fbpx

Angajata unei primării a obținut daune morale de 30.000 de lei pentru hărțuire la locul de muncă

”Tribunalul subliniază că nicio formă de conduită profesionala sau personală a unui angajat nu poate autoriza angajatorul, prin prepușii săi, să acționeze repetitiv sau sistematic în vederea lezării demnității personale a unui angajat, cu atât mai mult cu cât lezarea demnității personale s-a realizat prin invocarea unor circumstanțe personale eminamente private, care nu au nicio relevanță în activitatea personală a reclamantei.”, se arată în motivarea instanței.

După ce în anul 2018 secretarul comunei Stănileşti, din judeţul Vaslui, Mihaela Şălaru, a câștigat în instanță dreptul de a-și relua activitatea după încetarea concediului de maternitate, drept care i-a fost negat de primarul atunci în funcție, Liviu Zaharia, aceasta s-a îndreptat împotriva primarului, între timp schimbat din funcție, dar și a Comunei Stănilești, cu o acțiune în constatarea discriminării și a hărțuirii la locul de muncă, instanța obligând în solidar primăria și pe fostul primar la plata daunelor morale de 30000 de lei pentru hărțuire la locul de muncă.

Redăm pasajele relevante din hotărârea Tribunalui Vaslui, pronunțată în aprilie 2021, cu mențiunea că hotărârea a fost atacată cu recurs, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Iași.

,,Reclamanta ŞĂLARU MIHAELA, (…) a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța:1. Să se constate, în sensul prevederilor O.G. Nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, faptul că reclamanta a fost supusă unui tratament discriminatoriu, prin refuzul reluării raporturilor de serviciu înscris în Adresa Nr. 7280/26.09.2018 emisă de către domnul ZAHARIA LIVIU, în calitate de primar al comunei Stănilești;2. Să se constate că, începând cu data de 12.12.2018, reclamanta este hărțuită moral, la locul de muncă, de către numitul ZAHARIA LIVIU în timpul exercitării raporturilor de serviciu, fiind supusă în permanență fenomenului de mobbing;

  1. Să se dispună obligarea intimatului la încetarea acțiunilor de hărțuire morală și discriminatorii exercitate asupra reclamantei și să i se permită desfășurarea activității profesionale în condiții normale de muncă, cu respectarea prevederilor legale;
  2. Obligarea pârâtului să publice în cadrul publicații (“Vremea Nouă”), recunoașterea faptului că “Scrisoarea deschisă” publicată în data de 20.08.2020 în ediția ziarului, nu a fost semnată de către funcționarii publici sau angajați ai Primăriei comunei Stănilești și să prezinte scuze publice pentru declarațiile false și acuzele calomnioase prezentate de către numitul ZAHARIA LIVIU care au adus atingere imaginii personale și profesionale a reclamantei;
  3. Obligarea intimatului la acordarea de despăgubiri morale către subsemnata, în cuantum de 50.000 lei, deoarece tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă, conduita, acuzațiile nefondate și acțiunile de denigrare permanentă ale pârâtului, i-au produs reclamantei grave prejudicii profesional, cât și în ceea ce privește starea de sănătate, prin raportarea la starea de tensiune și stres continuu, la care a fost supusă începând cu data de 29.08.2018 și până la data introducerii prezentei acțiuni.
  4. Cu referire la tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă, reclamanta a menționat că, în fapt, reclamanta este funcționar public de conducere, având funcția publică de secretar general al comunei Stănilești. județul Vaslui, fiind numită în funcție prin Dispoziția Nr. 314/2014 a primarului comunei Stănilești, județul Vaslui, în baza ordinului Președintelui A.N.F.P., ca urmare a promovării concursului organizat pentru ocuparea acestei funcții publice. De la data numirii în funcția publică, reclamanta a respectat prevederile legale în ceea ce privește exercitarea raportului de serviciu și a dus la îndeplinire atribuțiile prevăzute de fișa postului, precum și pe cele trasate prin dispoziții scrise ale reprezentantului legal al instituției publice. în termen legal, nu a avut abateri disciplinare, administrative, contravenționale sau penale.

Pârâtul ZAHARIA LIVIU a fost validat în funcția de primar al comunei Stănilești. județul Vaslui în luna iunie 2016, iar conform prevederilor legale, funcția publică deținută de către reclamantă se află în raport ierarhic de subordonare față de acesta.

In anul 2018, prin dispoziția Nr. 120/02.05.2018 raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat la cerere, în temeiul prevederilor art. 91, alin. (1), lit. a, din Legea Nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

La data de 29.08.2018 reclamanta a solicitat prin cerere scrisă și înregistrată în registrul de intrări-ieșiri al Primăriei comunei Stănilești, adresată domnului ZAHARIA LIVIU, în calitate de reprezentant legal al instituției publice, emiterea actului administrativ (dispoziție cu caracter individual), prin care să se constate reluarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, începând cu data de 01.10.2018.

De la acea dată, reclamanta a fost supusă sistematic unor acțiuni de hărțuire, discriminare, intimidare și umilire, fiind supusă în mod constant la presiuni nejustificate din partea numitului ZAHARIA LIVIU, având ca scop declarat determinarea reclamantei de a renunța la exercitarea funcției și a demisiona. Actele de hărțuire manifestate asupra reclamantei au îmbrăcat forme variate de exteriorizare, de la gesturi și comentarii verbale, până la acțiuni și conduită ostilă, jigniri, inclusiv în prezența altor persoane, colegi sau alți cetățeni. Manifestările au vizat atât aspecte profesionale, cât și personale, referitoare la viața de familie a reclamantei sau la fiul său, intruziuni peste limitele suportabile și tară vreun temei just.

După depunerea cererii înregistrate cu Nr. 6617/29.08.2020, reclamanta a fost chemată în repetate rânduri în biroul domnului ZAHARIA LIVIU- în datele de 17.09.2018 și 28.09.2018, unde i s-a adus la cunoștință faptul că ar face bine să rămână acasă și să nu se întoarcă la serviciu la data la care a solicitat, că a stricat imaginea instituției publice în care reclamanta lucrează și a colegilor funcționari publici, prin apariția în presă a unui articol referitor la aspecte personale din viața reclamantei, iar în condițiile în care aș fi reluat raporturile de serviciu la acea dată, în contextul menționat, urmând să “se autosesizeze Prefectura sau Consiliul Județean ” și reclamanta să suporte anumite urmări. Cu ocazia întâlnirilor desfășurate astfel, reclamanta a fost pusă în situația umilitoare de a adresa rugăminți pentru reluarea raporturilor de serviciu și de a motiva solicitarea acesteia de a relua raporturile de serviciu – deși acest aspect nu este prevăzut de actele normative în materie – fiindu-i solicitat să povestească în detaliu situația referitoare la viața personală și alte detalii legate de viața privată, precum și veniturile pe care le încasa , fiindu-i replicat “că trebuie să mă descurc cu indemnizația de creștere copil, că un copil mic nu consumă prea mult, iar dacă aș mai plăti și naveta, nu ar avea rost să mă întorc la muncă, iar în cazul în care este prea greu, să solicit bani soțului meu. pentru creșterea copilului”.

În data de 01.10.2018, reclamanta a primit la adresa de domiciliu, prin corespondență, adresa de răspuns Nr. 7280/26.09.2018. prin care i s-a refuzat reluarea raporturilor de serviciu motivat de aspecte care vizează viața personală a reclamantei “rezolvarea problemelor personale este, la acest moment, mai important decât reluarea activității și până la schimbarea situației vor fi menținute efectele Dispoziției Nr. 120/02.05.2018 privind suspendarea la cerere a raporturilor de serviciu. Oricând după rezolvarea problemelor personale sunteti îndreptățită să formulați o nouă cerere prin care să solicitați reluarea activității.” De asemenea, adresa face referire din nou, la “apariția în presă a unor articole denigratoare la adresa dv. și a altui angajat al Primăriei comunei Stănilești este de natură a afecta buna funcționare a aparatului administrativ, precum și reputația funcționarilor publici din cadrul Primăriei comunei Stănileștr – deși, la data apariției articolului de presă, raportul de serviciu al subsemnatei era suspendat și nu desfășura activitate în cadrul instituției, iar subiectul articolului de presă făcea referire la viața personală.

În conformitate cu prevederile art. 413 din O.U.G Nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, baza raporturilor de serviciu dintre autoritățile și instituțiile publice și funcționarii publici stă principiul egalității de tratament față de toți funcționarii publici. Orice discriminare față de un funcționar public, definită în conformitate cu prevederile legislației specifice privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este interzisă. ” Art. 367 prevede faptul că dispozițiile referitoare la Partea a Vl-a din Codul administrativ, privind Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice, se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.

În acest sens, conform prevederilor art. 5 din Legea Nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.

Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex. orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă. culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute anterior, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Totodată, constituie discriminare indirectă adele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute expres în lege, dar care produc efectele unei discriminări directe. Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare.

Conform prevederilor O.G. Nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formulelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă. infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, dispozițiile actului normativ fiind aplicabile tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice. Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, atrage răspunderea contravențională conform prevederilor ordonanței menționate (…).

Conform prevederilor art. (1), alin. (1) din O.G. Nr. 137/2000. în România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege. Astfel, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: Iit. e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, (…), orice persoană fizică sau juridică având obligația de a respecta principiile enunțate.

Articolul 27 al aceluiași act normativ prevede posibilitatea persoanei care se consideră discriminată de a formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei – în cazul de față, de la data de 01.10.2018. Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte. în fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice. Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați este reglementată și prin Lega Nr. 202/2002, republicată, iar în înțelesul actului normativ, prin discriminare directă se înțelege situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe criterii de sex. decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă, fiind interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în sectorul public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, politicii, participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei altei forme de activitate independentă, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale. Mai mult, art. 6, alin. (2), prevede faptul că “Statutul familial și cel marital nu pot constitui motiv de discriminare.” , prevederile legii fiind aplicabile tuturor persoanelor, funcționari publici și personal contractual din sectorul public și privat, inclusiv din instituțiile publice.

Conform prevederilor art. 9, lit. b). art. 10. alin. (3), alin. (8), din Legea Nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată, este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la “încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu De asemenea, situațiile referitoare la maternitate sau concediul de creștere copil sunt reglementate expres de actul normativ și orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat, privind concediu! pentru creșterea copiilor sau concediul paternal, constituind discriminare în sensul legii. La încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, salariata are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiții de muncă echivalente, și. de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței.

În temeiul prevederilor art. 30, alin. (2) din legea citată, persoana angajată care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât să sesizeze instituția competentă, cât și să introducă cerere către instanța judecătorească competentă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul ori reședința, respectiv la secția/completul pentru conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de contencios administrative.

Conform prevederilor Directivei 2000/78/CE a Consiliului Uniunii Europene, din 27 noiembrie 2000, de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, aplicabila și în Romania începând cu 01.01.2007, dreptul fiecărei persoane la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării constituie un drept universal recunoscut prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, prin pactele Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și, respectiv drepturile economice, sociale și culturale și prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnate de toate statele membre; Convenția Organizației Internaționale a Muncii interzice discriminarea în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Conform prevederilor art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Egalitatea între cetățeni este garantată în primul rând de art. 4. alin. (2) din Constituția României: ..România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, tară deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”, precum și dc art. 16 alin. (1) din Constituția României, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. De asemenea, conform prevederilor art. 41, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte. O discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într-o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unui criteriu care excede prevederilor legale.

