”Singurul lucru bun pe care pot să-l spun despre acestă lege este că există”, a spus avocatul bucureștean Gheorghe Piperea, la Facultatea de Drept UBB Cluj, despre legea insolvenței persoanelor fizice, adoptată de Parlament și trimisă la promulgare. Piperea a caracterizat-o ca o lege  încâlcită, cețoasă, cu tentă fascistă.

Din start, avocatul Piperea, profesor la Universitatea București, a spus că este o lege încâlcită. ”Procedura de reeșalonare, în totalitate extrajudiciară, se întinde pe 20 de articole masive, care au probleme delicate de tehnică legislativă și de limba română. Se spune la un moment dat ceva despre ”pasivul rămas acoperit”, probabil au uitat un ”ne” acolo.”

”Pe internet, la TV se spune că e o lege de protecție a consumatorului și care echilibrează interesele. Nu e niciuna nici alta. Nu e vorba de niciun echilibru atâta vreme creditorului nu-i este permis să ceară deschiderea insolvenței, chiar dacă debitorul este de rea credință. Asta e o mare prostie! Dacă debitorul de rea credință vrea să fie așa, o poate face ani în șir, cu condiția unor suspendări și plăți de cauțiuni. Acel debitor de rea credință scurtcircuitează mediul de afaceri în care se mișcă, chiar relațiile civile. El trebuie ori eliminat ori pus de-o parte o vreme. Să nu mai poți încheia contracte câțiva ani.”, a spus Gheorghe Piperea la Conferința Națională de Drept Comercial.

”Celor care s-au ocupat anul acesta cu elaborarea acestei legi, aceeași care în 2009-2010 s-au opus cu strășnicie, le spun că că li se potrivește proverbul ”ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întîmple”. În proiectul de lege aprobat în Senat în 2010 și care îmi aparține, se inserează la un moment dat: dacă în timpul procedurii un debitor plătește 75% din totalul creanțelor, atunci restul de 25% se șterg și se închide procedura. Ei bine, în această lege se spune că dacă debitorul, după ce a trecut prin acest iad al deschiderii procedurii insolvenți, la un an de la închidere, plătește 50% din creanțe, restul de 50 % se șterge. Dacă nu reușește într-un an, dar reușește în alți doi ani 40%, restul de 60 % se șterge. Nu-i așa că e justificat să refuzi o pierdere de 25% în favoarea unei pierderi de 60%?

Singurul lucru bun pe care pot să-l spun despre acestă lege este că există și atât! În rest nu există nimic bun în această lege. Am niște afirmații de făcut care practic ar trebui să ducă pracric această lege înapoi la rediscutare în Parlament. Ironia neagră e că unul din principiile insolvenței despre care vorbim este o eficiență a acestei proceduri. Veți vedea imediat cât de ”eficientă” e această procedură.

Mai întâi, această lege nu este o lege de protecție sub nicio formă. Dacă ne reamintim care sunt cele două elemente esențiale pentru care putem spune că un debitor care se pune sub protecția procedurii de insolvență sunt: suspendarea urmăririlor silite individuale și înghețarea valorii creanțelor. Vom observa că aceste efecte nu sunt prevăzute în lege. La articolul 20 din lege ni se spune într-un mod cu totul cețos: La momentul în care se admite în principiu deschiderea procedurii de reeșalonare, operează o suspendare provizorie. Atenție! – o suspendare provizorie de drept.

