CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Avocatul din Baroul București, trimis în judecată pentru că a ascuns de judecători un volum dintr-un dosar la momentul propunerii de arestare a clientului său, ar putea scăpa de dosarul penal după ce judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte au constatat neregularitatea rechizitoriului.
Soluţia ÎCCJ: ”În baza art.347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală admite contestaţia formulată de inculpatul Vulpoiu Ion împotriva încheierii F/CP din data de 07 decembrie 2023 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 6913/2/2023/a1. Desfiinţează încheierea atacată şi, rejudecând:
În baza art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 15 şi 309 din Codul de procedură penală constată nulitatea ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Vulpoiu Ion emise la data de 25.07.2023 în dosarul nr. 414/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti cu privire la acuzaţia de săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prevăzute de art. 275 alin. (1) şi (2) din Codul penal ?i dispune anularea acesteia.
În baza art.347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală constată neregularitatea rechizitoriului emis la data de 16 octombrie 2023 în dosarul nr. 414/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Vulpoiu Ion pentru săvârşirea infractiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 alin. (1) şi (2) din Codul penal.
În baza art.347 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti- Secţia de urmărire penală pentru ca, în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul să comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului ori solicită restituirea cauzei.
Fixează în cauză termen la data de 17 aprilie 2024, pentru când se va cita partea şi se va încunoştinţa apărătorul ales al acestuia. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă. Pronunţată în cameră de consiliu, astăzi, 3 aprilie 2024.”
Potrivit motivării judecătorilor ÎCCJ, ”respectarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului implică şi stabilirea în mod previzibil a obiectului judecății care, potrivit art. 371 Cod procedură penală se limitează la faptele şi la persoanele arătate în actul de acuzare, fiind astfel necesar ca actul de sesizare să cuprindă descrierea fiecărei fapte care formulează obiectul acuzaţiei penale, cu indicarea pentru fiecare dintre acestea şi a inculpaţilor care se consideră că au participat la comiterea ei.
Respectarea exigenţelor art. 371 din Codul de procedură penală presupune ca fapta pretins comisă de inculpat să fie descrisă în actul de sesizare cu relevarea conținutului constitutiv în scopul asigurării posibilităţii inculpatului de a-şi pregăti o apărare concretă şi efectivă.
Deopotrivă, stabilirea limitelor judecăţii prezintă importanţă şi pentru aducerea la cunoştinţă a acuzaţiilor de către instanţă în temeiul art. 374 alin. (2) din Codul de procedură penală pentru ca inculpatul să îşi manifeste în deplină cunoştinţă de cauză opţiunea pentru judecata potrivit procedurii de drept comun sau potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii.
Tot astfel, respectarea cerinţelor art. 371 din Codul de procedură penală permite determinarea obiectului probei şi stabilirea tezei probante a mijloacelor de probă propuse în apărare sau în acuzare în vederea evaluării legalității, pertinenței, concludenţei, utilităţii şi posibilității materiale de administrare a probelor în faza de judecată.
Aşadar, acuzaţiile parchetului trebuie să fie formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea persoanei inculpate să înţeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialişti ai dreptului (avocaţi, consilieri juridici), ce anume i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificația penală a conduitei sale (încadrare juridică şi, implicit, tratament sancționator).
Înalta Curte – Completul de doi judecători de cameră preliminară, efectuând propria evaluare, apreciază că rechizitoriului emis la data de 16 octombrie 2023 în dosarul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu este apt să investească instanţa în condiţiile în care:
i. ca urmare a reţinerii comiterii infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prevăzute de art. 275 alin. (1) şi (2) din Codul penal cu privire la acelaşi act înregistrat la instanţa din care făcea parte judecătorul de drepturi şi libertăţi procurorul nu a identificat cel de-al doilea înscris vizat de acuzație, fapta neputând fi comisă atât în forma de bază, cât şi în forma asimilată cu privire la acelaşi înscris înregistrat la organele judiciare;
ii. procurorul nu a identificat care dintre modalităţile alternative ale formei de bază a infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) din Codul penal urmează a fi reţinută în cauză;
iii. în privinţa formei de bază a infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) din Codul penal procurorul nu a precizat în ce condiţii referatul prin care s-a formulat o propunere de arestare preventivă are natura juridică a unui mijloc de probă şi care era obiectul probei. Această problematică nu are natura unei chestiuni de fond, ci ţine de configurare a acuzației în fapt și în drept;
iv. în privinţa formei asimilate a infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (2) din Codul penal procurorul a creat un echivoc în descrierea faptei care face obiectul acuzației – împiedicarea înscris necesar soluţionării unei cauze să ajungă la destinatar în condițiile în care afirmă că referatul cu propunere de arestare fusese înregistrat pe rolul instanței. Tot astfel, în ceea ce privește ajungerea referatului la instanța superioară acesta este doar o ipoteză care vine în contradicție cu situația de fapt descrisă. Prin urmare în lipsa descrierii împiedicării procurorul a lăsat în sarcina judecătorului configurarea acuzației, mai ales în condițiile în care referirile la instanța superioară pot fi considerate ca având în vedere o tentativa la comiterea infracțiunii care nu este incriminată;
v. prin reţinerea comiterii faptei în mod repetat procurorul nu a determinat dacă există o ipoteză de unitate naturală colectivă, un concurs de infracțiuni sau o infracțiune continuată.
Înalta Curte – Completul de doi judecători de cameră preliminară apreciază că, faţă de carenţele menţionate mai sus o atare modalitate de întocmire a actului de sesizare nu este aptă de a învesti instanţa şi de a garanta echitabilitatea procedurii şi dreptul la apărare al inculpatului.”, se arată în hotărârea prezentată de Luju.ro
Potrivit Parchetului, avocatul Vulpoiu ”a împiedicat în mod repetat, prin introducerea în servieta personală, ca un volum al dosarului de urmărire penală conţinând referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, emis de DIICOT, act necesar soluţionării cauzei, să ajungă la destinatari – judecătorii care urmau să se pronunţe asupra propunerii, atât pe fond, cât si în calea de atac a contestaţiei, respectiv la DIICOT, ulterior soluţionării propunerii.”
