Terminologic, Avocatul Poporului este avocatul cetății, care apără cetățenii în fața unor posibile abuzuri ale instituțiilor statului. Rolul Avocatului Poporului este de a apăra drepturile și libertățile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autoritățile publice, dar această apărare, în perioada actuală, rămâne un deziderat.

Curtea Constituțională a sancționat în nenumărate rânduri dispozițiile legale penale și pro­cesual penale, considerând că acestea încalcă flagrant rigorile Constituției, în special cla­ri­tatea și predictibilitatea pe care trebuie să le aibă normele juridice.

Atunci când această instanță de contencios constituțional este sesizată cu judecarea unei excepții de neconstituționalitate, în baza art. 30 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea solicită Avocatului Poporului prezentarea unui punct de vedere raportat la obiectul excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, prin punctul său de vedere, trebuie să apere drepturile și libertățile cetățenilor.

Am analizat două decizii ale Curții Constituționale prin care acesta a sancționat neconstituționalitatea dispozițiilor contestate, dar Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, a opinat că prevederile Constituției nu sunt încălcate.

Este vorba despre Decizia nr. 51/ 2016, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”, din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de Procedură Penală este neconstituțională, și despre Decizia 405/2016, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) din Codul Penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul Penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuosˮ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Punctul de vedere al Avocatului Poporului referitor la Decizia 51/2016:

„Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de Procedură Penală sunt constituționale. Se arată că supravegherea tehnică prezintă suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și a certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora și a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării. Se mai arată că Serviciul Român de Informații realizează supravegherea doar din punct de vedere tehnic, neputând să intervină în activitatea judiciară de administrare a probatoriului într-o cauză. Se conchide că dispozițiile art. 142 alin.(1) din Codul de Procedură Penală nu aduc atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiție, și nici dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se arată, totodată, că prevederile art. 142 alin.(1) din Codul de Procedură se completează cu dispozițiile capitolului IV al titlului IV din partea generală a acestui cod, capitol intitulat «Metode speciale de supraveghere sau cercetare», care stabilesc în mod clar condițiile ce trebuie îndeplinite pentru dispunerea supravegherii tehnice. Pentru acest motive, se susține că textul legal criticat este precis și previzibil”.

Punctul de vedere al avocatului poporului referitor la Decizia 405/2016:

„Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității, apreciază că textul legal criticat este suficient de precis și clar pentru a observa cu ușurință că sancțiunea penală se aplică doar în condițiile în care faptele se realizează, din punctul de vedere al elementului material, printr-o acțiune a făptuitorului – funcționar public, iar termenul «act» utilizat în textul încriminator are înțelesul de operație pe care subiectul activ trebuie să o efectueze în virtutea atribuțiilor de serviciu. În acest sens, prin neîndeplinirea unui «act» se înțelege omisiunea făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operație pe care era obligat să o facă, iar prin «îndeplinirea în mod defectuos a unui act» se înțelege efectuarea unei operații în mod abuziv, respectiv altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiții decât prevede legea.”

La o prima lecturare a acestor puncte de vedere, se poate observa calitatea lor juridică. Nici cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, nici cu privire la decizia excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 din Cod Penal din 1969, art. 297 alin. (1) din Codul Penal, Avocatul Poporului nu a identificat vreo posibilă neconstituționalitate a dispozițiilor contestate.

Pentru aceasta, normele erau suficient de clare, precise, predictibile, cu suficiente garanții procesuale. Or, această optică a Avocatului Poporului, care trebuie să fie un apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice, este cu totul regretabilă.

Din analiza acestor puncte de vedere se poate vedea că acest personaj care grevează instituția Avocatului Poporului trebuie să fie înlocuit cu un avocat al poporului cu solide cunoștințe de drept constituțional și drept convențional. Este cu totul regretabil că apărarea drepturilor și libertăților omului este asigurată de un avocat al poporului care nu a putut identifica un viciu de neconstituționalitate a dispozițiilor legale contestate, atunci când aceste vicii sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă. Dar probabil că activitatea acestuia este încărcată cu operațiuni mai importante decât predictibilitatea și claritatea unei norme juridice.

În concluzie, consider că înlocuirea actualului avocat al poporului trebuie să se realizeze cu celeritate, pentru realizarea unei apărări efective a drepturilor și libertăților cetățenilor români.

Comments

comentarii