C.E.D.O. a elaborat mai multe criterii în cadrul categoriei „alt statut”, iar multe dintre acestea, precum orientarea sexuală, vârsta și handicapul, coincid cu cele elaborate în cadrul legislației UE. In plus față de handicap, vârstă și orientare sexuală, C.E.D.O. a recunoscut, de asemenea, că următoarele caracteristici reprezintă criterii protejate în cadrul categoriei „alt statut”: paternitatea (Cauza Weller/Ungaria; starea civilă; calitatea de părinte al unui copil născut în afara căsătoriei (Cauza Sahin/Germania).

Conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin Legea Nr. 103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000, intrat în vigoare de la data de 05.05.2006, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație și nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre aceste motive.

De asemenea, conform prevederilor art. 58 și art. 72 din Legea Nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege și orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.

Catalogarea unei acțiuni sau a unui tratament ca fiind “discriminare” presupune întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte să existe o diferență de tratament, iar pe de altă parte aceasta sa nu poata fi justificata in mod legal, obiectiv și rațional (printr- un scop legitim proporțional cu interesele).

Scopul prevederilor legale privind nediscriminarea este de a asigura tuturor persoanelor perspective egale și echitabile de acces la oportunitățile disponibile în societate, iar cadrul legal reglementează faptul că persoanele aliate în situații similare trebuie să beneficieze de tratament similar și să nu fie tratate mai puțin favorabil din considerente care nu pot fi motivate legislativ.

Esența oricărei forme de discriminare directă o constituie diferența de tratament care se aplică unei persoane. In consecință, prima caracteristică a discriminării directe este dovada tratamentului nefavorabil.

Din conținutul adresei de răspuns Nr. 7280/26.09.2018, se poate identifica refuzul expres de a se dispune reluarea raporturilor de serviciu pe criteriul “problemelor personale” ale reclamantei și datorită ”apariției în presă a unor articole denigratoare la adresa dumneavoastră și a altui funcționar public”. Astfel, accesul la reîncadrarea în muncă a fost limitat, existând o diferență de tratament, fiindu-i impusă o condiție discriminatorie pentru reluarea raportului de serviciu și anume “oricând după soluționarea problemelor personale sunteți îndreptățită să să formulați o nouă cerere prin care să solicitați reluarea activității ”.

Tratamentul nefavorabil la care a fost supusă reclamanta, în mod discreționar și discriminatoriu, suportă termen de comparație din două perspective: atât prin raportare la impunerea condiției suplimentare privind “soluționarea problemelor personale” pentru a fi “îndreptățită” să solicite reluarea raporturilor de serviciu, cât și prin raportarea la luarea măsurii de a i se fi refuzat reluarea raporturilor de serviciu și limitat astfel accesul la muncă, datorită “apariției în presă a unor articole denigratoare” cu referire la viața personală a reclamantei.

Curtea Constituțională a României a stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de “excludere de la un drept” (Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 21 octombrie 1993. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea 1, nr. 49 din 25 februarie 1994).

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoagc, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 13 iunie 1979. pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007. pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, par. 175. Hotărârea din 29 aprilie2008, pronunțată în cauza Burden împotriva Regalului Unit, par.60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, par 61).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că „viața privată” este o noțiune largă care nu se cuprinde printr-o definiție exhaustivă (Sidabras și Dziautas împotriva. Lituaniei (…).

Condiția impusă reclamantei, de a-și soluționa problemele personale, de a-și fi stabilite prioritățile în viața de zi cu zi, de către o terță persoană, nu face referire la exercitarea atribuțiilor și depășește inevitabil limitele vieții profesionale. în măsura în care, în situația dată, solicitarea acestei condiții suplimentare pentru reluarea raportului de serviciu ar fi fost reglementată de un act normativ, în cuprinsul adresei Nr. 7280/26.09.2018 emisă de către domnul ZAHARIA LIVIU, acest temei juridic ar fi fost invocat. Ori, o astfel de normă nu este prevăzută prin nici un act normativ în vigoare. Mai mult, chiar și îndeplinirea condiției impuse de către domnul ZAHARIA LIVIU – privind “soluționarea problemelor personale, pentru a fi ulterior îndreptățită la a depune o nouă cerere de reluare a raportului de serviciu”, i-ar fi fost imposibil de dovedit prin vreun mijloc de probă. Practic, accesul la funcția publică, obținut prin promovarea concursurilor de ocupare a unei funcții publice și dreptul la muncă i-a fost limitat și condiționat de modalitatea în care o terță persoană, apreciază sau nu, modalitatea în care reclamanta își soluționează, anumite aspecte care țin strict de viața privată. În situația creată, atât viața profesională a reclamanatei, cât și cea privată, au fost expuse caracterului arbitrar. Orice derogare sau condiție suplimentară solicitată pentru reluarea raportului de serviciu trebuie să fie bazată pe motive obiective și susținută din punct de vedere al reglementărilor legale în vigoare.

Ceea ce trebuie dovedit într-un caz dc discriminare este pur și simplu existența unui tratament diferențiat, pe baza unui criteriu interzis, care nu este justificat. Aceasta înseamnă că faptele care sunt auxiliare situațiilor de discriminare nu trebuie stabilite pentru a susține o plângere.

Suspendarea raporturilor de serviciu prin Dispoziția Primarului nr. 120/02.05.2018 s-a realizat la inițiativa funcționarului public în condițiile art. 95 alin. 1 lit. a) din Legea 188/1999 pe durata concediului de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani în condițiile legii OUG 111/2010.

În toate cazurile reglementate de dispozițiile art. 95 alin. 1 din Legea 188/1999 suspendarea intervine la cererea funcționarului public, urmare a cererii formulate în acest sens. Conform art. 95 alin. 4 din Legea 188/1999 “(4) Suspendarea raportului de serviciu se constată in cazurile prevăzute la alin. (1) .și la art. 94 alin. (I). precum și în alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2). prin act administrativ al persoanei care are competența numirii în funcția publică. ” Singura condiție prevăzută de legiuitor, în vederea reluării raporturilor de servciu suspendate în temeiul dispozițiilor art. 95 alin. 1 din Legea 188/1999 fiind voința funcționarului public exprimată în sensul reluării activității profesionale, în scris, cu respectarea termenului de 15 zile calendaristice anterioare datei de încetare a motivului de suspendare a raporturilor de serviciu, prevăzut de art. 94 alin. 2 din Legea 188/1999. Prevederile legale menționate sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici.

De asemenea. într-o speță similară, în anul 2017. domnul ZAHARIA LIVIU a dispus, prin dispoziția Nr. 35/17.02.2017, reluarea raporturilor de serviciu, pentru un funcționar public din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Stănilești. județul Vaslui, Consilier, grad profesional Asistent, din cadrul Compartimentului registrul Agricol, a cărui raport de serviciu fusese suspendat tot în temeiul prevederilor art. 95, alin. (1), lit. a) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru concediu creștere copil în vârstă de până la 2 ani. La baza emiterii actului normativ a stat doar cererea funcționarului public titular al funcției și prevederile legale care reglementează emiterea dispozițiilor.

Fundamentul principal al prezentului demers procesual este principiul nediscriminării, prin raportare la funcționarii publici aflați în situații similar, care la data la care au solicitat reluarea raportului de serviciu, actul administrativ a fost emis în termen legal, fără a fi solicitate alte condiții suplimentare. De altfel, încălcarea principiului egalității în drepturi nu vizează numai ipoteza în care unei persoane îi este îngrădit exercițiul unui anume drept prevăzut de lege în timp ce altei persoane îi este respectat dreptul respectiv, ci vizează și ipoteza în care o persoană este pusă într-o situație de inferioritate, pe un temei aleatoriu.

Singurul funcționar public, pentru care a fost refuzată reluarea raportului de serviciu și pentru care au fost impuse condiții suplimentare în vederea emiterii actului administrativ corespunzător, fiind reclamanta. Prin această situație s-au creat serioase dificultăți în ceea ce privește asigurarea existenței, cu repercusiuni evidente asupra dreptului la respectarea vieții private.

Prin ipoteza invocată în cel de-al doilea paragraf al Adresei Nr. 7280/26.09.2018 – și anume apariția în presă a unui “articol denigrator la adresa dv. și a altui angajat al Primăriei comunei Stănilești este de natură a afecta buna funcționare a aparatului administrativ, precum și reputația funcționarilor publici din cadrul Primăriei comunei Stânilești” – refuzul de a se dispune reluarea raportului de serviciu a reclamantei apare ca fiind o sancțiune față de reclamantă, determinată de articolul de presă, de a i se permite continuarea vieții profesionale. Și de această dată, reclamanta a fost singurul funcționar public care a fost supus unui astfel de tratament diferențiat și umilitor, deși, pe de o parte – o astfel de decădere sau limitare a dreptului la muncă pe astfel de considerente nu este reglementată în legislația privind funcția și funcționarii publici sau în legislația muncii, iar pe de altă parte, deși în anii 2017-2018 și alți funcționari publici sau demnitari din cadrul Primăriei comunei Stănilești au făcut obiectul unor astfel de articole apărute în presa locală, aceștia nu au fost supuși unui tratament diferențiat, nu au suferit sancțiuni, decăderi sau limitări ale drepturilor derivate din raporturile de muncă. Ori, în cadrul unei instituții publice, este inadmisibilă aplicarea unui dublu standard de către repezentantul legal – primar, în raporturile de serviciu cu și ale funcționarilor publici din subordine.

Mai mult, acțiunea de discriminare la care a fost supusă reclamanta a fost făcută cu bună știință și intenție, în condițiile în care în intervalul 29.08.2018 a formulat două cereri, iar numitul ZAHARIA LIVIU a fost înștiințat în scris asupra faptului că încalcă prevederile legale și de alte instituții publice: Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Instituția Prefectului – Județul Vaslui, Avocatul Poporului.

In temeiul acestor considerente și, având în vedere prevederile legale, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și constatarea, în sensul prevederilor O.G. Nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, faptul că reclamanta a fost supusă unui tratament discriminatoriu, prin refuzul reluării raporturilor de serviciu înscris în Adresa Nr. 7280/26.09.2018 emisă de către domnul ZAHARIA LIVIU, în calitate de primar al comunei Stănilești, acest fapt fiind pe deplin dovedit.

  1. în ceea ce privește hărțuirea la locul de muncă, la care a fost supusă reclamanta începând cu data depunerii cererii prin care a solicitat emiterea actului administrativ privind reluarea raporturilor de serviciu – 29.08.2018 și până în prezent, nu este necesar un termen de comparație pentru a fi dovedită – hărțuirea în sine fiind greșită datorită formelor variate pe care le îmbracă (abuz verbal, nonverbal sau fizic) și a efectului potențial pe care îl poate avea (încălcarea demnității umane, îndeosebi încălcarea dreptului la respect pentru viața privată și familială, efecte nocive asupra evoluției profesionale sau a stării de sănătate).

