fbpx

Baroul dă, baroul ia! – cazul Alinei Bica, fostă șefă a DIICOT și avocat de cursă scurtă

După ce Baroul Dolj a primit-o pe fosta șefă a DIICOT, Alina Bica, în profesia de avocat, în condițiile în care aceasta avea deja dosare penale, tot Baroul Dolj a decis, după câteva luni, că aceasta trebuie să fie suspendată de pe tabloul avocaților pentru că ar fi nedemnă de a exercita profesia de avocat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins joi, 18 martie, recursul declarat de fostul procuror-șef al DIICOT, Alina Bica, împotriva sentinţei civile nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat. Instanța a mai decis să o oblige pe Bica Alina Mihaela la plata către Uniunea Naţională a Barourilor din România(UNBR) a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Hotărârea instanței supreme este definitivă, relatează JustNews.

Redăm pasajele relevante din hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel București împotriva căreia Alina Bica a formulat recursul respins ca netimbrat, cu mențiunea că la data de 5 iulie 2018, Baroul Dolj a radiat-o pe fosta procuroare de pe tabloul avocaților din Baroul Dolj.

,,Prin cererea de chemare, în judecată înregistrată pe rolul Curți de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 20.07.2017, sub numărul (…), formulată de reclamanta Bica Alina în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, având în vedere încălcarea de către acestea a dispozițiilor art. 41 din Constituția României, dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate; anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 252/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul Avocaților Definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, având în vedere pe de o parte, că măsura adoptată este nejustificată, câtă vreme calitatea reclamantei de inculpat exista încă de la momentul 17 martie 2016, când a fost aprobată cererea de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, iar pe de altă parte că această măsură este de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO, dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului . ,,Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:

În fapt, s-a arătat că împotriva reclamantei Bica Alina s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 20 noiembrie 2014, iar ulterior acestui moment, prin rechizitoriul nr. 393/P/2013 din data de 12 decembrie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în dosarul nr. (…).

Ulterior acestei date, prin rechizitoriul nr. 659/P/2014 din data de 25 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, reclamanta a fost trimisă în judecată, în dosarul nr. (…).

La momentul trimiterii în judecată, reclamanta se afla în stare de arest preventiv, măsură dispusă în ambele dosare, care însă a fost înlocuită cu cea a arestului la domiciliu, la data de 18 martie 2015, în dosarul nr. (…).

La data de 9 iunie 2015, măsura arestului la domiciliu a fost înlocuită cu cea a controlului judiciar, în dosarul nr. (…), prin urmare la data înregistrării dosarului nr. (…) pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe 19 iunie 2015, reclamanta se afla sub control judiciar.

Prin rechizitoriul nr. 95/P/2015 din data de 24 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, reclamanta a fost trimisă în judecată, în dosarul nr. (…), dată la care se afla în stare de arest preventiv, începând cu data de 2 septembrie 2015.

La data de 26 octombrie 2015, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu cea a arestului la domiciliu, în dosarul (…), iar ulterior acestei date, măsura a fost înlocuită cu cea a controlului judiciar, la data de 24 noiembrie 2015.

La data de 30 iunie 2016, prin decizie definitivă a fost revocată măsura controlului judiciar, dispusă în dosarele nr. (…) și (…), iar ulterior la data de 11 iulie 2016 prin decizie definitivă a fost revocată măsura controlului judiciar, dispusă în dosarul nr. (…).

Ulterior revocării măsurii arestului la domiciliu, reclamanta a formulat o cerere de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi ai Baroului Dolj – cu drept de exercitare a profesiei, solicitarea reclamantei fiind aprobată prin hotărârea Consiliului Baroului Dolj din data de 17 martie 2016.

În dosarul nr. (…), înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 29 noiembrie 2016, instanța s-a pronunțat în sensul: „Condamnă pe inculpata Bica Alina (…) la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului (punctul C din rechizitoriu). În temeiul art. 67 alin. l C.pen., interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. în temeiul art. 65 alin. l C.pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii. în temeiul art. 72 C.pen. și art. 399 alin. 9 C.pr.pen., deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei durata arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 31 ianuarie 2015 până la 15 iunie 2015, inclusiv. In temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., achită pe inculpata Bica Alina pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. (punctul B din rechizitoriu). în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., achită pe aceeași inculpată pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. 1 C.pen. (punctul B din rechizitoriu). în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., achită pe aceeași inculpată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. (punctul C din rechizitoriu). 2. în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., achită pe inculpatul V.Adriean (… ), pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. (punctul B din rechizitoriu). Constată că inculpatul V. Adriean a fost reținut 24 de ore începând cu 29 ianuarie 2015, ora 19,00, până la 30 ianuarie 2015, ora 19,00, și arestat preventiv în perioada 31 ianuarie 2015 – 6 februarie 2015, inclusiv.”

Această hotărâre nu este însă definitivă, fiind așadar atacată cu apel, urmând ca instanța să se pronunțe ulterior în mod definitiv.

Decizia Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat a fost atacată cu contestație însă Consiliul UNBR prin Decizia nr. 252 din 17 iunie 2017 a respins contestația menținând decizia atacată. 

În ceea ce privește dezvoltarea argumentelor în fapt si în drept, reclamanta a arătat că se impune anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, având în vedere încălcarea de către acestea a dispozițiilor art. 41 din Constituția României, dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate.

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat:

„Art. 50 – Dreptul de a exercita profesia de avocat po ate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Iar potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 51/1995:

„Art. 28 – Calitatea de avocat este suspendată:

a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări;

b) pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

c) în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor;

d) la cererea scrisă a avocatului.”

Astfel analizând comparativ dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei de avocat cu cele ale art. 28 din Legea nr. 51/1995, se observă că motivul de suspendare reglementat de dispozițiile Statutului excede prevederilor speciale din Legea nr. 51/1995.

Practic prin maniera de reglementare Statutul profesiei de avocat adaugă la lege un caz suplimentar de suspendare din profesie, acela în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

De menționat este că forța juridică a Statutului profesiei de avocat, act administrat emis în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, este inferioară celei a legii, fiind astfel imposibilă adăugarea la lege prin intermediul Statutului profesiei.

Trebuie menționat că actele administrative emise de către autoritățile publice în exercitarea activităților specifice trebuie să respecte întreaga legislație existentă nefiind suficient ca actele administrative să corespundă doar „unei părți” din legislație.

