persoana inculpatului, de instrumentul folosit pentru săvârşirea infracţiunii, dar şi raportat la dispoziţiile art. 188 alin. 1 teza finală Cod penal, tribunalul concluzionează că aplicarea unei pedepse complementare este necesară, inculpatul fiind nedemn de a exercita funcţii publice sau implicând exerciţiul autorităţii de stat, din care să decidă în legătură cu soarta concetăţenilor săi, fiind nedemn de a alege (de a hotărî pentru concetăţenii săi), dar şi de a conduce orice fel de autovehicul, pe o perioadă de 2 ani.”

Instanța a dispus confiscarea mașinii: ”Dat fiind că inculpatul s-a folosit de autovehiculul proprietate sa, cu număr de înmatriculare —, pentru săvârşirea infracţiunii, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, motiv pentru care se va dispune confiscarea specială a autovehiculului marca Volkswagen .., an de fabricaţie 1995, de culoare alb,

Ginerele a cerut daune morale de 250.000 euro, dar a primit 30.000.

”Tribunalul constată că nu toate suferinţele persoanei vătămate sunt datorate săvârşirii infracţiunii, având în vedere că în iunie/iulie 2021 persoana vătămată s-a răsturnat cu tractorul şi s-a lovit la mâna stângă, la şoldul stâng, la coaste, la coloană, la picior, fiind internat la chirurgie (intervenţie chirurgicală la şold cu inserare de şuruburi şi fiind din nou nevoit să meargă cu ajutorul cârjelor) – conform declaraţiile martorei —, ale martorului — şi conform susţinerilor inculpatului cu ocazia acordării ultimului cuvânt.

Victimele unor infracţiuni de natura celei comise de inculpat, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări aduse sănătăţii lor, acest prejudiciu constând în suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit. Aşa cum s-a arătat mai sus, atât din probele testimoniale cât şi din documentele medicale, probe administrate în cauză, rezultă că partea civilă a suferit un prejudiciu corporal care reclamă o compensaţie corespunzătoare, cu rostul de a alina, pe cât  posibil, suferinţele încercate, ca o consecinţă directă a vătămării. Se mai are în vedere puternica traumă emoţională suferită de către partea civilă.

Instanţa concluzionează că partea civilă a suferit daune morale semnificative ca urmare a săvârşirii infracţiunii de către inculpat, prin urmare partea civilă este îndreptăţită să primească o indemnizaţie compensatorie de natură să atenueze suferinţele sale.

Analizând întregul material probator instanța concluzionează că suma de 30.000 euro reprezintă o indemnizaţie compensatorie de natură să atenueze suferinţele fizice şi emoţionale ale părţii civile, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de inculpat, cu titlu de daune morale

Daunele materiale solicitate de partea civilă  au fost dovedite doar pentru suma de 15891,65 lei – prin contractele, facturile fiscale, chitanțele/bonurile depuse la fl. 46, 47, 51, 52, 53-59, 60-64, 68, 69-73 vol. 1 – reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare în Clinica Polaris Medical, contravaloare eliberării certificatului medico-legal, contravalorea medicamentelor achiziționate din surse proprii de către partea civilă, contravaloarea obiectelor de igienă şi a alimentelor necesare pe perioada internării și contravaloarea combustibilului necesar pentru deplasări la medic în perioada internărilor.”, se arată în motivare.

Comments

comentarii

Urmărește CLUJUST pe Google News

Lasă un răspuns