Unul dintre motivele principale pentru care reclamanta a fost în permanență discriminată și hărțuită, de către numitul ZAHARIA LIVIU, este faptul că. în paralel cu acțiunea prin care a contestat, conform prevederilor Legii Nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actul prin care s-a refuzat reluarea atribuțiilor de serviciu, reclamanta a formulat o plângere penală la Pachetul de pe Lângă Judecătoria Huși pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297. alin. (1) Cod Penal, de abuz în serviciu. La data de 02.10.2019, prin încheierea finală de camera preliminară Nr. 357 C/02.10.2019 a Judecătoriei Huși, a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și în baza prevederilor art. 335, alin. 4 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. 17/11/2 emisă la data de 03.05.2019 de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 1928/P/2018, fiind confirmată redeschiderea urmăririi penale față de intimatul ZAHARIA LIVIU, (…), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și reaudierea tuturor persoanelor implicate.

De la data la care organele judiciare au dispus începerea urmăririi penale cu privire la fapta de abuz în serviciu – respectiv 12.11.2018, în perioada efectuării actelor de cercetare penală, au fost făcute numeroase presiuni asupra reclamantei în timpul programului de lucru în cadrul instituției publice în care își desfășoară activitatea, a fost contactată atât telefonic, cât și personal, în repetate rânduri, de intermediari și de către domnul ZAHARIA LIVIU, fiindu-i solicitat în mod direct retragerea plângerii formulate pentru infracțiunea de abuz în serviciu, să nu uzeze reclamanta de dreptul de a formula contestație împotriva ordonanței de clasare din data de 29.03.2019, să retragă contestația formulată sau să nu se prezinte în fața instanței de judecată pentru a-și susține contestația și, ulterior, să revină asupra declarațiilor date în cauza penală, și să le modifice – în sensul de a da o declarație mincinoasă, cu ocazia audierilor ce urmează a avea loc, în favoarea pârâtului, astfel încât să rezulte că faptele declarate în luna octombrie 2018 în fața organelor de cercetare penală, nu sunt reale.

In toată această perioadă, folosindu-se de funcția publică pe care pârâtul o deține, precum și de relația de subordonare, domnul ZAHARIA LIVIU a exercitat asupra reclamantei numeroase presiuni și acte de intimidare, cu scopul declarat de a o teroriza psihic, până la epuizare, de a o determina să dea o declarație mincinoasă în legătură cu faptele sesizate decătre reclamantă și de a ceda, astfel încât să își deademisia. Astfel, primul act cu efect vădit intimidant, s-a petrecut în data de 29.11.2018, dată la care a fost contactată telefonic de către domnul avocat care reprezintă atât interesele Primăriei comunei StăniIești, cât și interesele pârâtului și i s-a solicitat o întrevedere, care avea ca scop declarat inițial “medierea” litigiului civil care se afla la acea dată pe rolul Tribunalului Vaslui, prin care reclamanta solicitase dispunerea reluării raporturilor de serviciu și recuperarea drepturilor salariale aferente, însă, cu ocazia întrevederii, reclamantei i s-a pus în vedere faptul că trebuie “să îmi limitez pagubele, cât încă mai pot”, că chiar dacă nu pierde procesul, va fi nevoită “să te întorci tot acolo”, unde domnul primar are toate pârghiile și să stea bine să „îmi imaginez ce viață voi avea”, deoarece „îți dai seama că lucrurile nu vor rămâne așa…(..).

La data de 12.12.2018, reclamanta a reluat raporturile de serviciu. Încă din prima zi, a fost convocată de către domnul ZAHARIA LIVIU în biroul acestuia, unde timp de o oră și jumătate, i s-a pus în vedere că “lucrurile trebuie să se oprească aici, să punem batista pe țambal”, să meargă reclamanta la Poliția Huși, să își retragă plângerea formulată și să își văd de treaba ei, dacă totuși “am venit să fac treabă”. De asemenea, i s-a pus în vedere faptul că, dacă nu își va retrage plângerea vor exista consecințe și vor fi luate măsuri împotriva reclamantei, că el va riposta și nu va sta “ca un miel la tăiere”.

La data de 21.02.2019, reclamanta a transmis de pe adresa de email personală, un e-mail atât către avocatul care îi reprezenta interesele în litigiul civil, cât și către doamna avocat care îi reprezenta interesele în cauza penală, prin care a detaliat situația foarte grea în care se află la serviciu, datorită presiunilor și evenimentele petrecute în timpul serviciului în data de 08.02.2019, când domnul primar, după multe avertizări a formulat o plângere penală împotriva reclamantei și continuă să facă presiuni și personal și prin persoane interpuse, cerându-i să își retrag plângerea, să stea liniștită, pentru că vor fi urmări, că va găsi inclusiv martori dispuși să declare orice li se va cere. că va fi atacată în mass media și chiar se va iniția o petiție în rândul locuitorilor comunei prin care se va cere să fie eliberată din funcție, că va fi introdusă în comisia de disciplină și să se gândească că pârâtul, din poziția pe care o are, are intrări și cunoștințe la cel mai înalt nivel ”, E-mail uri le sunt atașate prezentei plângeri și sunt salvate pe adresa personală a reclamantei.

La data de 26.02.2019. în timpul unei discuții purtate tot în biroul domnului ZAHARIA LIVIU, în timpul serviciului, ocazie cu care reclamanta i-a reproșat acțiunile derulate doar cu scopul de a o intimida, acesta i-a solicitat la schimb să își retragă plângerea penală formulată în dosarul Nr. 1928/P/2018, “Deci oprești tot, stă în puterea ta, înțelegi? Indiferent de ce se întâmplă…îți retragi aia, îmi retrag și eu. Deci oprim în stadiul în care se află. ” Și această discuție a fost înregistrată cu telefonul mobil al reclamantei. Ulterior, în aceeași lună, după o discuție purtată în timpul serviciului, pe ton foarte ridicat, în prezența câtorva colegi, domnul ZAHARIA LIVIU a deschis ușa biroului reclamantei strigându-i “o să vezi tu, lasă că nu numai tu ai dreptate ! Prost am fost, doar știu eu ce trebuia să îți fac….de la început!”. Cu prilejul aceleiași discuții, reclamanta i-a reproșat pârâtului presiunile făcute asupra sa.

De asemenea, în această perioadă, domnul ZAHARIA LIVIU i-a pus în vedere reclamantei faptul că deține desfășurătoarele telefonice de pe numerele de telefon pe care reclamanta le utilizează – atât de serviciu, cât si personal, pentru ultimele 6 luni (pe care le ținea într-un plic pe birou și i le indica ocazional), și să se gândească bine cu cine purta conversații, că el nu va ezita să le folosească în cazul în care reclamanta nu își va retrage plângerea. Acest aspect i-a fost confirmat de o adresă înregistrată la Primăria comunei Stănilești – Nr. 7788/16.10.2018, comunicată pe email, prin care desfășurătoarele au fost solicitate către S.C. TELEOM ROMÂNIA S.A., în care erau specificate numerele de telefon și instrucțiuni privind adresa de comunicare și parola pentru deschiderea fișierelor. O discuție pe această temă a fost purtată pe data de 08.02.2019. fiind de asemenea înregistrată cu telefonul mobil al reclamantei.

La data de 23.05.2019, reclamanta a transmis un nou e-mail către doamna avocat care îi reprezenta interesele în cauza penală, prin care a înștiințat-o despre făptul că “domnul primar se arată profund deranjat de gestul meu de a contesta ordonanța de clasare și îmi reproșează acest lucru aproape în permanență, începând cu data la care a primit citația. La finalul unei discuții mai aprinse mi-a spus să am grijă și că o să văd eu ce mai faci, după ce termin și cu contestația asta, unde ai să te mai duci, că lucrurile nu rămân așa. ” În același mesaj reclamanta a înștiințat despre faptul că a fost nevoită să-și ia liber o săptămână, ca să evite întâlnirile cu domnul ZAHARIA LIVIU și presiunile pe care acesta le exercita asupra sa.

În ceea ce privește dreptul la sănătate, una din consecințele imediate ale hărțuirii la locul de munca este stresul constant la care este supus victima. A resimțit și cu același efect, al stresului resimțit în mod continuu, stresul fiind definit ca reacția psihosomatică a organismului la o anumita situație perceputa ca o amenințare, cu atât mai mult cu cât acțiunile de hățuire vizează o perioadă îndelungată. În anumite zile, datorită episoadelor de hărțuire la care a fost supusă din partea numitului ZAHARIA LIVIU, în timpul programului de lucru, reclamanta a fost nevoită să se prezinte la serviciul de permanență din cadrul Dispensarului Uman Stănilești, aflat în apropierea primăriei, deoarece scandalurile interminabile și ieșirile violente alte acestuia asupra reclamantei, i-au provocat stări de rău, fiindu-i afectată sănătatea (spre exemplu, data de 19.06.2020, când numitul ZAHARIA LIVIU a provocat scandal deoarece nu era de acord cu conținutul unui proces verbal de ședință, deoarece era prea detaliat – proces verbal pe care ulterior nu l-a contestat, conform legii). De asemenea, stresul la care a fost supusă i-au cauzat numeroase atacuri de panică, fiindu-i afectat echilibrul, cu consecințe directe asupra vieții zilnice și efecte precum depresia, oboseala cronică, tulburări de somn și alte probleme de sănătate.

În data de 02.08.2019. aflându-se în biroul numitului ZAHARIA LIVIU, cu ușa deschisă, în timp ce purtam o discuție referitoare la o petiție înaintată de către 2 cetățeni, acesta a început să țipe la reclamantă, să îi adreseze cuvinte jignitoare și să o umilească, afirmând “ce te-ai îmbrăcat tu în alb, că nu ești așa de curată”, afirmațiile și țipetele fiind auzite de domnul care fusese convocat în biroul primarului și se afia pe hol.

A arătat reclamanta că în permanență a fost supusă, din partea domnului ZAHARIA LIVIU, unor acțiuni care vizează în mod direct izolarea acesteia de ceilalți colegi, aceștia fiind în permamență interogați ce anume au vorbit cu reclamanta, de ce au stat atât de mult la ea în birou sau de des, acțiuni ce au avut rezultatul urmărit. De asemenea, domnul ZAHARIA LIVIU, îi solicita prezența zilnic în biroul acestuia, pentru a-i reproșa faptul că a purtat discuții cu diverse persoane care au intrat în biroul reclamantei în cursul zilei (cine a intrat, cc am discutat, de ce a stat atât, de ce stau de vorbă cu persoanele în cauză). Reclamanta a mai menționat faptul că pârâtul îi monitoriza activitatea zilnic prin intermediul unui camere de supraveghere montată pe etaj în anul 2018, fixată spre ușa de intrare de la biroul reclamantei.