De ce spun că e cețos? Pentru că în același timp același articol spune că comisia de insolvență indică nu știu cui dacă se justifică o suspendare. Ori e suspendare de drept ori comisia sugerează judecătorului că s-ar impune o suspendare? Nu știu ce efect va avea o astfel de sugestie și în ce măsură va ține cont judecătorul de o sugestie din partea unei comisii care nu este judiciară, nu are competență jurisdicționară. Dar nu asta are importanță, ci faptul că această supendare e provizoriu și durează pe maxim 3 luni. E adevărat că după aceea, debitorul, dacă ține neapărat să-și pună pe frunte stigmatul de insolvență, dar și să insiste cu această procedură va putea să meargă la judecătorul de la Judecătorie căruia îi va solicita o astfel de suspendate, tot din 3 în 3 luni, numai că de fiecare dată va trebui probabil să plăteacă o cauțiune. Pentru că nu se spune nimic cu privire la cauțiune dacă se consideră scutită această cerere de cauțiune sau nu, dacă e 500 de lei, precum e în general la cererile neevaluabile în bani.”, a spus avocatul Piperea.

Art. 20 Legea insolvenței persoanelor fizice

(1) La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) sau art. 19, se suspendă provizoriu, de drept, executările silite începute potrivit averii debitoriului. Decizia se comunică de îndată executorului judecătoresc. Dispoziţiile art. 34 se aplică în mod corespunzător.

(2) Suspendarea executării silite, ca măsură provizorie, prevăzută la alin. (1), durează până cel mai târziu la data aprobării planului sau, după caz, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care se soluţionează cererea de confirmare a planului sau până la expirarea termenului de formulare a cererii de confirmare a planului. Perioada suspendării nu poate depăşi 3 luni, cu excepţia situaţiei în care instanţa a încuviinţat prelungirea suspendării provizorii, pentru durate de până la 3 luni, dacă în lipsa acestei măsuri situaţia financiară a debitorului ar deveni iremediabil compromisă, existând un risc cert ca planul de rambursare a datoriilor să nu se poată realiza.

”Cel mai spectaculos lucru e următorul: nu se poate duce direct la comisie, pentru că primul lucru pe care trebuie să-l facă debitorul naiv, care vrea să-și pună stigmatul pe frunte, este să notifice toți creditorii, nu numai Fiscul. Ce se întâmplă când notifici fiscul? Te trezești cu o frumasă inspecție fiscală, care tot trebuie într-un fel sau altul să te scoată vinovat față de Fisc. Motiv pentru care față de aceeași perioadă a anului trecut, dosarele de insolvență s-au redus cu 58%. M-au întrebat de la Banca Mondială care este motivația? Oare economia României funcționează tot mai bine? Nici vorbă de așa ceva, dimpotrivă, economia e într-o situație tot mai delicată, dovadă creșterea cazurilor de insolvențe mari, inclusiv companii publice. Reculul are un motiv psihologic. Cum să te duci să notifici onorabilul Fisc, cand acesta imediat vine și-ți face o inspecție fiscală. Nu-i așa că mai bine nu te dai pe mâna Antifraudei de bună voie? Nu faci nicio cerere de insolvență.

E foarte periculos acest lucru. Pentru că odată instalată insolvența, te obligă să notifici. Te obligă și Codul de procedură fiscală, nu numai codul penal, care te sancționează pentru bancrută simplă. Revin, în cazul debitorului persoană fizică nu doar fiscul e anunțat. Fiscul care poate să vină să zică ai plătit CASS pe chirie? Pe dobânda la depozitul bancar? N-ai plătit, hai să-ți impunem niște majorări de întârziere. Vine și banca și spune: ai plătit la timp datoriile? N-ai plătit. Scadență anticipată a creditului, executare silită. Culmea ironiei negre este că dacă s-a început, în această perioadă de dinainte de suspendarea provizorie a executărilor, o executare silită fie de către bancă sau alt creditor, administratorul procedurii, în mod imbecil, este considerat executorul care a început executarea individuală. Nu știați? Vă gândeați că există un monopol al practicienilor în insolvență? Uitați de lucrul acesta! De aceste proceduri se pot ocupat și executorii, și notarii și avocații, alții decât practicienii in insolvență. Cel mai mult o să mă distrez că se vor organiza cursuri de pregătire profesională în insolvență.