Așadar, ori de câte ori puterea executivă emite acte administrative care contravin puterii legislative, restabilirea echilibrului juridic în sensul de a cenzura aceste acte nelegale revine instanțelor judecătorești care, analizând în mod global legalitatea unui act administrativ urmează să dispună anularea acestora, în măsura în care acestea contravin oricărei norme cu forță juridică superioară.

Precizează că rațiunea contenciosului administrativ este aceea de a nu permite puterii executive (guvern, primării, instituții publice, UNBR) să adopte acte administrative care contravin manifestării de voință a puterii legiuitoare, adică de a nu aduce atingere prin astfel de acte drepturilor recunoscute de către lege.

Se observă că în cazul în care puterea executivă adoptă acte administrative în executarea unei legi dar cu încălcarea unor alte dispoziții legale se ajunge practic la o eludare de către puterea executivă a propriilor sale atribuții și limite de competență, atribuții care sunt subordonate puterii legiuitoare în sensul că anumite drepturi și interese legitime ale persoanelor sunt vătămate sub pretextul emiterii unor acte administrative în executarea unor anumite legi.

Or, instanța judecătorească, ori de câte ori o anumită persoană se consideră astfel vătămată este chemată să restabilească ordinea juridică prin analiza legalității actelor administrative sub toate aspectele invocate.

Revenind la situația particulară a dispozițiilor art. 50 din Statul profesiei de avocat se observă că acestea nu s-au limitat la organizarea executării Legii nr. 51/1995 ci au mers mai departe și au adăugat la lege, fapt reproșabil ce trebuie sancționat cu anularea respectivelor prevederi.

Mai mult, analizând însăși conținutul dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei se observă că acestea nu sunt lipsite de critică inclusiv din perspectiva conținutului, motivul de suspendare referindu-se la situația în care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

În acest sens înțelege să facă referire la Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, prin care Curtea Constituțională a României analizând constituționalitatea dispozițiilor art.14 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; art. 27 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „Calitatea de avocat încetează: […] d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”

În considerente Curtea, admițând excepția în parte, în sensul constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, a reținut următoarele:

„Curtea constată că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei,, din cuprinsul art.14 lit. a) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. l alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.

Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrariului, facand posibila aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate.

Aceasta lipsa de claritate, precizie si previzibilitate a sintagmei „de n atură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cadrul art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, republicata, creează, astfel, premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

Prin urmare, Curtea consideră că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, republicată.”

Din această perspectivă subliniază că dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei de plano creează premisele suspendării pe baza unor criterii subiective câtă vreme această suspendare operează la libera alegere a organismelor profesionale în ipoteza în care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, deși în favoarea persoanei aflate în această situație operează prezumția de nevinovăție, care nu va putea fi răsturnată decât printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare.

Mai mult, câtă vreme Curtea Constituțională a apreciat drept susceptibil de subiectivism cazul de nedemnitate reglementat de dispozițiile art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, care presupune o soluție definitivă de condamnare, cu atât mai mult apreciază că în ipoteza suspendării reglementate de dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei ne aflăm într-o astfel de situație.

Pentru aceste considerente apreciază că se impune anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, având în vedere încălcarea de către acestea a dispozițiilor art. 41 din Constituția României, dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o speță similară, prin Decizia nr. 1572 din data de 20 mai 2016 pronunțată în dosarul nr. (…) aflat pe rolul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a decis:

„Admite recursul declarat de reclamanta B.M.C. împotriva Sentinței civile nr. 128 din 27 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantei B.M.C. Dispune anularea deciziei Baroului Galați din 17 decembrie 2012 și a deciziei nr. 704 d__ 28 martie 2013 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Obligă pârâții la înscrierea reclamantei în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2016.”

Reclamanta a subliniat că se impune anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul Avocaților Definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, având în vedere pe de o parte, că măsura adoptată este nejustificată, câtă vreme calitatea reclamantei de inculpat exista încă de la momentul 17 martie 2016, când a fost aprobată cererea de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, iar pe de altă parte că această măsură este de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO, dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, cum deja a arătat în scurta prezentare a situației de fapt, reclamanta a formulat o cerere de Înscriere în Tabloul Avocaților definitivi ai Baroului Dolj – cu drept de exercitare a profesiei, solicitarea reclamantei fiind aprobată prin hotărârea Consiliului Baroului Dolj din data de 17 martie 2016.

  1. Potrivi t dispozițiilor art. 26 din Statutul profesiei de avocat:

„Art. 26 – (1) Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei , cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia.

(2) Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va întreprinde cercetări – folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5), inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a Il-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave.

(3) Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.

(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.

(5) Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească și înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

(6) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii.

(7) Decizia consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie. Despre încetarea calității de avocat baroul va face mențiunile corespunzătoare în tabloul avocaților”.

Astfel, dispozițiile art. 26 alin. (1) ale Statutului profesiei de avocat impun obligația verificării incidenței vreunui caz de nedemnitate cu ocazia analizări cererii de înscriere în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 15 din Statutul profesiei de avocat:

„(1) Cererea formulată de persoana care dorește să fie primită în profesie se adresează decanului baroului unde solicitantul intenționează să exercite profesia. Cererea se depune sau, după caz, se comunică în două exemplare și va cuprinde:

a) numele, prenumele și domiciliul solicitantului;

b) locul și data nașterii;

c) elementele actului de identitate și organul emitent;

d) indicarea diplomei de licență eliberate de o instituție de învățământ superior acreditată în condițiile legii, care atestă calitatea de licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege, precum și indicarea, dacă este cazul, a îndeplinirii funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani și a promovării examenului de definitivat în profesia din care provine ori a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2), după caz;

e) declarația că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 14 din Lege;

f) declarația solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 15 din Lege ori că înțelege să renunțe la orice stare de incompatibilitate în cel mult două luni de la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat și cunoaște intervenirea sancțiunii caducității acesteia în caz de neconformare în termen;

g) precizarea că se solicită dobândirea calității de avocat stagiar și angajamentul de a realiza, pe perioada stagiului, formarea profesională inițială în profesia de avocat, respectiv de a frecventa, ca avocat definitiv, formele de pregătire profesională continuă, în condițiile prevăzute de Lege și de prezentul statut;

h) mențiunea, dacă este cazul, că, potrivit Legii, candidatul poate dobândi calitatea de avocat definitiv;

i) declarația expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România. In caz contrar, se vor indica: baroul, perioada, cauzele retragerii sau încetării activității.