În această perioadă, reclamanta a fost supusă unei discreditări profesionale constante din partea domnului ZAHARIA LIVIU fiindu-i îngrădite o parte dintre atribuțiile pe care le-a deținut în perioada 2014-2018, atât prin dispoziție, cât și fără dispoziție scrisă. Astfel, i s-a refuzat accesul la e-mailul instituției, fiind schimbată parola și fiind interzis colegilor să i-o comunice. De asemenea, i s-a interzis accesul la registrul general de intrări-ieșiri în format electronic, păstrat de instituția publică, deși, prin prisma funcției pe care o deține, este funcționar public de conducere, ce asigură respectarea principiului legalității în activitatea de emitere și adoptare a actelor administrative, stabilitatea funcționării aparatului de specialitate al primarului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între compartimentele din cadrul acestora. De asemenea, i s-a interzis să primească corespondența. Cu același scop, de a o hărțui și discredita professional, anumite adrese, înregistrate la instituția publică, ce erau comunicate cu termen de soluționare “urgent” sau foarte scurt, îi erau repartizate spre soluționare după expirarea termenului de comunicare, sau sunt “rătăcite”, ulterior fiindu-i comunicate, peste termeni, cu viză scrisă din partea domnului primar, scrisă cu majuscule și semnul exclamării “URGENT!”, iar pe anumite documente/referate întocmite de către reclamantă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deși sunt argumentate din punct de vedere legal, sunt înscrise afirmații precum “este întocmit tendențios și eronat ”, sau erau reținute în biroul acestuia, fără a-i mai fi returnate.

De asemenea, în timpul derulării ședințelor Consiliului Local al comunei Stănilești, în fața consilierilor locali – 15 persoane – reclamanta a fost ridiculizată și umilită, de către domnul ZAHARIA LIVIU, acesta făcând afirmații tendențioase în public și cu subînțeles, lansând zvonuri și lăsând loc de interpretări cu privire la aspecte precum “Sunteți secretara viceluiprimar. Înțelegem noi…. Am înțeles. doamna secretar e secretara dumneavoastră (31.07.2020). “Lasă, nu îl mai completa tu pe iubitul, domnul viceprimar! Da. Iubitul, ce, nu știi? (27.05.2020) ” – ocazie cu care am solicitat public să fie retrase afirmațiile și am atenționat asupra faptului că vor fi înscrise în procesul verbal al ședinței.

In situația în care, în diverse ocazii, rămânea după programul de lucru, munca reclamantei îi era evaluată inechitabil, acesta afirmând în fața colegilor, că reclamanta nu este “capabilă să își termine treaba în 8 ore”, deși, și alți colegi au rămas peste program.

In mod constant reclamanta a fost ridiculizată și desconsiderată în fața colegilor, domnul ZAHARIA LIVIU glumind în permanență asupra unor aspecte legate strict de viața personală a reclamantei. În numeroase discuții, purtate inclusiv în fața colegilor, au fost făcute afirmații referitoare la statutul civil al reclamantei , că este ”’nebună și soțul nu a plecat degeaba de acasă”, că reacționează “de parcă ar fi nebună sau poate este ‘”nesatisfăcută'” (într-o exprimare pe care nu o pot reda, fiind total deplasată). Dacă reclamanta solicita să nu se mai facă referiri situația sa personală, i se comunica “ce vrei să-ți fac, asta este, suportă. Nu te-am trimis eu să te..cu altul. Îți asumi”.

În data de 02.07.2020 reclamanta a avut un conflict deschis cu numitul ZAHARIA LIVIU, în timpul programului de lucru, ocazie cu care acesta i-a insultat fiul, numindu-l “bastard”, “copil fără tată”, afirmând că îi este milă de copil, “dacă va moșteni același caracter infect ca părinții pe care îi are “, sau că “se vede al cui e copilul, că are capul lung și urechile fluturate, ca taică-său”. Urmare a acestui eveniment care a avut loc inițial în biroul său din cadrul Primăriei Stănilești și în parcarea instituției, acesta a intrat brusc în biroul reclamantei, adresându-i în continuare cuvinte jignitoare, lăsând ușa biroului deschisă, pentru a auzi toți colegii modalitatea în care acesta își impune punctul de vedere și pentru a o intimida. Ulterior, cu scopul de a o umili, a preluat imagini și filmări cu evenimentul din data de 02.07.2020, de pe camera de supraveghere instalată la etajul I al primăriei, care supraveghează intrarea în biroul reclamantei, imagini pe care le-a publicat pe profilul său de WhatsApp în data de 05.07.2020, fiind menținute 24 de ore. Și de această dată, reclamanta a fost contactată de numeroase persoane, colegi de serviciu sau cetățeni, care i-au adus la cunoștință că ZAHARIA LIVIU ”ține la starea de pe WhatsApp poze și filmare cu tine, de la primărie”.

Numitul ZAHARIA LIVIU s-a folosit în permanență de funcția pe care o deține și a dus hărțuirea psihologică asupra reclamantei, peste limitele suportabile.

În data de 13.08.2020. în intervalul orar 12.00 – 13.00, când funcționarii publici din cadrul Primăriei Stănilești au pauza de masă, reclamanta s-a deplasat la magazinul din localitate pentru a-și procura alimente și la farmacia din apropierea primăriei, acestea aflându-se în aceeași incintă și curte. Întrucât în aceeași curte se aflau și alte persoane, le-a salutat și s-a oprit să discute cu acestea. Din senin, în locul unde se afla reclamanta, a venit domnul ZAHARIA LIVIU a început să țipe și să o jignească în prezența cetățenilor și a celorlalte persoane care se aflau în imediata apropiere, resproșându-i că discut “numai cu dușmanii” săi și o să suporte consecințele, că poate mânca și în primărie, fară să fie necesar să iasă din birou. Cu aceeași ocazie, acesta a scos telefonul mobil și a început să o fotografieze pe reclamantă, spunându-i că “nu mai strică o poză la ziar”, deși reclamanta i-a atras atenția asupra faptului că este în pauza de masă și că nu este normal să o urmărească sau să o fotografieze și să publice fotografiile împotriva voinței acesteia.

Câteva minute mai târziu de la acest incident, numitul ZAHARIA LIVIU a intrat în biroul reclamantei, lăsând, din nou, ușa deschisă, reluând aceleași reproșuri și discuții, țipând și atenționându-o pe reclamantă că ar face bine să nu mai discute cu nimeni până pe data de 28.09.2020 “dacă mai apuci acea dată”, “decât de pe celălalt trotuar”, pentru că el “îmi știe orice mișcare”.

Cu această ocazie reclamanta l-a înștiințat din nou pe pârât asupra faptului că este singurul funcționar public din cadrul instituției pe care îl urmărește, chiar și la pauza de masă și căruia îi impune alte restricții decât cele legale, solicitându-i din nou să șteargă fotografiile și să nu o mai hărțuiască. Acesta i-a răspuns că dacă o deranjează atitudinea sa “poți oricând să îți dai demisia și ți-o aprob bucuros. ”

În data de 18.08.2020, ora 20.00, domnul ZAHARIA LIVIU a fost prezent în cadrul unei emisiuni televizate, transmise și pe rețeaua de socializare “Facebook”, ocazie cu care. a făcut din nou afirmații la adresa reclamantei, denigrându-o din punct de vedere profesional și solicitând funcționarilor publici din cadrul primăriei Stănilești “să deschidă ochii”, afirmând că este necesar ca reclamanta să fie “monitorizată audio și video în permanență”.

(…)

Reclamanta a menționat faptul că unicul post de funcționar public de conducere ocupat, prevăzut în organigrama primăriei comunei Stănilești, este cel de secretar general al comunei, ocupat prin concurs, decătre reclamantă, în acest sens, toate afirmațiile numitului ZAHARIA LIVIU, se refereau la aceasta.

Emisiunea astfel transmisă a avut 3.062 de vizualizări și distribuită de 121 de ori. Reclamanta a fost din nou contactată de cunoștințe – cetățeni ai comunei și colegi de serviciu, care i-au comunicat că primește din nou reproșuri în public din partea domnului ZAHARIA LIVIU, cu privire la aspecte profesionale nereale, că este persiflată și se propune “monitorizarea ” acesteia constant. Pentru a se asigura de faptul că afirmațiile făcute de către domnul ZAHARIA LIVIU în emisiune au avut efectul de intimidare dorit, pe data de 19.08.2020 (a doua zi), aflându-se în biroul acestuia pentru a semna niște documente, acesta a întrebat-o pe reclamantă dacă i-a plăcut emisiunea și ce părere are de propunerile sale de monitorizare, pe care este “foarte tentat să le pună în aplicare’’ și să se gândească că „știi ce vreau și poți oricând să pui batista pe țambal”.

În data de 20.08.2020, publicația “Vremea Nouă”, atât în varianta online, cât și scriptic, a citat în cadrul articolului (…)  în partea a doua a articolului paragraful intitulat “Scrisoare deschisă a primarului si angajaților din Primăria Stănilești”. Prin ..scrisoare deschisă” se înțelege acea scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității, Domnul ZAHARIA LIVIU a întocmit acest “document” pe care, în mod nereal l-a atribuit inclusiv angajaților primăriei, făcându-i semnatari și pe funcționarii publici. Conținutul “scrisorii deschise”, instigă la ură și marginalizare față de reclamantă, creează impresia unor false conflicte și, pe cale de consecință o derulare anormală a raporturilor de serviciu în cadrul instituției publice. In cuprinsul aceluiași articol, domnul ZAHARIA LIVIU, a publicat fotografia făcută cu telefonul său personal, în data de 13.08.2020, când a urmărit-o pe reclamantă în timp ce se afla în pauza de masă., fotografie pe care reclamanta i-a solicitat în mod expres să o șteargă. Acesta a ales să o publice, încălcându-i reclamantei dreptul la propria imagine, pentru a fi sigur că publicul cititor va atribui un chip numelui funcționarului public, atât de blamat în articol. Conform prevederilor art. 73 din Legea Nr. 287/2009 Codul Civil, republicată, orice persoană are dreptul la propria imagine. În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Singurele limite care nu constituie o încălcare a acestui drept fiind atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, însă în cazul de față, fotografierea reclamantei fără voie și publicarea fotografiei nu a avut un temei legal care să justifice, această acțiune fiind tăcută cu rea-voință, cu scopul de a o expune criticilor opiniei publice și intimidării, de a o determina să nu mai părăsească biroul, chiar și în timpul pauzei de masă.

De asemenea, prin afirmațiile domnului ZAHARIA LIVIU citate în articolul menționat, făcute la adresa reclamantei, aceasta este ridiculizată și discreditată, compromisă profesional, din nou, dar de această dată, la scară și mai largă, fiind acuzată de “sabotarea ședințelor consiliului local și de intimidarea colectivului primăriei” , “colectivul primăriei este intimidat și dezorientat”. Astfel, numitul ZAHARIA LIVIU afirmă faptul că “S-a ajuns la încălcări grave ale conduitei funcționarului public, sub diverse nume…si totul pentru răzbunări de ordin personal, deși reclamanta nu a fost vreodată cercetată disciplinar, sub nici o formă, nu a avut conflicte cu vreun coleg funcționar public și nu a cauzat conflicte. Nici unul dintre colegii funcționari publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei Stănilești nu au făcut astfel de afirmații, nu au semnalat astfel de situații conflictuale și nu au semnat acest document intitulat “Scrisoare deschisă”, fiecare dintre aceștia negând orice formă de implicare și afinând faptul că nici măcar nu aveau cunoștință despre cele declarate de către domnul Zaharia Liviu.