Nu vreau să arunc discuția în derizoriu, dar vreau să vă atrag atenția că această lege este extrem de periculoasă pentru cel care vrea să se pună sub protecția Tribunalului. Nu doar că ești obligat să faci notificarea, dar ești obligat să stai, să aștepți cel puțin 30 de zile până la momentul în care să sesizezi comisia, care nu este o comisie cu existență permanentă, se întâlnește o dată pe lună. Dacă ai neșansa să introduci cererea către finalul lunii, nu ți se fixează termen imediat, ca să zici ai 30 de zile plus două-trei și beneficiezi de suspendarea provizorie. Nu, se fixează peste încă lună, ceea ce înseamntă că poți să petreci în situația asta vreo 60 -75 de zile, în care evident că creditorul are tot timpul să te execute. O situație de supraîndatorare să transformă în faliment”, a afirmat avocatul.

Gheorghe Piperea spune că dacă ești în pericol să-ți pierzi casa, o poți păstra ani buni prin alte proceduri. ”Dacă ai vrea să-ți păstrezi casa, prin contestație la executare sau atacarea contractelor cu banca, ai putea să o faci patru-cinci ani cu două condiții: să ai răbdare și să ai puțină bunăvoință să plătești costurile legale ale procedurilor, care nu sunt întotdeauna foarte ridicate.”

Avocatul bucureștean a vorbit și despre o posibilă discriminare în legea insolenței persoanelor fizice.

”Doar debitorul de bună credință se poate pune sub adăpostul acestei legii. Debitorul de rea-credință de ce nu? Până și condamnații penal se pot reabilita”. Apoi la Art.4 alin.4 lit.c) se spune că nu poate intra în insolvență cel ”care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile”. ”Dacă un salariat merge în instanță la litigii de muncă și spune nu sunt vinovat eu de desfacerea contractului de muncă, este vinovat patronul. Este o desfacere abuzivă a contractului de muncă! Litigiile de muncă pot să dureze până se soluționează și 4 ani. Timp în care n-ai voie să te adresezi comisiei de insolvență. Cum îi dovedești comisiei, care nu e judecător, că nu e imputabil ție.

Alineatul 5 din același articol îl exclude pe cel ”apt de muncă şi fără un loc de muncă sau alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus sau o altă activitate aducătoare de venit”. Ca să vedeți tenta fascistă vă rog să luați următorul exemplu: persoană care are 40 de ani, care e femeie, are 4 copiii și este laborant chimist. Cum îi demonstrzi comisiei că de fapt a depus eforturi să se angajeze ca laborant chimist, la Oltchim. Dar eu nu o pot angaja pentru că eu dat afară oameni. Tenta este de-a dreptul fascistă pentru că e posibil ca o persoană să găsească de muncă zilier în agricultură. Câștigă 600-700 de lei pe lună. Cât poate să muncească ca să-și plătească, utilitățile, rata la bancă și alte costuri? Nu-i așa că această persoană va fi nevoită se plece în strănătate? Și dacă e bărbat poate va fi în situația în care a expus-o clujeanul dumneavoastră, motiv pentru care a fost obligat să demisioneze. Scopul poate să fie relativ rezonabil: hai să nu lăsăm pe toți abuzivii să-și facă de cap cu procedurile de insolvență. Dar pentru asta există metode. Du-l în fața judecătorului și demonstrează că e abuziv!

Se încalcă dreptul unei persoane de a-și păstra locuința personală și familială, prevăzut art.8 din Convenție. Această lege te duce cu 200 km/h către zidul acesta al ridicării judiciare, care înseamnă și evacuarea din casă în maxim 6 luni, înseamnă că ți se încalcă violent dreptul la protecția locuinței familiale. Drept considerat din 2004 ca prioritar asupra dreptului asupra creanței care aparține creditorului.”

Forma legii adoptată de Camera Deputaților și trimisă spre promulgarea Președintelui poate fi consultată AICI.

 

Comments

comentarii