Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Aspecte de neconstituționalitate în cuprinsul legii de modificare a Codului penal, identificate de procurori

Aspecte de neconstituționalitate în cuprinsul legii de modificare a Codului penal, identificate de procurori

Parchetul General a făcut publică analiza aspectelor de neconstituționalitate identificate în cuprinsul legii de modificare și completare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, documentul sintetizând observațiile primite de la unitățile și structurile specializate de parchet din cadrul Ministerului Public.

”Având în vedere modul în care au fost adoptate o serie de modificări ale Codului penal și Codului de procedură penală, fără a fi luate în considerare observațiile și propunerile formulate de către Consiliul Superior al Magistraturii și asociațiile profesionale ale judecătorilor și procurorilor, fără a exista o consultare și o colaborare reală cu instituțiile judiciare învestite cu aplicarea legislației penale, analiza realizată în cadrul Ministerului Public a fost înaintată subiecților cu drept de sesizare a Curții Constituționale.”, au transmis reprezentințaii Parchetului General.

Extrase din analiza aspectelor de neconstituționalitate identificate în cuprinsul legii de modificare și completare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal:

Articolul 100- Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii

Liberarea condiționată este o îndepărtare de la regimul sancționator stabilit deja prin hotărârea definitivă de condamnare; de aceea, atare modificare ulterioară a pedepsei de executat trebuie să se bazeze pe dovezi care să justifice derogarea, care să facă proba că scopul pedepsei inițial stabilite s-a atins.

Așa se explică de altfel dispozițiile de la alin. (5) ale aceluiași articol, care îl obligă pe judecător să prezinte motivele de fapt care au determinat acordarea liberării condiționate, Or, instituirea unei „prezumții de reeducare” este contrară acestui mecanism (care este de esența liberării condiționate) și nu mai este de natură să justifice derogarea de la autoritatea de lucru judecat. De altfel, textul de la lit. d vine l în contradicție cu norma din alin. 5 al aceluiași articol.

De asemenea, reducerea fracțiunilor de pedeapsă care trebuie executate și, în special, reducerea fracțiunilor de pedeapsă care trebuie executate în mod efectiv în materia liberării condiționate, prin modificarea art. 100 C. pen. nu răspunde cerinței impuse de art. 1 alin. 3 din Constituție, și nu asigură un just echilibru între scopul cu caracter preponderent individual de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor condamnate și scopul sancționator al răspunderii penale, care corespunde interesului general.

Soluţia legislativă prevăzută în art. 100 C. pen., în forma modificată, permite dispunerea liberării condiționate după executarea efectivă a unei fracţiuni de o treime din durata pedepsei închisorii (de până la 10 ani) şi de o jumătate din durata pedepsei închisorii (mai mare de 10 ani), iar în cazul persoanei care a împlinit vârsta de 60 de ani, după executarea efectivă a unei fracțiuni de o pătrime din durata pedepsei închisorii (de până la 10 ani) și de o treime din durata pedepsei închisorii (mai mare de 10 ani). Raportat la decizia Curții Constituționale nr. 356/2018,paragraful 85, opțiunea legiuitorului pentru o fracțiunea redusă de executare efectivă a pedepsei în materia liberării condiționate ridică probleme din perspectiva realizării rolului sancționator al hotărârii judecătorești de condamnare. Scopul liberării condiționate, cu caracter preponderent individual, trebuie să se afle într-un just echilibru cu scopul sancționator al răspunderii penale, care corespunde interesului general, iar soluția legislativă adoptată în materia liberării condiționate trebuie să respecte echilibrul între rolul punitiv, rolul preventiv și rolul reintegrator al justiției penale.

Concluzie: prin modul de redactare a textului se încalcă standardele privind calitatea legii, impuse de art. 1 alin.5 din Constituția României și consacrate de jurisprudența Curții Constituționale. De asemenea, textul trebuie analizat și prin raportare la art. 1 alin.3 din Constituție

Articolul 297 – Abuzul în serviciu

Alineatul 1. Modificarea textului încalcă dispozițiile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea 365 din 15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903/05 octombrie 2004 și, prin aceasta, dispoziția înscrisă în articolul 11 din Constituția României.

Potrivit articolului 19 din Convenție, ”fiecare stat parte trebuie să adopte măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul în care actele au fost săvârșite cu intenție, faptei unui agent public de a abuza de funcțiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească, în exercițiul funcțiilor sale, un act cu încălcarea legii, în scopul de a obține un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”.

Forma propusă în proiectul de modificare, care restrânge nepermis de mult domeniul de aplicabilitate al infracțiunii, reprezintă o încălcare a acestei obligații instituită în sarcina statelor parte și, implicit, a dispoziției constituționale înscrise în articolul 11 potrivit căreia ”Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte” iar, ”tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Reglementarea propusă prin textul de modificare a articolului 297 Cod penal este de natură să conducă la excluderea din sfera răspunderii penale a unor fapte ilicite care presupun exercitarea de către funcționarii publici a îndatoririlor de serviciu în mod necinstit și incorect, afectând prin aceasta drepturile și interesele cetățenilor și ale persoanelor juridice.

Modificarea textului, restrânge nepermis de mult domeniul de aplicare a răspunderii penale a funcționarului public prin cerința ca obținerea folosului  material necuvenit să fie pentru ”sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv”.

Limitarea sferei beneficiarilor folosului material necuvenit doar la soț, părinți, frați și afini până la gradul II, legalizează practic celelalte fapte de abuz în serviciu ale funcționarului public săvârșite cu scopul de a obține un folos material necuvenit pentru alte rude apropiate sau alte persoane.

Concret, funcționarul public, este apărat de răspunderea penală dacă prin neîndeplinirea sau îndeplinirea prin încălcarea atribuțiilor reglementate în mod expres de lege, ordonanțe de urgente sau ordonanțe de guvern asigură un folosul material necuvenit pentru alte rude apropiate (nepoți, veri etc), concubini, prieteni sau persoane cu care au stabilit diverse înțelegeri sau parteneriate.

Modificările propuse, care elimină pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, creează premisele ca funcționarul care a săvârșit o faptă de abuz în serviciu să-și poată desfășura în continuare activitatea în funcția publică, chiar dacă și-a exercitat în mod necinstit și incorect atribuțiile de serviciu ce-i reveneau. Eliminarea pedepsei complementare a interzicerii ocupării unei funcții publice, în raport cu alte infracțiuni la care aceasta este prevăzută, este contrară principiului conform căruia situații similare trebuie să primească rezolvări legale similare. Prin aceasta legea capătă un caracter aleatoriu și nu rațional, coerent. Instituirea de norme în mod nerațional, prin selectarea de către legiuitor în mod aleatoriu dintre conduitele periculoase a celor pe care le incriminează, nu corespunde exigențelor legiferării în cadrul statului de drept, contravenind astfel dispoziției consacrate de art. 1 alin 3 din Constituție

Comments

comentarii

Lasă un răspuns