În conținutul articolului, numitul ZAHARIA LIVIU afirmă: “ reclamații la toate instituțiile statului făcute de d-na secretară de la 12 la 13, chipurile în pauză de masă, aleargă săraca la sediul firmei lui Găbisor T. să-i ducă omului ce-i trebuie. ” Acesta, în mod nereal și nefondat face aceste afirmații, tendențios, cu același scop, de a instiga la o atitudine ostilă împotriva mea, marginalizare, din partea funcționarilor publici și a cetățenilor. Reclamanta a fost ridiculizată, fiind numită “ secretara buclucașă a primăriei care nu se poate abține să nu-și dea arama pe față”, sunt făcute trimiteri cu subînțeles la “secretara și vicele, pe care îi leagă, de ani buni. o prietenie foarte strânsă, au trecut linia imaginară a funcționarului public neangajat politic și a demnitarului aflat în slujba comunei și s-au mutat în siajul electoral al lui Găbisor. ” Toate aceste afirmații jignitoare și nefondate fiind citate de către publicație, drept declarațiile numitului ZAHARIA LIVIU “întrebat ce părere are despre atitudinea ostilă fățișă a celor doi, primarul ne-a declarat : ”, “ a spus primarul comunei, ZAHARIA LIVIU. ”

Numitul ZAHARIA LIVIU poartă efectiv o campanile de hărțuire și denigrare împotriva reclamantei, având drept scop compromiterea profesională și determinarea acesteia de a demisiona, iar în acest mod au fost duse la îndeplinire amenințările acestuia, că va suporta consecințele, dacă nu își retrage plângerea prealabilă formulată.

Publicarea articolului care cuprinde declarațiile numitului ZAHARIA LIVIU a creat din nou ocazia de a fi umilită, jignită, iar viața privată a reclamantei a fost din nou sub lupă, fiind făcute trimiteri la fiul reclamantei și la situația personală. Astfel, la secțiunea “comentarii” a versiunii online a ziarului “Vremea Nouă “, sub protecția anonimatului celor care postează comentarii, fiul reclamantei a fost numit “copil fără tată”, “Copilul avea la un moment dat 2 tați”, “Să aibă câți tați vrea copilul “, reclamanta fiind “preoteasa adulterină”, “papițoi”, “adunătură de proști”, “înafara de călăreală și făcut copii care cu cine apuca, altceva nu stiu! ”, “o panaramă ordinară cum ești tu se mai poate numi femeie?!!. “Doamna secretara cu numele de Anonim. Te cred totuși că nu mai ai în tine nimic, ți-e sufletul gol și nu mai ai pic de demnitate. tragi cu dinții de viceprimar ca să îți fie ție și copilului tău bine. calci pe cadavre. …Ești o femeie de nimic, fără coloană vertebrală. ” ” Nu se mai uita nimeni la tine înafara de el pentru ca ești o cârpă”.

Dacă acest articol prin care numitul ZAHARIA LIVIU o denigrează profesional pe reclamantă nu ar fi fost publicat, aceste comentarii nu ar fi existat, iar reclamanta nu ar mai fost pusă în situația de a fi umilită de comentariile pe care familia, cunoscuții, colegii săi și publicul larg le citesc. Conform site-ului “vremeanoua.ro”

Astfel, reclamanta arată că este supusă sistematic, repetat și de o durată de timp îndelungată unui tratament persecutoriu din partea domnului ZAHARIA LIVIU fiind calomniată, desconsiderată, ridiculizată la scară largă de către acesta. Comportamentul său față de reclamantă, în cadrul relațiilor de serviciu, a depășit faza divergențelor de opinii sau a unor ușoare conflicte interpersonale.

Prin repetatele acțiuni agresive ale acestuia îndreptate asupra reclamantei s-a urmărit afectarea echilibrului psihic, destructurarea încrederii în ea însumi, stresul zilnic de la serviciu fiind iminent, transformându-se într-un stres permanent, și în afara orelor de program, cu grave consecințe asupra vieții profesionale, personale și a stării de sănătate, prin care se dorește să se obțină o atitudine de umilință legată de continuarea practicării profesiei, prin lezarea drepturilor fundamentale și crearea un prejudiciu existențial, individualizat în diminuarea stimei la locul de munca și a imaginii profesionale.

Prin tratamentul la care este supusă zilnic, rezultă gravitatea faptelor și suferința cauzată reclamantei. În jurisprudență s-a reținut făptul că partea profesională a vieții fiecărui om are și o valență deosebită în planul dezvoltării personale a acestuia, îi conferă echilibru și satisfacție, sau, dimpotrivă, insatisfacții și frustrări cu efecte directe asupra calității vieții sale în general. Prin viața profesională fiecare om își aduce aportul în societate, de aceea este atât de important mediul de lucru, care trebuie să stimuleze, nu să blocheze dezvoltarea fiecărui salariat. Este modul fiecăruia de a aduce un plus mediului în care trăiește, indiferent de funcția pe care o ocupă. Traumele ce se creează prin încălcarea acestui drept nu sunt de moment, să poată fi depășite pe termen scurt, ci hărțuirea la locul de muncă are efecte pe durata întregii vieți a celui ce Ie suferă. După aproximativ 2 ani de hărțuire, reclamanta a ajuns la stadiul în care se simte nu doar obosită, atât fizic, cât și psihic, ci, descurajată, nu mai dorește decât să își protejeze sănătatea și liniștea, însă seste constrânsă să se resemneze și să accepte ideea că singura modalitate în care poate pune capăt acestui chin zilnic este demisia.

Reclamanta a solicitat instanței să rețină faptul că suferința indusă acesteia, determinată de faptele abuzive ale pârâtului, a fost agravată de trecerea timpului. Daca în primul an, aceasta a avut o intensitate poate minimală, cea din anul care a urmat a venit peste dezamăgirea deja incipientă, fiecare faptă s-a așezat pe o suferință deja existentă și a contribuit la o creștere progresivă a acesteia. Zilnic, reclamanta a venit la serviciu într-un mediu în care, departe de a-și stimula creativitatea și forța de muncă, trebuia să întâmpine ostilitatea conducerii și suspiciunile colegilor și celor din jur. A fost etichetată ca fiind un funcționar public ,,problemă”, fiind nevoită să își desfășoare activitatea într-un stres permanent, care însă nu este cauzat de specificul muncii depuse, ci de atitudinea culpabilă, constant abuzivă a pârâtului, care se consideră îndreptățit să îi aplice un astfel de tratament, drept “pedeapsă” pentru îndrăzneala de a fi făcut uz de un drept garantat de lege. Astfel, zilnic, reclamanta se află pusă în situația de a alege, fie să suporte în continuare climatul ostil în care își desfășoară activitatea, fie să capituleze, să caute un alt loc de muncă, fiind nevoită să se supună unei reconversii profesionale obligatorii – fapt ce i-ar produce un prejudiciu deosebit din perspectiva stimei profesionale, sociale și o risipire irecuperabilă a forțelor și șanselor profesionale.

În consecință, reclamanta a solicitat instanței să constate repetatele acțiuni de discriminare, hărțuire și intimidare la care a fost supusă de către angajator pe o perioadă îndelungată de timp, cu obligarea pârâtului la suma de 50.000 lei cu titlu de daune și/sau despăgubiri morale, pentru prejudiciile fizice și psihice pe care acesta i le-a cauzat, cu rea-credință, încălcându-i în mod sistematic drepturi fundamentale, ce decurg din legi și din raporturile de serviciu, întrucât nu există dispoziții legale sau uzanțe privitoare la cuantumul daunelor morale datorate pentru situații în care funcționarii publici sunt supuși mobbingului în legătură cu activitatea lor din cadrul instituției publice unde își desfășoară activitatea, din partea superiorului ierarhic, cerințele echității impun ca, cuantumul despăgubirii să reflecte importanța valorilor pentru protejarea și promovarea cărora reclamanta și-a sacrificat practic maturitatea carierei, măsura în care le-a protejat dând măsura atașamentului său față de acestea și a importanței pe care o prezintă acestea pentru aceasta ca și funcționar public.

Prin urmare, daunele vor trebui stabilite astfel încât să reflecte o corectă evaluare a gravității atingerii aduse drepturilor reclamantei și a importanței principiilor încălcate chiar de către instituția ce trebuia să le ocrotească. Daunele vor echivala cu o reparație morală, o satisfacție dată de faptul de a fi compensată pentru suferința resimțită și pentru pierderea șanselor profesionale, iar pentru angajator, vor echivala cu o sarcină financiară care să reflecte gravitatea încălcării drepturilor angajatului său și îl determine să reflecte asupra acestor drepturi în general, pe care angajații le au și care trebuie să le fie garantate, nu încălcate în mod discreționar.

În acest mod, se va realiza repunerea raportului juridic în echilibru și va fi garantat angajatului – funcționar public, faptul că are protecție împotriva abuzurilor.

în drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 2. art. 27 din O.G Nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, art. 5, art. 8. art. 272, din Legea Nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 413 din O.U.G Nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 9, art. 10 din Legea Nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată, art. 16. art. 41 din Constituția României, art. 58 și art. 72 din Legea Nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, prevederilor Directivei 2000/78/CE a Consiliului Uniunii Europene, din 27 noiembrie 2000, art. 8 din C.E.D.O., art. 5. alin. 3 din Legea Nr. 134/2010 Codul de Procedură Civilă.

În dovedire, probe: înscrisuri; proba cu martori.

Prin întâmpinare, pârâtul ZAHARIA LIVIU a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca find neîntemeiată.

  1. Pe cale de excepție, in temeiul art. 129 si urm. C.proc.civ., pârâtul ZAHARIA LIVIU a solicitat instanței de judecată să constate excepția autoritatii de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere – că reclamanta a fost supusă unui tratament discriminatoriu prin refuzul reluării raporturilor de serviciu înscris în adresa 7280/26.09.2018 emisă de dl. ZAHARIA LIVIU – primar al comunei Stanilesti.

Prin sentința civilă 26/CA/2019 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul (…) instanța de judecată a admis cererea reclamantei Șalaru Mihaeia formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Stănilești si U.A.T. Comuna Stănilești și a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Primarul Comunei Stănilești de a emite dispoziția de reluare a activității de către reclamantă, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei daune materiale, în cuantum de 2082 lei/lunar pentru lunile octombrie 2018 și noiembrie 2018 și suma de 624 lei pentru perioada 01.12.2018 și suma de 2000 Iei cu titlu de daune morale.

Se reține prin această hotărâre judecătorească faptul că deși reclamanta a solicitat prin cererea din data de 29.08.2018 reluarea raporturilor de serviciu care fusese suspendat în temeiul art. 91 alin 1 lit. a din Legea 188/1999 pentru concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani , pârâtul Primarul comunei Stănilești a emis dispoziția de încetare a concediului de creștere a copilului 306/05.12.2018 și abia începând cu data de 12.12.2018, când reclamanta a putut reveni la serviciu.

Pentru reluarea raporturilor de serviciu cu întârziere și pentru faptul că în acea perioadă reclamantei nu i-a fost recunoscut dreptul de muncă și posibilitatea de a obține venituri din muncă, reclamantei i-a fost recunoscut refuzul nejustificat al emiterii actului administrativ de reîncepere a activității.