(2) Cererea va fi însoțită de următoarele acte depuse în dublu exemplar:

a) copie a actului de identitate și a actelor de stare civilă;

b) copie a diplomei de licență și, după caz, copii ale înscrisurilor care dovedesc îndeplinirea, timp de cel puțin 5 ani, a funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, precum și promovarea examenului de definitivat în profesia respectivă ori îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2). In cazul în care se solicită primirea în profesie pe bază de diplome eliberate de instituțiile de învățământ superior din altă țară, se va depune și dovada de echivalare, în condițiile legii;

c) copie a cazierului jud iciar, eliberată cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;

d) certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat de instituția sanitară stabilită de barou conform hotărârii U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de 60 de zile de la data emiterii;

e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării calității de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei cereri anterioare de primire în profesie;

f) două fotografii de tip legitimație.

(3) în cazul prevăzut la art. 14 alin. (2), judecătorul care a activat la instanțe internaționale va prezenta adeverință în original și în traducere legalizată, eliberată de către respectiva instanță, atestând că acesta a îndeplinit calitatea de judecător și că încetarea acestei calități a avut loc din motive neimputabile.”

Astfel analizând dispozițiile mai sus citate se poate observa că atașat cererii se depune printre altele și cazierul judiciar, care în cazul reclamantei avea mențiuni operative. Chiar și în lipsa cazierului, notorietatea situației personale a reclamantei este de natură a înfrânge orice eventuală susținere, că circumstanțele personale ale reclamantei nu ar fi fost cunoscute.

La momentul 17 martie 2016, Alina Bica  era trimisă în judecată în trei dosare penale distincte respectiv dosarul nr. (…), (…), respectiv (…), toate înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu toate acestea, analizând cererea de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj formulată de Alina Bica, Consiliul Baroului Dolj prin hotărârea de la data de 17 martie 2016 a aprobat solicitarea dispunând: „avizarea și înregistrarea cabinetului individual de avocat; s-a depus jurământul”.

Deși în considerarea acelorași circumstanțe personale ale reclamantei, Consiliul Baroului Dolji din data de 17 martie 2016 a avizat favorabil cererea de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, ulterior la data de 8 decembrie 2016, același Consiliu al Baroului Dolj a apreciat, că situația Alinei Bica este de natură a determina suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei.

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat:

„Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.”

Astfel analizând dispozițiile mai sus citate se poate observa, că măsura suspendării dreptului de a exercita profesia de avocat, în ipoteza în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, este lăsată la aprecierea Consiliului Baroului din care acesta face parte.

Din această perspectivă apare ca netemeinică o soluție de suspendare, în condițiile în care cu câteva luni anterior dispunerii acesteia, același organism a apreciat că situația reclamantei nu este de natură a nu permite înscrierea în Tablou avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj.

O astfel de măsură, este de asemenea de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme în mod total nejustificat, la doar 8 luni de la avizarea cererii de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi ai Baroului Dolj, cu drept de exercitare a profesiei, același organism în aceleași a dispus suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de avocat.

Jurisprudența constantă a CEDO a statuat că instanța poate limita exercițiul acestor dreptului la muncă și dreptul de proprietate (veniturile) doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cele trei condiții esențiale: 1. limitarea să fie prevăzută de legea națională în materie; 2. să urmărească un scop legitim și 3. să fie necesară într-o societate democratică.

Această din urmă condiție este supusa unei condiții subsecvente, anume limitarea recunoscută și aplicată să fie proporțională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei (cauza Smith împotriva Regatului Unit).

Astfel limitarea dreptului la muncă în maniera realizată de Consiliul Baroului Dolj nu este una proporțională, raportându-se la situația concretă a Alinei Bica, la persoana acesteia, la faptul că în perioada 20 noiembrie 2014-24 noiembrie 2015 aceasta s-a aflat în stare de arest și ulterior în stare de arest la domiciliu, fiind în imposibilitate de a-și asigura un venit minim necesar.

Mai mult, la acest moment prezumția de nevinovăție în ceea ce o privește nu a fost răsturnată, față de aceasta nedispunându-se nicio soluție definitivă de condamnare, astfel cu m prevăd dispozițiile art. 4 C.pr. pen., potrivit cărora: „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Art. 50 din Statutul profesiei de avocat, citat anterior, este nelegal raportat la dispozițiile art. 41 din Constituția României, dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate.

Statutul excede Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. 50 din Statutul profesiei de avocat, neavând corespondent în Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, așa încât se ajunge la limitarea drepturilor fundamentale prin acte juridice de putere secundară, inferioare legii.

Singurele cazuri în care se poate suspenda dreptul de exercitare a profesiei de avocat, p revăzute de Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat se regăsesc în art. 28:

„Art. 28 – Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări; b) pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară; c) în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor; d) la cererea scrisă a avocatului.”

Mai mult, înțelege să facă referire și la Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, prin care Curtea Constituțională a României analizând constituționalitate dispozițiilor: art. 14 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; art. 27 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „Calitatea de avocat încetează:[…] d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”

În considerente Curtea, admițând excepția în parte, în sensul constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, a reținut următoarele: „Curtea constată că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei,, din cuprinsul art.14 lit. a) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. l alin.(5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat ” .

Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate.

Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”de avocat din cadrul art.14 lit. a) din Legea nr.51/1995, republicată, creează, astfel, premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. 26.

Prin urmare, Curtea consideră că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, republicată.”

Din această perspectivă subliniază că dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei de plano creează premisele suspendării pe baza unor criterii subiective câtă vreme această suspendare operează la libera alegere a organismelor profesionale în ipoteza în care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, deși în favoarea persoanei aflate în această situație operează prezumția de nevinovăție, care nu va putea fi răsturnată decât printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare.

Mai mult, câtă vreme Curtea Constituțională a apreciat drept susceptibil de subiectivism cazul de nedemnitate reglementat de dispozițiile art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, care presupune o soluție definitivă de condamnare, cu atât mai mult apreciem că în ipoteza suspendării reglementate de dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei ne aflăm într-o astfel de situație.

Or, în concret, decizia de suspendare este discreționară, Bica Alina nefiind singurul avocat din Baroul Dolj/București fată de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, în concret fiind numeroase cazurile în care avocați în astfel de situații își desfășoară în continuare profesia fără să se fi dispus vreo măsură de suspendare.