Cauza juridică în primul capăt de cerere și în dosarul (…) este aceeași, respectiv refuzul nejustificat al conducătorului de a dispune reluarea raporturilor de serviciu care au fost suspendate la cererea angajatului. Totodată, daunele morale au fost solicitate și acordate pentru trimiterile făcute în conținutul refuzului exprimat prin adresa 7280/26.09.2018 Ia viața privată.

Este adevărat că prezenta cerere are ca temei de drept dispozițiile O.G. 137 / 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă această dispoziție are un caracter general pentru toate formele de discriminare. Atât timp cât reclamanta a beneficiat de prevederi cu caracter special, respectiv Legea 188/1999 a funcționarilor publici (în vigoare in anul 2018) ca modalitate de restabilire a situației privind reluarea raportului de serviciu, ea nu poate solicita din nou daune morale pentru același prejudiciu.

In acest sens pârâtul a indicat cu titlu de practică judiciară și DECIZIA RIL 10 / 23.05.2016 – par. 18. : Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, așa cum rezultă din titulatura sa, își propune să asigure prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare [ca mijloc de realizare a principiului constituțional al egalității între cetățeni și ca instrument de garantare a drepturilor și libertăților constituționale evocate în cuprinsul art. 1 alin. (2)], indiferent de modalitatea în care aceasta se concretizează, prin acte sau fapte, manifestate în toate domeniile vieții sociale, cum ar fi: a) în raporturile de muncă – în legătură cu condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesională; bj protecția și securitatea socială; c) serviciile publice, orice alte servicii, accesul la bunuri și facilități; d] sistemul educațional; e) libertatea circulației; f) liniștea și ordinea publică; g) orice alte domenii ale vieții sociale.

O.G. 137/2000 are un domeniu de reglementare general aplicabil tuturor formelor de discriminare , iar printre mijloacele de prevenire si sancționare a formelor de discriminare este prevăzută si antrenarea răspunderii civile , insa paragraful 31 din Decizia indicata stabilește că ori de câte ori, însă, actul sau faptul discriminatoriu a cărui sancționare se urmărește  a fost săvârșit în raporturile juridice care aparțin altor domenii/ramuri ale dreptului – dreptul muncii și asigurărilor sociale ori dreptului administrativ, dreptul concurenței etc. – și în care protecția drepturilor subiective se realizează în condițiile unor legi speciale, în fața unor jurisdicții speciale, angajarea răspunderii civile (lato sensu) pentru actele/faptele acuzate drept discriminatorii va avea loc, în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant, chiar pe calea respectivelor legi speciale, așadar în condițiile acestora și în fața jurisdicțiilor speciale, aceasta însemnând inclusiv în fața unor instanțe cu competență materială specială, derogatorie de la dreptul comun.

Consideră pârâtul că art. 27 din OG 137/2000 are rolul de a asigura întotdeauna existența unei căi de justiție pentru reclamarea cazurilor de discriminare, însă dacă o astfel de cale există deja și a fost exercitată în temeiul unei legi speciale care reglementează relațiile sociale aparținând anumitor domenii – cum ar fi contenciosul administrativ , legea specială se va aplica cu întâietate -paragraful 37 din Decizia 10/2016 a 1CCJ.

Față de toate aceste aspecte, pârâtul a solicitat instanței să constate că reclamanta a beneficiat deja de recunoaștere pe cale judiciară a tratamentului nelegal la care a fost supusă prin refuzul reluării raportului de serviciu înscris in Adresa 7280/26.09.2018, precum și de repararea prejudiciului nepatrimonial suferit. Atașează copie de pe sentința civilă 26/CA pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul (…) rămasă definitivă .

  1. Capătul al treilea de cerere vizează obligarea pârâtului la încetarea acțiunilor de hărțuire morală și discriminatorie și permiterea desfășurării activității profesionale în condiții normale de muncă.

In urma procesului electoral desfășurat în luna septembrie 2020, funcția de primar va fi ocupată de altă persoană(unul din martorii indicați de reclamantă), care urmează a fi validată în funcție până la primul termen de judecată.

Având în vedere acest aspect, pârâtul a considerat că este rămas fără obiect acest capăt de cerere.

  1. Referitor la punctul 2 al acțiunii, arată pârâtul că mobbing -ul este o faptă ilicită constând în supunerea angajatului unor tipuri de acțiuni care, luate individual, nu prezintă caracter ilicit, dar care – considerate unitar – rezultă ca agasante și exercitate cu finalitate persecutorie, în așa fel încât să determine în angajat o atitudine de umilință legată de continuarea practicării profesiei.

Principalele aspecte care se înscriu în conceptul de hărțuire morală sunt deteriorarea intenționată a condițiilor de muncă , izolarea și refuzul de comunicare și lezarea demnității. Hărțuirea morală nu se confundă cu stresul, acesta fiind impersonal, cu condițiile grele de muncă, cu un conflict direct ori cu neînțelegerile la locul de muncă. Condițiile grele de muncă trebuie să fie obiectiv grele, acceptate de salariat ca atare și să se traducă într-un venit corespunzător, iar conflictele sau neînțelegerile se pot stinge și reapărea, dar nu au caracter de continuitate și intenție de vătămare.

Pârâtul a solicitat instanței respingerea ca nefondate a celorlalte capete de cerere. Este adevărat că reclamanta a formulat o plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art. 297 Cod penal, cauză ce se afla în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși sub nr. 1928/P/2018.

Sunt neadevărate susținerile reclamantei că au fost făcute presiuni în mod direct sau indirect asupra acesteia având scopul retragerii plângerii sau de a avea o anumită conduită în cadrul dosarului penal.

Ambele părți își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei Stănilești, reclamanta în calitate de secretar al Primăriei, iar pârâtul în calitate de primar. În virtutea raporturilor de serviciu și în considerarea normală a unor relații profesionale, părțile vorbeau zilnic, existând raporturi normale între ele de-a lungul perioadei.

De altfel, din anul 2018 , de când s-a dispus reluarea raporturilor de serviciu și până în anul 2020 , anterior începerii campaniei electorale, reclamanta nu a mai formulat nicio plângere cu privire la condițiile de muncă, crearea unui mediu ostil sau discriminatoriu la locul de muncă.

In luna septembrie 2020 s-au desfășurat alegerile locale , ocazie cu care reclamanta a acordat interviuri și a conlucrat la apariția unui articol denigrator la adresa pârâtului – aflat în cursă electorală pentru ocuparea postului de primar al Comunei Stănilești din partea PNL. Interesant ar fi faptul că articolul în speță este comandat de PSD – Organizația Județeană Vaslui (…) .

Este cert faptul că din luna decembrie 2018 relațiile între reclamantă și pârât nu mai erau cordiale, însă pârâtul a încercat să păstreze o aparență de normalitate și să desfășoare activitățile în cadrul Primăriei comunei Stănilești cu profesionalism si seriozitate, fără a avea intenția și a încerca discreditarea reclamantei. Pârâtul consideră că de fapt, starea conflictuală dintre cele două părți a fost menținută și mediatizată de către reclamantă.

In acest sens, pârâtul a adus la cunoștința instanței următoarele aspecte :

Pârâtul nu a intenționat în nici un moment să aducă atingere drepturilor reclamantei de a reîncepe activitatea, ci s-a încercat prevenirea unor situații posibil conflictuale în condițiile în care la nivelul instituției erau informații despre intenția soțului reclamantei de a se răzbuna, fiind de câteva ori văzut în preajma sediului Primăriei – propune un martor în acest sens.

Pârâtul nu a insultat-o niciodată pe reclamantă și nici nu a încercat să folosească problemele personale ale acesteia în legătură cu desfășurarea activității profesionale. Este adevărat ca Ia nivelul instituției se cunoștea faptul că există pe rolul judecătoriei Huși un proces privind paternitatea fiului ei, însă acest lucru a fost mediatizat în presa locala – ba mai mult, primarul a evitat sa comenteze acest aspect. – depune înscrisuri in acest sens și o înregistrare audio din conținutul căreia rezultă care era atitudinea pârâtului în discuțiile purtate cu reclamanta, atitudine conformă cu regulile de conduită socială.

Există o cameră de supraveghere montată la etajul 1 al Primăriei comunei Stănilești , însă aceasta supraveghează scările de acces la etaj și mai multe încăperi, nu doar intrarea în biroul reclamantei.

Pârâtul a atașat o filmare preluată de pe camerele de supraveghere ale primăriei din data de 02.07.2020 din care rezultă că reclamanta este cea care stârnește discuții contradictorii cu pârâtul, îl contactează și are gesturi și un comportament specific unei persoane agitate/recalcitrante

In ziarul Online vremeanoua.ro a apărut un film video reprezentând o captare video a unei certe între pârât și viceprimarul comunei. Se poate observa din aceasta filmare (ultimele zeci de secunde) că reclamanta este situată la etajul clădirii și gesticulează și se agită în timp ce țipă spre pârât. Rămâne să analizeze instanța de judecată dacă acest comportament este specific unei persoane “persecutate” la locul de muncă .

In legătură cu articolul publicat în ziarul vremeanoua.ro în data de 20.08.2020 , pârâtul nu are nicio implicare în întocmirea vreunui document; pârâtul a fost contactat telefonic de un ziarist, a precizat un punct de vedere, însă nu a pus la dispoziția redacției și nici nu a întocmit vreun document intitulat “scrisoare deschisă a primarului și angajaților din Primăria Stănilești”; Ambele părți sunt persoane publice , primar și secretar al unei localități, primul candida pentru un nou mandat, al doilea apărea cu intervenții în presă în articole de presă comandate în timpul campaniei electorale, comandate și plătite de opozanții politici ai pârâtului, astfel încât eventualele alegații ale pârâtului trebuiesc considerate ca fiind în limitele dozei de exagerare, recunoscută ca fiind admisibilă, în măsura în care este vorba despre un subiect de interes public. Ca atare, nu există faptă ilicită care să ducă la atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului. Faptul că un anumit articol a atras comentarii – este o problemă care depășește sfera de influență a pârâtului, ținând de gradul de sensibilitate și de cultură al cititorilor. Potrivit art. 10 al 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, dar exercitarea acestor libertăți potrivit al 2 al aceluiași articol poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

Referitor la modalitatea de derulare a ședințelor de Consiliu Local al comunei Stănilești, pârâtul a solicitat emiterea unei adrese către Primăria comunei Stănilești pentru a comunica la dosar procesele-verbale ale ședințelor de consiliu din datele de 27.05.2020 si 31.07.2020, deoarece pârâtul respinge acuzațiile aduse, că ar fi făcut afirmații tendențioase despre reclamantă.

Pârâtul nu a afișat un comportament intimidant care să fi determinat la locul de muncă ocupat de reclamantă un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Dispozițiile date de pârât, rezoluțiile de pe comunicările interne nu sunt iraționale si nu au aptitudinea de a leza demnitatea salariatului, sarcinile trasate fiind circumscrise în cadrul dreptului angajatorului de organizare a activității în cadrul unității, de stabilire a atribuțiilor fiecărui salariat, exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

Reclamanta însăși afirmă în cuprinsul cererii de chemare în judecată că nu a fost cercetată disciplinar și totuși sesizează aspecte care converg spre ideea că pârâtul, în calitate de primar al comunei, ar fi încercat compromiterea profesională și determinarea pârâtei de a demisiona, purtând o campanie de hărțuire și denigrare a acesteia.