În consecință, se impune admiterea prezentei contestații, anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul Avocaților Definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, având în vedere pe de o parte, ci măsura adoptată este nejustificată, câtă vreme calitatea reclamantei de inculpat exista încă de la momentul 17 martie 2016, când a fost aprobată cererea de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, iar pe de altă parte că această măsură este de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO, dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În susținerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România – UNBR (f. 79 dosar) a invocat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile in ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare in judecata, prin care s-a solicitat anularea art. 50 din Statutul profesiei de avocat si, pe cale de consecința, respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil; pe fondul cauzei, respingerea ce rerii de chemare in judecata ca neîntemeiată; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Referitor la excepția inadmisibilității, pârâta a f ă cut referire la art. 7 alin. 1, art. 11 si  art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ar ătâ nd ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 instituie in sarcina reclamantului, in l itigiile de contencios administrativ, obligația parcurgerii procedurii prealabile a reclamației administrative.

Aceasta obligație este prevăzută fără a se distinge după cum reclamantul solicita anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau repararea pagubei cauzate si indiferent daca se solicita anularea unui act administrativ individual sau a unui act administrativ cu caracter normativ, fiind o norma cu caracter general, aplicabila tuturor acțiunilor promovate sub regimul juridic al contenciosului administrativ.

Prin cererea de chemare in judecata, in primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat instanței “anularea in parte a dispozițiilor art. 50 din Statutului profesiei de avocat.

Statutul profesiei de avocat a fost adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 64/2011 si reprezintă un act administrativ unilateral, cu caracter normativ. Deși reclamanta s-a considerat vătămată prin aplicarea acest act administrativ, aceasta nu a înțeles sa urmeze procedura prealabila a reclamației administrative, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se direct instanței de contencios administrativ.

În consecința, raportat la prevederile art. 7 si 8 din Legea nr. 554/2004 si, nu in ultimul r â nd, la dispozițiile imperative ale art. 193 NCPC, potrivit cărora sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile in cazul in care legea prevede expres aceasta, solicită admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile si respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.

Reclamanta si-a motivat cererea de anulare a dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat susținând in esența ca acestea ar excede dispozițiilor Legii nr. 51/1995, adăugând la lege un caz suplimentar de suspendare din exercițiul profesiei, fata de cazurile de suspendare limitativ prevăzute de dispozițiile art. 28 din lege.

În acest sens, solicita sa se constate ca dispozițiile referitoare la suspendarea din profesia de avocat nu sunt cuprinse exclusiv in cadrul art. 28 din Legea nr. 51/1995, astfel cum susține reclamanta, aceste prevederi având in vedere doar anumite cazuri in care suspendarea din profesia de avocat este obligatorie.

Astfel, potrivit art. 28 din lege „Calitatea de avocat este suspendata: a) în caz de incompatibilitate, pe durata existentei acestei stări; b) pe perioada interdicției de a profesa, dispusa prin hotărâre judecătoreasca sau disciplinara; c) in caz de neplata totala sau parțiala a taxelor si a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. si către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora si pana la lichidarea integrala a datoriilor; d) la cererea scrisa a avocatului.”

Însă, in afara dispozițiilor art. 28, care reglementează cazurile în care intervine in mod obligatoriu suspendarea din profesie, Legea nr. 51/1995 cuprinde si alte dispoziții in temeiul cărora organele profesiei de avocat pot decide suspendarea din profesie.

Cu titlu de exemplu, menționeaz ă dispozițiile art. 89 lit . c) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora neachitarea în termen de 30 zile a amenzii stabilita cu titlu de sancțiune disciplinara atrage suspendarea din exercițiul profesiei, pana la achitarea sumei.

De asemenea, potrivit art. 90 al. 1 din Legea nr. 51/1995 „In caz de abatere evidenta si grava, instanța disciplinara poate lua măsură suspendării avocatului din exercițiul profesiei pana la judecarea definitiva a cauzei”.

Or, în condițiile în care dispozițiile legale admit posibilitatea suspendării din profesie pana la judecarea definitiva a unei cauze disciplinare, nu se poate susține ca reglementarea statutara, care prevede posibilitatea suspendării din profesie pana la soluționarea definitiva a unei cauze penale, ar fi contrara dispozițiilor legii si ca ar excede intenției legiuitorului de a proteja profesia de avocat, care reprezintă un element fundamental intr-un stat de drept.

Cazul de suspendare facultativă prevăzut de dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 64/2011, este instituit cu respectarea și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 care, in art. 66 lit s) prevede ca una din atribuțiile Consiliul UNBR este aceea de a „adopta hotărâri in interesul profesiei”.

În acest sens sunt de reținut si considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 225/2017 (decizie invocata chiar de către reclamanta in cererea sa), prin care s-a reținut ca: „În jurisprudența sa in materie (…) Curtea a statuat ca, in concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si funcționează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc sa practice aceasta profesie sunt datori sa respecte legea si sa accepte regulile impuse de aceasta. De asemenea, Curtea a reținut ca, deși avocatura este o profesie liberala si independenta, exercitarea sa trebuie sa se desfășoare intr-un cadru organizat, in conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare este asigurata, inclusiv, prin aplicarea unor masuri coercitive, Așa fiind, Curtea a subliniat ca instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligații pentru cei in cauza, precum si a unor masuri sancționatoare fata de cei ce încalcă regulile prevăzute de aceasta nu este grevata de niciun viciu de neconstituționalitate. Curtea a reținut, totodată, ca sancțiunea disciplinara a excluderii din profesia de avocat reflecta principiul demnității si onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanție a moralității si probității profesionale pentru membrii baroului. Din aceasta perspectiva, legislația organizarea profesiei de avocat este guvernata de anumite principii si reguli care asigura o buna, normala si legala desfășurare a acțivițațil de avocat, acesta fiind obligat sa se abțină de fa comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumina negativa.

Raportat la toate aceste considerente, solicită să se constate că în cauză nu poate fi reținută nelegalitatea dispozițiilor art. 50 din Statut, ori încălcarea de către acesta a dispozițiilor constituționale privind dreptul la munca, invocate de către reclamanta, măsura suspendării din profesie a unui avocat fata de care s-a pus in mișcare acțiunea penala sau s-a dispus trimiterea in judecata pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave fiind o măsură vremelnica si necesara, prin care se urmărește protejarea profesiei de avocat in raport de rolul avocatului de garant al democrației si al statului de drept.

Prin ce de-al doilea capăt al cererii de chemare in judecata, reclamanta a solicitat anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 252/2017, prin care a fost respinsa plângerea prealabila formulata împotriva Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, prin aceasta dispunându-se suspendarea reclamantei din exercițiul profesiei de avocat, in temeiul art. 50 din Statutul profesiei.

Precizează ca, în petitul cererii de chemare in judecata reclamanta a indicat ca nr. Deciziei contestate ar fi 253/2017 (aceasta fiind o decizie prin care s-a respins plângerea prealabila formulata de reclamanta împotriva Hotărârii nr. 3760/29.11.2016 a Consiliului Baroului București) însa, astfel cum rezulta din motivarea cererii si din actele depuse de reclamanta la dosar, rezulta ca actul atacat este in realitate Decizia Consiliului UNBR nr. 252/2017, in raport de care înțelege sa formuleze prezenta întâmpinare. In situația in care reclamanta își va preciza cererea in sensul ca aceasta se refera la anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017, solicita comunicarea acestui aspect si acordarea unui nou termen pentru formularea întâmpinării in raport de aceasta împrejurare.

Cererea reclamantei a fost motivata având în vedere, pe de o parte, că măsura adoptată ar fi nejustificată având în vedere că reclamanta avea calitatea de inculpat, în mai multe dosare penale, încă de la momentul aprobării cererii sale de înscriere in Baroul Dolj (respectiv 17 martie 2016) iar, pe de alta parte, că aceasta măsură ar fi de natura a îngrădi dreptul sau la muncă.

În acest sens, solicită să se constate că nu poate fi reținută de către instanța susținerea reclamantei, potrivit căreia Baroul Dolj nu putea dispune măsură suspendării sale din exercițiul profesiei, in temeiul art. 50 din Statut, in condițiile in care circumstanțele sale personale ar fi fost aceleași cu circumstanțele din momentul avizării cererii sale de înscriere în Tabloul avocaților.

Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse chiar de reclamanta la dosarul cauzei, in ședința Consiliului Baroului Dolj din 17 martie 2016, s-a aprobat cererea reclamantei privind înscrierea in Tabloul avocaților definitivi dar s-a hotărât si „amânarea pronunțării unei soluții in condițiile art. 51 din Statutul profesiei de avocat, pana la definitivarea procedurii de transfer in Baroul București.

Ca urmare „circumstanțele personale” ale reclamantei, respectiv calitatea acesteia de inculpat in mai multe dosare penale privind fapte de corupție, au fost avute in vedere de Consiliul Baroului Dolj încă de la momentul 17 martie 2016. Însă, Consiliul Baroului Dolj nu a putut lua in discuție incidența cazului de suspendare prevăzut la art. 50 din Statut datorita faptului ca reclamanta formulase totodată si o cerere de transfer in Baroul București iar, in condițiile in care aceasta cerere de transfer ar fi fost admisa, incidența unui eventual caz de suspendare urma sa fie discutata de către Consiliul Baroului in care reclamanta si-ar fi desfășurat activitatea, respectiv Consiliul Baroului București.

De asemenea, raportat la susținerile reclamantei, urmează a se avea in vedere si faptul ca existenta dosarelor penale, in care reclamanta avea calitatea de inculpat, in momentul soluționării cererii sale de înscriere in Baroul Dolj, nu era de natura a atrage constatarea unui caz de nedemnitate, conform art. 26 din Statutul profesiei de avocat, neexistând o hotărâre penala definitiva de condamnare a acesteia.

Existenta mai multor dosare penale pentru fapte de corupție, in care reclamanta avea calitatea de inculpat, era însă de natura a atrage aplicarea dispozițiilor art. 50 din Statul profesiei, respectiv suspendarea reclamantei din exercițiul profesiei de avocat. Aceasta cu atat mai mult cu cat, de la „momentul 17 martie 2016”, când Consiliul Baroului Dolj a admis cererea reclamantei de înscriere in barou si pana la momentul in care s-a reluat in discuție incidența cazului de suspendare prevăzut la art. 50 din Statut, a intervenit si condamnarea reclamantei, in prima instanța, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Astfel, solicita sa se constate ca, in mod corect, Consiliul Baroului Dolj a decis ca se impune aplicarea fata de reclamanta a măsurii suspendării din exercițiul profesiei de avocat, pana la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, având in vedere trimiterea in judecata, respectiv condamnarea reclamantei, in prima instanța, pentru fapte deosebit de grave, impactul public al acestora si asocierea numelui reclamantei cu calitatea de avocat.

Având in vedere aceste aspecte, împrejurarea ca faptele pentru care reclamanta a fost trimisa in judecata sunt de natura a diminua încrederea societății in participanții la actul de justiție si a altera prestigiul si credibilitatea profesiei de avocat si a statului de drept, in mod legal si temeinic, prin Decizia nr. 252/2017, Consiliul UNBR a respins ca neîntemeiata contestația formulata de reclamanta împotriva Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016.

Cu privire la susținerea reclamantei, în sensul ca măsura suspendării din profesie ar fi de natura a încălca dreptul său la munca, solicită să se constate că, în mod legal și temeinic, Consiliul UNBR a apreciat că încălcarea acestui drept nu poate fi reținuta în condițiile în care măsură adoptata este una vremelnica. În acest sens, urmează a se avea în vedere ca măsura suspendării reclamantei din exercițiul profesiei de avocat a fost dispusa „pana la pronunțarea unei hotărâri penale definitive”, în condițiile in care, cauza penala a fost deja soluționată pe fond, iar termenul pentru judecarea apelului formulat de către reclamanta a fost stabilit pentru data de 09.10.2017.

În aceste condiții, contrar susținerilor reclamantei, apare ca evident faptul ca măsura dispusa de către Consiliul Baroului Dolj, si menținută de către Consiliul UNBR prin decizia atacata, este proporționala cu scopul legitim urmărit, respectiv acela de a proteja prestigiul profesiei de avocat, încrederea in actul de justiție si statul de drept.

Nu în ultimul rând, nu poate fi imputata nicio culpa UNBR sau Baroului Dolj pentru faptul ca „in perioada 20 noiembrie 2014 – 24 noiembrie 2015 reclamanta s-a aflat in stare de arest si, ulterior, in stare de arest la domiciliu, fiind in imposibilitate de a-si asigura un venit minim necesar”, susținerile reclamantei in acest sens ne având nicio relevanță in prezenta cauza.

Pentru toate aceste considerente solicita, in principal, admiterea excepției invocate iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ca neîntemeiata si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat.

În drept au fost invocate art.205 NCPC, Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat.

În susținerea solicitărilor a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Baroul Dolj (f. 149 dosar)  a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 252/17.07.2017 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Deciziei nr. 445/08.12.2016 a Consiliului Baroului Dolj, precum și a cererii de revocare a măsurii administrative a dreptului reclamantei de exercitare a profesiei de avocat și de reînscriere în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj.