Reclamanta are o situație personală care a ajuns în atenția presei din anul 2018, când a fost pornit dosarul de tăgadă a paternității și acest aspect în mod deosebit a atras comentarii răutăcioase, fondate sau nu, anonime sau semnate, din partea multor cititori ai redacțiilor respective. Consideră pârâtul că reclamanta încearcă să îl poziționeze pe pârât ca vinovat pentru expunerea publică de care a avut parte, încercând să obțină de la acesta și o sumă considerabilă de bani.

Refuzul de a se dispune reluarea raporturilor de serviciu avea la bază un acord verbal dintre reclamantă și primarul comunei, iar prin cererea adresată reclamantei i s-a specificat în mod expres că oricând poate reveni cu o nouă cerere de reluare a raporturilor de serviciu, aspect pe care nu l- a făcut.

Consideră pârâtul că reclamantei nu i s-a adus niciun prejudiciu în ceea ce privește prestigiul profesional, respectiv demnitatea și onoarea sa. Corespondența dintre cele două părți nu a fost adusă la cunoștința altor angajați ai Primăriei Stănilești, astfel încât colegii de serviciu ai reclamantei nu cunosc detalii suplimentare care să ducă la schimbarea opiniei lor față de reclamantă.

Nu neagă faptul că există posibilitatea ca reclamanta să fi simțit că există vreo suspiciune în rândul colegilor, că aceștia și-au schimbat opinia în ceea ce privește profesionalismul său, că s-a asociat imaginea sa cu cea a unei persoane care ar fi săvârșit vreo faptă culpabilă, însă crede că reclamanta ar trebui să își îndrepte atenția spre articolele de presă care au apărut în luna septembrie 2018 în mai multe ziare locale și naționale și care aveau caracterul specific al unor articole posibil denigratoare, mai ales prin edițiile on-line, unde diverse persoane au postat comentarii ofensatoare la adresa sa .

Toate actele care în opinia reclamantei ar reprezenta prejudicii aduse imaginii sale, atribuirea unor cuvinte ca “bastard”, “copil fără tată” etc , comportamentul primarului față de reclamantă sunt aspecte menite să discrediteze pârâtul și să o victimizeze pe reclamantă, în vederea sensibilizării magistratului.

In ceea ce privește acordarea de daune morale pe considerentul că reclamanta a fost discriminată în raport de situația altui angajat aflat în situația asemănătoare a reluării raportului de serviciu după concediul de creștere a copilului, a arătat că pârâtul a avut un motiv obiectiv și rezonabil pentru a întârzia reluarea raportului de serviciu. Existența unei justificări reprezintă un aspect relevant ce înlătură caracterul discriminatoriu de tratament, conform jurisprudentei europene – CEDO 18 februarie 1991, FREDIM contra SUEDIEI parag. 60, 23 iunie 1993 HOFFMAN contra AUSTRIEI parag. 31.

Mai mult decât atât aceeași jurisprudență( cauza Marcks împotriva Belgiei 1979) cât și jurisprudența instanței noastre constituționale în aplicarea principiului egalității în fața legii, reglementat de art. 16 din Constituție ( decizia nr. 168/10 decembrie 1998 a Curții Constituționale) a statutat că principiul egalității și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat instituit în baza unor situații obiective diferite nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.

Hărțuirea morală la locul de muncă este un comportament irațional, repetat, față de un angajat sau grup de angajați, constituind un risc pentru sănătate și securitate. Prin “comportament irațional” se înțelege acel comportament pe care o persoană rațională, ținând cont de toate împrejurările, îl consideră că victimizează, umilește, discreditează sau amenință; termenul “comportament” include acțiuni individuale sau de grup. Acțiunile întreprinse de pârât nu pot fi încadrate ca fiind acțiuni iraționale.

Acordarea unor sume cu titlu de daune morale, atunci când prejudiciul moral este probat, se impune pentru a compensa lezarea unor drepturi cu caracter nepatrimonial ce nu pot fi recuperate altfel, nu îmbogățirea fără justă cauză a acesteia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că echitatea reprezintă cel mai important criteriu în materia despăgubirilor morale și are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Pentru toate considerentele enumerate anterior, pârâtul a solicitat în principal admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în subsidiar, respingerea ca nefondată a acțiunii.

(…)

Cu privire la cererea de modificare a acțiunii introductive de instanță, reclamanta a arătat că în condițiile art. 204 C.proc.civ., înțeleg să își modifice acțiunea în sensul extinderii cadrului procesual, sens în care, înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, pe UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA STĂNILEŞTI (…), în calitate de comitent al prepusului său, pârâtul Zaharia Liviu, în condițiile art. 1373 alin. 1 C.civ.

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. 1 și alin. 3 din Codul administrativ ” (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. (3) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.”.

În condițiile art. 109 alin. 4 din Codul Administrativ “(4) Cheltuielile de judecată sau, după caz, despăgubirile stabilite pe baza hotărârilor judecătorești definitive se suportă/se fac venit de la/la bugetul local al unității administrativ-teritoriale. Cheltuielile de judecată cuprind toate sumele cheltuite din bugetul local.”.

Răspunderea unității administrativ teritoriale pentru faptă prepusului său – primarul – rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor art. 1373 alin. 1) și 2) C.civ. și ale deciziei nr. 16/ 2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Astfel, art. 1373 alin .l și alin. 2 C.civ prevede faptul că ” (1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.”

Prin decizia RIL a înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2016, instanța supremă reține faptul că “Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și UAT, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor”.

Primarul, fiind astfel asimilat angajatului în raportul pe care acesta îl are cu unitatea adimistrativ teritorială, reclamanta a solicitat instanței să constate că primarul/fostul primar va avea calitatea de prepus al unității (…)

De asemenea, art. 253 alin. 1 din Codul muncii prevede faptul că “1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta, a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. (3) Angajatorul care a plătit despăgubirea își va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condițiile art. 254 și următoarele.”.

Reclamanta a solicitat instanței să constate că răspunderea unității (…) este solidară cu răspunderea prepusului său – primarul – în condițiile art. 1382 C.civ. (“Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.”).

  1. b) De asemenea, în condițiile art. 204 C.proc.civ. reclmanta a arătat că înțelege să își modifice acțiunea și a solicitat ca admițând cererea de chemare în judecată, instanța să dispună următoarele:
  2. Obligarea pârâților ZAHARIA LIVIU și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA STĂNILEŞTI la plata daunelor morale către subsemnata, în cuantum de 50.000 lei, pentru faptele de discriminare săvârșite de către pârâtul B______ B____ în legătură cu refuzul reluării raporturilor de serviciu, fapte petrecute în intervalul 29.08._______________18;
  3. Obligarea pârâților ZAHARIA LIVIU și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA STĂNILEŞTI la plata daunelor morale către subsemnata, în cuantum de 50.000 lei, pentru actele de discriminare săvârșite de către pârâtul ZAHARIA LIVIU prin victimizarea subsemnatei și/sau pentru faptele de hărțuire la locul de muncă petrecute în intervalul 12.12.2018 și până la data introducereii prezentei acțiuni.
  4. Obligarea pârâtului ZAHARIA LIVIU la încetarea acțiunilor de hărțuire morală și discriminatorii exercitate asupra subsemnatei și să mi se permită desfășurarea activității profesionale în condiții normale de muncă, cu respectarea prevederilor legale;
  5. Obligarea pârâtului ZAHARIA LIVIU să publice în cadrul publicații (“Vremea Nouă”), recunoașterea faptului că “Scrisoarea deschisă” publicată în data de 20.08.2020 în ediția ziarului, nu a fost semnată de către funcționarii publici sau angajați ai Primăriei comunei Stănilești și să prezinte scuze publice pentru declarațiile false și acuzele calomnioase prezentate de către numitul ZAHARIA LIVIU, care au adus atingere imaginii personale și profesionale a reclamantei, prin Adresa nr. 7280/26.09.2018 cât și cele exprimate verbal în cadrul întâlnirilor prealabile emiterii adresei 7289/26.09.2018, pârâtul ZAHARIA LIVIU acționând în calitate de reprezentant legal al comunei Stănilești, respectiv prin raportare la tratamentul aplicat celuilalt funcționar public (bărbat) aflat în aceeași situație personală pentru care doar reclamanta a fost sancționată.

(…)

  1. în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat instanței să constate îndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, să constate existența faptei ilicite constând în săvârșirea faptelor de discriminare sub forma victimizării, de hărțuire morală la locul de muncă, de către pârâtul ZAHARIA LIVIU, în timpul exercitării raporturilor de serviciu, reclamanta fiind supusă în permanență fenomenului de mobbing/bullying/victimizarea subsemnatei, fapte săvârșite în perioada 12.12.2018 – data formulării cererii de chemare în judecată (27.08.2020).

Aceste fapte au fost descrise pe larg la pct. 2 din cererea de chemare în judecată, fapte cauzatoare de prejudiciu și pentru care reclamanta a solicitat obligarea pârâților ZAHARIA LIVIU și UAT Stănilești la plata daunelor morale către reclamantă, în cuantum de 50.000 lei, pentru actele de discriminare săvârșite de către pârâtul ZAHARIA LIVIU prin victimizarea subsemnatei și/sau pentru faptele de hărțuire la locul de muncă petrecute în intervalul 12.12.2018 și până la data introducereii prezentei acțiuni.

Reclamanta a solicitat instanței să constate că reformularea capetelor de cerere a fost determinată și de considerentele Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2016 pronunțată în soluționarea recursului în intereseul legii și care, la paragrafele 49 – 52, reține următoarele: ” 49. în al doilea rând, potrivit legii procesuale civile (art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 35 din Codul de procedură civilă în vigoare), părțile nu au deschisă calea unei acțiuni în constatarea existenței unei stări de fapt (așa cum este acțiunea în constatarea existenței faptei discriminatorii), ci doar pe cea a acțiunii în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, astfel de cereri, cu un astfel de obiect, fiind inadmisibile. În raport cu conținutul normativ al acelorași texte legale, cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

  1. în litigiile supuse analizei, persoana care se consideră discriminată are deschisă – prin noima cuprinsă în ort. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 – chiar calea unei acțiuni în realizare, care este aceea în repararea prejudiciului cauzat prin actul/faptul ilicit discriminatoriu si în restabilirea situației anterioare.
  2. Constatarea existentei faptei ilicite discriminatorii reprezintă, în economia unor astfel de litigii (în care sesizarea instanței are loc în absența hotărârii Consiliului de constatare a faptei discriminatorii), silogismul judiciar absolut necesar analizei pe care o face instanța de judecată – indiferent că a fost sau nu învestită cu un astfel de “capăt de cerere” – în vederea antrenării (sau nu) a răspunderii civile (delictuale).
  3. Prin urmare, doar în mod artificial plasată de părți și acceptată de instanțe sub forma unui capăt principal de cerere, solicitarea de a se constata existența faptei ilicite discriminatorii nu poate juca vreun rol în determinarea instanței competente, neputând în mod legal învesti instanța de judecată, potrivit explicațiilor anterioare, în pofida realității că acțiunile deduse spre judecată conțin, adeseori, sub forma unui capăt de cerere, o astfel de solicitare.”.