Pârâtul a arătat ca este nefondată cererea reclamantei privind anularea dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, argumentată pe o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 41 din Constituția României și ale art. 28 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituția României, “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.”

Dispozițiile cuprinse în art. 50 din Statutul profesiei de avocat nu contravin însă prevederilor constituționale.

Avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi special, având scopul asigurării unei asistențe juridice calificate, astfel încât cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta.

Deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007). În contextul criticilor formulate în prezenta cauză, arată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 311 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 septembrie 2004, s-a reținut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, stabilește că profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii sale speciale și ale statutului profesiei.

Suspendarea dreptului de a profesa, în temeiul art. 50 din Statutul profesiei, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva avocatului, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă, ci urmărește asigurarea credibilității și prestigiului serviciului public al apărării, așa cum este el reglementat prin lege.

De altfel, dispoziții asemănătoare există și în Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, care prevede, la art. 62 alin. 1 lit. a1, suspendarea magistratului din funcție atunci când față de acesta s-a dispus arestarea preventiva sau arestul la domiciliu.

În măsura în care reclamanta va înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, arată că aceasta este inadmisibilă.

Statutul profesiei de avocat este un act administrativ, cu caracter normativ, adoptat în baza Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată.

Art. 146 din Constituție, enumerând atribuțiile Curții Constituționale, prevede la lit. d) că aceasta „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; dispoziție preluată și de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Or, Statutul profesiei de avocat nu se încadrează în aceste categorii de acte normative. în aceste condiții, instanța de judecată, potrivit alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, va trebui să respingă excepția printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Potrivit art. I alin. (1) din Legea nr. 51/1995, “Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.”

Potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ, “In exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic.”

Așadar, împrejurarea că motivul de suspendare prevăzut de art. 50 din Statutul profesiei de avocat nu se regăsește și în cuprinsul art. 28 din Legea nr. 51/1995 nu se constituie ca o modificare a legii organice printr-un act de forță juridică inferioară, ci conduce la ideea că enumerarea din art. 28 din Lege nu are caracter limitativ.

În pofida celor susținute prin cererea de chemare în judecată, nu profită reclamantei Decizia Curții Constituționale nr. 225/2017, în cuprinsul căreia s-a reținut că sintagma “de  natură să aducă atingere prestigiului profesiei”, din art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este neconstituțională.

Această sintagmă se regăsește, într-adevăr, în cuprinsul art. 50 din Statutul profesiei de avocat, potrivit căruia “Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul in care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea in judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.” Dacă instanța de judecată, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 225/2017, ar înlătura această sintagmă, atunci textul art. 50 ar avea următorul conținut: “Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.”

Astfel, suspendarea avocatului ar putea fi dispusă de către Consiliul Baroului fără ca acesta să mai analizeze atingerea adusă prestigiului profesiei, fiind suficientă îndeplinirea condiției punerii în mișcare a urmării penale sau, respectiv, trimiterii în judecată a avocatului.

Prevederile art. 26 din Statutul profesiei de avocat și instituția nedemnității nu au legătură cu suspendarea exercițiului profesiei, în temeiul art. 50 din Statut.

Nedemnitatea profesională, așa cum este reglementată în art. 14 din Legea nr. 51/1995, presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, ori a unei hotărâri disciplinare și este un motiv de excludere din profesie, iar nu de suspendare profesională.

Reclamanta a fost primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, prin Decizia Consiliului Baroului Dolj nr. 137/10.02.2011, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în vigoare la data depunerii cererii.

Însă reclamanta, care la acea dată avea calitatea de procuror, nu a formulat cerere de înscriere pe Tabloul avocaților suspendați pentru incompatibilitate.

Prin urmare, reclamanta Bica Alina, deși fusese primită în profesia de avocat în Baroul Dolj, nu figura nici pe Tabloul avocaților suspendați și, evident, nici pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Ca urmare, în martie 2016, când a soluționat cererea reclamantei de activare ca avocat, Consiliul Baroului Dolj trebuia mai întâi să finalizeze această procedură, abia după aceea putând dispune o eventuală măsură de suspendare în temeiul art. 50 din Statut, fiind de domeniul evidenței că nu poate fi suspendat un avocat care nu figurează pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Astfel, în ședința din 17 martie a fost admisă cererea doamnei Bica Alina de înscriere pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, neexistând niciun impediment pentru aceasta: starea de incompatibilitate a domniei sale încetase și nu exista niciun motiv de nedemnitate. S-a dispus, așadar, avizarea și înregistrarea cabinetului individual de avocatură, iar doamna Bica Alina a depus jurământul profesional.

În aceeași ședință, Consiliul Baroului Dolj mai avea de rezolvat două chestiuni cu privire la doamna avocat Bica Alina. Astfel, consiliul era învestit de către aceasta cu soluționarea unei cereri de transfer în Baroul București, după ce, inițial, fusese solicitat transferul în Baroul Iași. Totodată, consiliul trebuia să se pronunțe asupra unei eventuale suspendări, în temeiul art. 51 din Statutul profesiei de avocat, sens în care a fost audiată doamna avocat Bica Alina, conform dispozițiilor statutare.

Consiliul Baroului Dolj, deliberând, a decis că soluționarea cererii de transfer are prioritate, o eventuala măsură a suspendării din profesie urmând a fi analizată de către baroul în care doamna avocat Bica Alina urma să își desfășoare activitatea după transfer, respectiv Baroul București. Ca atare, Consiliul Baroului Dolj a avizat favorabil cererea domniei sale de transfer și a dispus trimiterea dosarului profesional către Baroul București, amânând pronunțarea unei soluții în temeiul art. 51 din Statutul profesiei.

La 29.11.2016, Consiliul Baroului București a respins cererea de transfer a doamnei avocat Bica Alina, astfel încât Consiliul Baroului Dolj, în ședința din 08.12.2016, a reluat procedura prevăzută de art. 51 din Statutul profesiei și a dispus suspendarea dreptului domniei sale de a exercita profesia de avocat.

Subliniază că la această dată petenta fusese trimisă în judecată în trei cauze penale, purtând numerele (…), (…) și, respectiv, (…), pentru săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, luare de mită și participație improprie sub forma determinării cu intenție la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu; față de gravitatea și impactul acestor infracțiuni, Consiliul Baroului Dolj a apreciat îndeplinite condițiile art. 50 din Statutul profesiei.

În drept, au fost invocate art. 205 C.proc.civ., art. 50 din Statutul profesiei de avocat.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat resp ingerea ca neîntemeiata a excepției inadmisibilităț ii, av â nd în vedere că a parcurs procedura prealabilă, solicitând UNBR revocarea parțială a art. 50 din Statutul profesiei de avocat, fiind astfel respectate exigentele art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat admiterea cererii astfel cum  a fost formulata.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosaruluiCurtea reține următoarele:

În ședința de Consiliu din 17 martie 2016 a Consiliului Baroului Dolj s-a aprobat cererea privind înscrierea doamnei Bica Alina pe Tabloul avocaț ilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj (Decizia nr. 168/17.03.2016 si s-a dispus avizarea și înregistrarea cabinetului individual de avocat (Decizia nr. 169/17.03.2016; s-a depus jurământul; Consiliul Baroului a avizat favorabil cererea de transfer la Baroul București formulată de doamna avocat Bica Alina si a dispus trimiterea dosarului profesional către Baroul Bucureș ti; s-a hotărât amânarea pronunțării unei soluții în condițiile art. 51 din Statutul profesiei de avocat, pâna la definitivarea procedurii de transfer in Baroul București.

Prin Decizia nr. 445 din 08.12.2016 Consiliul Baroului Dolj a decis suspendarea dreptului doamnei Bica Alina de a exercita profesia de avocat, începând cu data de 08.12.2016 până la pronunțarea unei judecătorești definitive și înscrierea doamnei avocat definitiv Bica Alina pe Tabloul avocaților suspendați, începând cu data de 08.12.2016 (f. 134 vol. I).

Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. 274-CS-14.12.2014 la Uniunea Națională a Barourilor din România (fila 98 vol. I).

Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a emis decizia nr. 252 din 17 iunie 2017, prin care a respins contestația ca neîntemeiată (f.89 vol. I).

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta solicită anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, având în vedere încălcarea de către acestea a dispozițiilor art. 41 din Constituția României, dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate; anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 252/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul avocaților definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, având în vedere pe de o parte, că măsura adoptată este nejustificată, în opinia reclamantei, câtă vreme calitatea reclamantei de inculpat exista încă de la momentul 17 martie 2016, când a fost aprobată cererea de înscriere în Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, iar pe de altă parte că această măsură este de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO, dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. 

Cu privire la excepția inadmisibilităț ii cererii pentru lipsa procedurii prealabile, având ca obiect anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50 din Statut, Curtea reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Curtea reține că hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial nr. 898/19.12.2011, este un act administrativ unilateral cu caracter normativ (aspect necontestat de niciuna dintre părțile litigante), întrucât cuprinde reglementări cu caracter general, impersonal, care produc efecte erga omnes , precum: principiile și regulile fundamentale ale profesiei de avocat, organizarea profesiei de avocat, activitatea profesională a avocatului, integritatea profesiei de avocat, pregătirea și perfecționarea profesională a avocaților, sistemul propriu de asigurări sociale al avocaților, exercitarea în România a profesiei de către avocații care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, activitățile economice și contabilitate etc.

Având în vedere natura de act administrativ cu caracter normativ, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă împotriva Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ,  adresând direct instanței de judecata prezenta acțiune.

În această situație sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1 ) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”. Aceste dispoziții se referă la posibilitatea introducerii acțiunii și deci și a plângerii prealabile fără a se ține seama de termenele reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă fiind o condiție de admisibilitate a cererii, anterioară sesizării instanței. Se constată, din aceste dispoziții legale că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, potrivit art. 193 C.pr.civ.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 20.07.2017, iar reclamanta s-a adresat paratei UNBR cu cerere de revocare în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, ulterior sesizării instanței de judecată, la data de 20.1.2017.

Așadar, reclamanta nu a formulat nicio plângere prealabilă la autoritatea administrativă emitentă a actului administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, nu a solicitat autorității administrative eventuala revocare a acestui a ct, anterior sesizării instanț ei.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, iar reclamanta nu a dovedit, prin actele depuse la dosar, că ar fi inițiat, în orice mod, o procedură prealabilă administrativă.

Lipsa plângerii prealabile atrage inadmisibilitatea cererii de anulare a actului administrativ, iar cum în prezenta cauză, așa cum s-a arătat, reclamanta nu a făcut nicio dovadă în sensul că a formulat o reclamație administrativă prin care să solicite autorității emitente revocarea în parte a actului administrativ atacat, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă, este întemeiată, și urmează a fi admisă cu consecința respingerii cererii reclamantei privind anularea dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 252/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, și solicitarea de revocare a măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul avocaților definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, Curtea retine ca nu este întemeiată.

Conform art. 50 din Statut:  ”Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.51 din Statutul profesiei de avocat, ”1) Avocatul este dator să încunoștințeze de îndată consiliul baroului despre orice situație care ar putea duce la suspendarea exercițiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară. (2) Decanul și consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispozițiilor legii și ale prezentului statut privind suspendarea exercițiului dreptului de a profesa. (3) Consiliul baroului decide în toate cazurile, după ascultarea avocatului în cauză. (4) Decizia consiliului baroului este executorie. Despre aceasta se va face mențiune, în mod corespunzător, în Tabloul avocaților și în Tabloul avocaților incompatibili.   (5) Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Contestația nu suspendă executarea.

Având în vedere că în speță dispozițiile art. 50 din Statutul profesiei de avocat nu au fost anulate și nu au făcut obiectul analizei instanței, raportând dispozițiile legale și statutare menționate anterior la situația de fapt reținută, Curtea apreciază că deciziile contestate au fost luate în aplicarea dispozițiilor care reglementează profesia de avocat, fiind luate măsurile ce se impuneau, față de împrejurarea că reclamanta era la data emiterii deciziei de suspendare trimisă în judecată în trei cauze penale, purtând numerele (…), (…) și, respectiv, (…), fapta în sine fiind de natură să conducă la concluzia că poate aduce atingere prestigiului profesiei de avocat. Persoanele care exercită profesia de avocat trebuie să aibă un profil moral impecabil și o conduită ireproșabilă, atât în exercitarea profesiei, cât și în afara acesteia, probitatea, spiritul de dreptate și onestitatea avocatului fiind condiții ale credibilității avocatului și profesiei , potrivit art. 112 din Statutul profesiei de avocat ,

Referitor la critica reclamantei în sensul că decizia de suspendare este discreționară, nefiind singurul avocat din Baroul Dolj fată de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, în concret fiind numeroase cazurile în care avocați în astfel de situații își desfășoară în continuare profesia fără să se fi dispus vreo măsură de suspendare, Curtea apreciază că nu este întemeiată, Baroul având posibilitatea să aprecieze de la caz la caz, față de gravitatea și impactul faptelor, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 50 din Statutul profesiei de avocat și dacă se impune suspendarea dreptului de exercitare a profesiei.