În consecință, constatarea existenței faptelor discriminatorii reclamate se va analiza de către instanță în cadrul analizei îndeplinirii cumulative a condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, și anume, la analiza condiției privind existența faptei ilicite.

(…)

Prin Punctul de vedere depus la dosarul cauzei, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării a arătat faptul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la dispozițiile articolului 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găseste nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate, (vezi CEDO…)

Statuând cu prioritate asupra excepțiilor invocate, tribunalul reține următoarele:

I Excepția autorității de lucru judecat

(…)

Pentru a ne afla în fața unei autorități de lucru judecat, judecata anterioară trebuia să fi avut același obiect, aceeași cauză și să se fi desfășurat între aceleași părți ca și cauza pendinte. Or, din compararea petitelor celor două cereri de chemare în judecată, tribunalul nu constată decât o parțială identitate de părți, cauza și obiectul celor două acțiuni judiciare fiind diferite. În primul litigiu nu s-a pus în discuție incidența dispozițiilor OG 137/2000, sub aspectul constatării discriminării, ci s-a verificat legalitatea refuzului exprimat prin adresa nr. 7280/26.09.2018, emisă de Primarul….> Pentru aceste motive, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucri judecat, invocată de pârâtul ZAHARIA LIVIU.

II Excepția lipsei de obiect al celui de-al treilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtului la încetarea acțiunilor de hărțuire morală și discriminatorie.

Excepția se întemeiază pe faptul că, urmare a alegerilor locale din septembrie 2020,pârâtul ZAHARIA LIVIUnu mai ocupă funcția de primar al (…) ci funcția de consilier local.

Contrar susținerilor pârâtului, tribunalul reține că acest capt de cerere nu a rămas fără obiect deoarece art. 2 alin. 1-3 și 5ind. 1 din OG 137/2000 nu impun existența unor raporturi de subordonare între peroana care discrimiează/hărțuiește și persoana discriminată/hărțuită.

Pentru acest motiv excepția lipsei de obiect al celui de-al treilea capăt de cerere, invocată de pârâtul ZAHARIA LIVIU, va fi respinsă, ca neîntemeiată

Analizând temeinicia cererii de chemare în judecată, pe baza probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Cât privește primul capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților Zaharia Liviu și UAT Stănilești la plata daunelor morale în cuantum de 50000 lei pentru faptele de discriminare săvârșite în legătură cu refuzul reluării raporturilor de serviciu, refuz exprimat prin adresa nr. 7280/26.09.2018, tribunalul reține că această solicitare putea fi valorificată doar în cadrul acțiunii în contencios administrativ care a făcut obiectul dosarului nr. (…) în care s-a soluționat cererea de constatarea a refuzului nejustificat de emitere a dispoziției de reluare a raporturilor de serviciu de obligare a primarului la emiterea dispoziției de reluare a raporturilor de serviciu și de plată a daunelor morale. Relevante în acest sens sunt considerentele cuprinse în paragraful 31 din Decizia RIL nr. 10/23.05.2016 : (…)

În consecință, tribunalul va respinge, ca neîntemeiat , acest prim capăt de cerere.

Cât privește hărțuirea morală, în raporturile de serviciu, la care ar fi supusă de către pârâtul ZAHARIA LIVIU, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 2 alin. 5 ind. 1 din OG 137/2000 constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: a)conduită ostilă sau nedorită;b)comentarii verbale; c)acțiuni sau gesturi.

Tribunalul reține că probele testimoniale și cu înscrisuri administrate converg în a susține poziția procesuală a reclamantei conform căreia de la reîntoarcerea la serviciu din concediul de creștere al minorului, aceasta a fost supusă de către pârâtii ZAHARIA LIVIU, persoană care a avut calitatea de primar al comunei Stănilești până în toamna anului 2020, la numeroase comportamente de natură a leza demnitatea reclamantei și a afecta sănătatea mentală a acesteia.

(…)

Din coroborarea înscrisurilor aflate la filele 20, 177, 178, dar și din declarația martorilor T., rezultă că pârâtul a desfășutrat o reală activitate de supraveghere a reclamantei. Din răspunsul primit pe email de la reprezentantul de vânzări al TELEKOM SA, dar și din adresa către TELEKOM SA, ambele datate 16.10.2018 rezultă că au fost solicitate informații depre listingul convorbirilor efectuate atât de pe numărul de telefon personal al reclamantei, cât și de pe telefonul de serviciu . Totodată, în interviul dat de pârâtul ZAHARIA LIVIU la un post local acesta invocă necesitatea monitorizării audio-video a unui funcționar public cu funcție de conducere din subordinea sa. În plus, martorii propuși de reclamantă au relatat un incident din data de 13.08. 2020, când reclamanta se afla împreună cu cei doi martori în interiorul sediul unei firme aparțitând martorului E.E. când pârâtul ZAHARIA LIVIU a intrat în încăpere( în timp ce filma cu telefonul mobil) și i-a reproșat reclmantei faptului că se afla în acel loc.

Tribunalul reține că toate manifestările pârâtului ZAHARIA LIVIU la adresa reclamantei mai sus prezentate întrunesc condițiile hărțuirii morale prevăzute de art. 2 alin. 5 ind. 1 din OG 137/2000.

Deși pârâtul ZAHARIA LIVIU a invocat în apărarea sa conduita reclamantei tribunalul subliniază că nicio formă de conduită profesionala sau personală a unui angajat nu poate autoriza angajatorul, prin prepușii săi, să acționeze repetitiv sau sistematic în vederea lezării demnității personale a unui angajat, cu atât mai mult cu cât lezarea demnității personale s-a realizat prin invocarea unor circumstanțe personale eminamente private, care nu au nicio relevanță în activitatea personală a reclamantei.

Potrivit art.26 din Carta Sociala Europeana, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificata de România prin LEGE Nr. 74 din 3 mai 1999 : în vederea asigurării exercitării efective a dreptului tuturor lucrătorilor la protecția demnității lor în muncă, părțile se angajează, în consultare cu organizațiile patronilor și lucrătorilor: 1. să promoveze sensibilizarea, informarea și prevenirea în materie de hărțuire sexuală la locul de muncă sau în legătură cu munca și să ia orice măsură adecvată pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente; 2. să promoveze sensibilizarea, informarea și prevenirea în materie de acte condamnabile sau explicit ostile și ofensatoare, dirijate în mod repetat împotriva oricărui salariat la locul de muncă sau în legătură cu munca , și să ia orice măsură adecvată pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente

Comitetul Economic si Social a precizat că articolul 26 paragraf 2 stabilește dreptul la protecția demnității persoanei împotriva oricărei forme de hărțuire ce are ca efect crearea unui mediu ostil în cadrul relațiilor de muncă. Statelor părți le incumbă obligația de a lua toate măsurile necesare de prevenire și de reparatie pentru a proteja salariații împotriva acțiunilor recidivante repetate sau în mod distinctiv negative și ofensatoare îndreptate împotriva lor la locul de muncă, din moment ce aceste acțiuni reprezintă comportament umilitor. (Conclusions 2003, Slovenia, p. 539.- DIGEST OF THE CASE LAW OF THE EUROPEAN COMMITTEE OF SOCIAL RIGHTS , 2008, p.158).

Potrivit art. 26 alin. (21) din OG 137/2000 Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, instanța de judecată poate, în condițiile legii:

a)să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;

b)să dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;

c)să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;

d)să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;

e)să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;

f)să dispună obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, se reține că daunele morale reprezintă reparația patrimoniala a atingerii aduse valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la demnitate, intimitatea vieții private, libertatea de constiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică ( art.252 Cod civil), enumerare ce nu poate fi privită ca limitativa. Se reține de către instanță că, în speța, condițiile angajării răspunderii civile a pârâților ZAHARIA LIVIU și UAT Stănilești sunt îndeplinite.

Cât privește atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului ZAHARIA LIVIU , tribunalul constată îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 1357 Cod civil – reglementând răspunderea civilă delictuală -, după cum urmează: 1. existența unui fapt prejudiciabil – constând în acțiunile de hărțuire morală constatate -; 2. prejudiciul produs – lezarea drepturilor personal-nepatrimoniale definitorii ființei umane (propria imagine și demnitatea) -; 3. raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu , – în sensul că faptei delictuale îi succede direct prejudiciu, ca efect, ca rezultat și 4. fapta este săvârșită cu vinovăție (indiferent de gradul de culpă) – autorul ei fiind răspunzător chiar și pentru cea mai ușoară cuplă -, deci, nu reprezintă exercițiul corect al unui drept sau îndeplinirii vreunei obligații – dreptul la libera exprimare fiind limitat potrivit art. 30 alin. 6 din Constituția României, la prejudicierea onoarei, demnității, vieții particulare și propriei imagini a altora.

Reținându-se existența prejudiciului moral produs prin fapta directă a pârâtului ZAHARIA LIVIU, constând în acțiunile repetate anterior expuse, cu privire la cuantificarea acestuia, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare.Stabilirea cuantumului despăgubirilor include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite de reclamantă pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația profesională și socială.

În considerarea principiului prevăzut de art. 1357Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, dată fiind durata mare de timp în care hărțuirea morală a fost exercitată, aspectele sensibile din viața personală a reclamantei care au făcut obiectul hărțuirii, dar și suferința psihică inerență actelor de hărțuire constatate, tribunalul reține că suma de 30.000 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului moral cauzat.

Văzând dispozițiile art. 26 alin. (21) lit. d din OG 137/2000, dat și art. 1373 alin. 1 și 2 Cod civil, tribunalul constată întemeiată și cererea reclamantei de atragere a răspunderii solidare a UAT Stănilești, motiv pentru care va obligă pârâții ZAHARIA LIVIU și UAT Stănilești, la plata sumei de 30.000 lei pentru actele de hărțuire morală a reclamantei la locul de muncă și pe pârâtul ZAHARIA LIVIU la încetarea acțiunilor de hărțuire morală exercitate asupra reclamantei.

Capătul de cerere vizând obligarea pârâtului ZAHARIA LIVIU de a publica în cadrul publicației Vremea Nouă a unei recunoașteri a faptului că Scrisoarea deschisă publicată pe data de 20.08.2020 nu a fost semnată de funcționarii publici din cadrul UAT Stănilești este neîntemeiat. Probele administrate în cauză nu au dovedit că pârâtul ZAHARIA LIVIU este cel care a avut vreo contribuție la alegerea titlului articolului, motiv pentru care nu poate fi primit acest capăt de cerere.

(…)

 

Comments

comentarii

România a ajuns la peste 15.000 de cazuri de COVID-19 pe zi și peste 500 de decese.... Citește mai mult
Județul Cluj se află, miercuri dimineața, sub atenționare cod galben de ceață care determină reducerea vizibilității local sub 200 m și izolat sub 50 m. Avertizarea, valabilă până la ora 11.00.... Citește mai mult
Spectacolul de dans pe care celebrul dansator Sergei Polunin l-a susținut ca invitat special al Festivalului Internațional de Film Transilvania este difuzat online, în premieră, pe platforma de streaming TIFF Unlimited, de Ziua Mondială a Baletului.... Citește mai mult
HOROSCOP 20 octombrie 2021. Unii nativi întâmpină probleme de sănătate miercuri. O zodie trebuie să aibă grijă cui îi împărtășește un secret.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!