Cu privire la susținerea reclamantei potrivit căreia Baroul Dolj nu putea dispune măsura suspendării sale din exercițiul profesiei, in temeiul art. 50 din Statut, in condițiile in care circumstanțele sale personale ar fi fost aceleași cu circumstanțele din momentul avizării cererii sale de înscriere în Tabloul avocaților, aceasta nu poate fi reținută.

Curtea constată că sunt întemeiate susținerile pârâtului Baroul Dolj în sensul că in ședința Consiliului Baroului Dolj din 17 martie 2016, s-a aprobat cererea reclamantei privind înscrierea in Tabloul avocaților definitivi dar s-a hotărât si „amânarea pronunțării unei soluții in condițiile art. 51 din Statutul profesiei de avocat, pana la definitivarea procedurii de transfer in Baroul București. Ca urmare „circumstanțele personale” ale reclamantei, respectiv calitatea acesteia de inculpat in mai multe dosare penale privind fapte de corupție, au fost avute in vedere de Consiliul Baroului Dolj încă de la momentul 17 martie 2016, însă Consiliul Baroului Dolj nu a putut lua in discuție incidența cazului de suspendare prevăzut la art. 50 din Statut datorita faptului ca reclamanta formulase totodată si o cerere de transfer in Baroul București iar incidența unui eventual caz de suspendare urma să fie discutată de către Consiliul Baroului in care reclamanta si-ar fi desfășurat activitatea, respectiv Consiliul Baroului București, în condițiile în care această cerere de transfer ar fi fost admisa.

De asemenea, Curtea apreciază că nu este întemeiată nici susținerea reclamantei în sensul că măsura suspendării din profesie ar fi de natură a încălca dreptul său la muncă, încălcarea acestui drept nu poate fi reținută în condițiile în care măsură adoptata este una vremelnica, respectiv măsura suspendării reclamantei din exercițiul profesiei de avocat fiind dispusă „pana la pronunțarea unei hotărâri penale definitive”, măsura dispusa de către Consiliul Baroului Dolj și menținută de către Consiliul UNBR prin decizia atacata fiind proporționala cu scopul legitim urmărit, respectiv acela de a proteja prestigiul profesiei de avocat, încrederea în actul de justiție si statul de drept.

De altfel, Curtea constată că, prin suspendarea exercitării profesiei de avocat, nu se aduce atingere dreptului la muncă al reclamantei, garantat de art. 41 alin. 1 din Constituție, dreptul la muncă al reclamantei nu a fost îngrădit, întrucât aceasta poate profesa în orice alt domeniu decât cel juridic.

Curtea mai reține că reclamanta nu a fost suspendată din profesie pentru că s-ar fi reținut vinovăția acesteia pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată și nici în baza unui temei de drept ce ar fi presupus săvârșirea acestor infracțiuni de către aceasta, prin urmare nu se pune problema încălcării prezumției de nevinovăție. Reclamanta a fost suspendată din dreptul de exercitare a profesiei de avocat, constatându-se că infracțiunile ce fac obiectul dosarelor penale menționate sunt de natură să aducă atingere prestigiului profesiei,  în temeiul art.51 alin.3 din Statutul profesiei de avocat.

Așadar, Baroul Dolj avea dreptul dar și obligația să aprecieze dacă infracțiunile pentru care a fost reclamanta trimisă în judecată erau de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, or, Curtea nu poate reține o depășire a marjei de apreciere a autorității emitente a actului administrativ contestat și o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, cu exces de putere, întrucât este evident în primul rând că natura acestor infracțiuni, de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, luare de mită și participație improprie sub forma determinării cu intenție la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu, prin ele însele erau de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, prin obiectul juridic al acestora aducând atingere relațiilor sociale care privesc exercitarea cu demnitate și corectitudine a unei profesii.

Așadar, independent de pronunțarea unei sentințe penale definitive, pârâtul Baroul Dolj a emis actul administrativ în mod legal, în limitele marjei de apreciere, apreciind în mod corect în concordanță cu Statutul profesiei de avocat, că se impune  suspendarea reclamantei din dreptul de exercitare a profesiei de avocat.

Curtea mai reține că profesia de avocat, ca și alte profesii juridice, este guvernată de anumite reguli și principii care se desprind din normele ce guvernează profesia, printre care și regula potrivit căreia un avocat este obligat să se abțină de la comiterea de fapte antisociale, care ar arunca asupra sa o lumină negativă, făcând ca încrederea care trebuie să existe în acesta și în profesia de avocat să nu rămână intactă.

Măsura dispusă de pârâtul Baroul Dolj este legală, fiind prevăzută de dispozițiile statutare reținute în cuprinsul actelor administrative contestate, nu are legătură cu încălcarea prezumției de nevinovăție și era justificată, fiind necesar ca până la soluționarea definitivă a cauzelor penale reclamantei să-i fie suspendat dreptul de exercitare a profesiei, pentru a nu pune în pericol prestigiul profesie.

În consecință, Curtea reține că pârâții Baroul Dolj și Uniunea Națională a Barourilor din România au aplicat în mod corect procedura și dispozițiile incidente în materie, emițând decizii legale și temeinice, sens în care este neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a deciziilor contestate, iar față de natura accesorie a capătului de cerere privind reînscrierea reclamantei în Tabloul avocaților definitivi – a cărui soluție depinde de soluția capătului principal, Curtea va respinge cererea, ca neîntemeiată.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, instanța va face aplicarea art. 453 alin.1 C.pr.civ. și o va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România în forma onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei, dovedit cu chitanța nr. 299/27.09.2017, depusă la dosarul cauzei (f.87 vol. I).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanta Bica Alina, cu domiciliul în (…) cu domiciliul ales la SCP D.T. SI ASOCIATII , cu sediul în București, Calea Griviței nr. 54, sector 1, în contradictoriu cu pârâții Uniunea  Națională a Barourilor din România, cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independenței nr. 4, Palatul de Justiție , și Baroul Dolj, cu sediul în (…), privind anularea dispozițiilor art. 50 dn Statutul profesiei de avocat, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 252 din 17 iunie 2017, a Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016 și cererea de revocare a măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ca neîntemeiată.

Obligă pe reclamantă la plata către pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina