Judecătoarea Andrea Chiș, membru CSM, a vorbit recent într-o emisiune televizată despre cei trei ”I” care trebuie să existe în magistratură: Integritatea, independența și imparțialitatea. De asemenea, Chiș a vorbit despre modificarea regulamentului Inspecției Judiciare, hotărâtă nu demult în Consiliu, cu majoritate de voturi.

Andreea Chiş, membru CSM, a fost provocată, la emisiunea Realitatea Românească de la Realitatea TV din 5 iulie, să vorbească despre ”integritatea omului care face justiţia în România.”. Redăm mai jos ce a spus Andrea Chiș despre cei trei ”I” din justiție, dar și despre modificarea regulamentului Inspecției Judiciare.

Păi exact acest lucru se verifică la interviul de admitere în magistratură, chiar aşa contestat cum este. Ca să mergem pas cu pas, cum le spun şi studenţilor mei, vorbim de cei trei ‘I’: integritatea, independenţă, imparţialitate. Şi dacă o iau de la mic la mare, imparţialitate înseamnă să tratezi egal părţile din proces, să fi detaşat, să fi un arbitru, adică echidistanţă. Se raportează la activitatea ta într-un dosar concret, a posibile conflicte de interese, incompatibilitate ş.a.m.d.

Independenţa se raportează la activitatea ta profesională în general. Cât de independent eşti ca judecător sau ca procuror. Dacă poţi fi influenţat sau nu poţi fi influenţat, dacă dai soluţia numai bazat pe lege şi pe conştiinţa ta. Iar integritatea, că ajung la cea mai importantă chestiune de fapt – că dacă nu eşti integru, toate celelalte pică – se raportează la felul în care te comporţi în societate în general, care sunt valorile tale în familie, în aporturile cu prietenii, în raporturile cu oamenii pe care îi cunoşti sau pe care nu-i cunoşti.

Acest lucru se testează în primul rând atunci când admitem anumiţi oameni să intre în magistratură. Este posibil, revenind la acceptarea unor opinii diferite, ca oameni integri să aibă totuşi valori diferite. Pentru că am încercat la un moment dat, scriind cu colegul meu Liviu Zidaru o carte despre rolul judecătorului în procesul civil, am încercat să găsim răspunsul la această întrebare: De ce judecători diferiţi dau soluţii diferite? Şi printre altele am ajuns la concluzia că se datorează şi unor valori diferite pe care le împărtăşesc. Sigur, aţi putea să-mi spuneţi că ar trebui să aibă toţi judecătorii aceleaşi valori. Da, sunt unele comune, însă structura noastră nu este identică. Unii sunt mai flexibili, alţii sunt mai puţin flexibili. De exemplu, cel care are ca valoare, cum sunt eu, am ca valoare flexibilitatea, va fi mult mai atent la voinţa legiuitorului atunci când interpretează legea, la spiritul legii. Cel care este mai puţin flexibil se va crampona de litera legii. Sigur, este doar o cauză a interpretării neunitare care este până la urmă inerentă oricărui sistem de drept, nu doar sistemului nostru de drept.

Un exemplu recent este o hotărâre a Consiliului luată cu majoritate. Este vorba de modificarea regulamentului Inspecţiei Judiciare. În proiectele noastre, majoritatea dintre noi a spus că Inspecţia ar putea să constituie o vulnerabilitate, pentru că nu este puţin lucru pentru un judecător sau un procuror să fie cercetat disciplinar şi să trebuiască să se apere, în loc să-şi vadă de dosare. Şi atunci este foarte important cine este acel coleg judecător sau procuror care îl cercetează. Cum sunt numiţi inspectorii judiciari?

”Este un adevărat război între Consiliu şi Inspecţie”

Consiliul şi-a asumat să facă curăţenie în sistem. Noi apărăm acei judecători care merită să fie apăraţi, dar îi sancţionăm pe cei care trebuie sancţionaţi, inclusiv prin excluderea din sistem. Pentru că asta este un lucru foarte important, să curăţăm sistemul din interior. Ne-am asumat acest lucru şi am şi făcut acest lucru, am şi pronunţat hotărâri de excludere a unor colegi din magistratură. Dar tocmai pentru că primul pas este să fii cercetat, dacă trebuie să fii cercetat, să nu fii cercetat dacă nu trebuie să fii cercetat. Dacă eşti cercetat, să fii cercetat corect. Este foarte important cine te cercetează şi atunci, dacă ne uităm cum sunt numiţi inspectorii judiciari, vom constata că regulamentul Inspecţiei Judiciare prevede că inspectorul şef este cel care numeşte comisiile de examen pentru inspectori. Practic, soarta tuturor inspectorilor este în mâna acestuia şi ei sunt numiţi pe un mandat de 6 ani.

Acum, cumva este un adevărat război între Consiliu şi Inspecţie, care ne-a dat în judecată pentru că am făcut următorii paşi în respectarea lucrurilor pe care le-am promis prin proiectele noastre în campania electorală. Şi anume, am modificat regulamentul Inspecţiei ca să luăm această putere din mâna inspectorului. Am gândit diferit această soluţie. De ce? Pentru că avem un text în lege pe care poate să-l înţeleagă oricine dacă îl explic. Aş spune că acest regulament se propune de către inspectorul şef şi se aprobă de către Consiliu. Ei, vechiul Consiliu, la propunerea vechiului inspector, a aprobat un regulament prin care inspectorul şef îşi aroga o putere atât de mare. Noi am spus, când ne-a consultat ministrul Justiţiei pe modificarea legilor justiţiei, că acest concurs nu trebui organizat de inspectorul şef, ci trebuie organizat cum se organizează toate concursurile din sistemul judiciar, de către CSM prin Institutul Naţional al Magistraturii, care are formatori care sunt specializaţi în evaluare. Este o evaluare făcută de o instituţie independentă şi am cerut modificarea regulamentului, că aşa spune legea, că el trebuie să o ceară şi noi facem. El a spus nu înţeleg să cer această… sigur, de ce să las din puterile mele.

Şi atunci s-a pus problema în Consiliu, cu consultarea unor colegi, dacă putem sau nu să modificăm acest regulament. Toţi colegii au spus, fără nicio excepţie, că trebuie modificat modul în care sunt selectaţi inspectorii judiciari. Toţi au spus. Discuţia a fost dacă putem să modificăm în acest cadru legal pe care îl avem acum, fără să schimbăm legea. Şi atunci, o parte dintre noi am spus, printre care şi eu, şi mi-am asumat acest lucru, că da, putem. Pentru că nu este posibil să spui că cine aprobă nu poate să modifice şi avem precedente în care Consiliul a modificat, e adevărat, nu atât de substanţial, regulamentul Inspecţiei şi Inspecţia nu a atacat acest lucru în justiţie, cum a făcut-o de data aceasta. Pe de altă parte, am spus că nu se poate ca atunci când un singur om nu propune să trebuiască pentru ca să schimbi un regulament, un act normativ de forţă inferioară legii doar schimbând legea, care nu e orice lege. Legile privind sistemul judiciar sunt legi organice care chiar şi în Parlament se adoptă cu o majoritate calificată. Adică tu spui că dacă un om nu vrea, trebuie să vină Parlamentul să schimbe legea, ca să poţi schimba regulamentul.

E greu de imaginat mai cu seamă că întregul sistem a cerut-o. E greu de imaginat de ce cineva să nu se supună voinţei colegilor lui, dar în aceste condiţii o parte dintre noi, majoritatea a modificat totuşi regulamentul Inspecţiei şi a mai adus nişte argumente, spunând că acolo unde legiuitorul a vrut să dea atât de multă putere în mâinile unui singur om a făcut-o prin lege. În cazul DNA şi a DIICOT, a spus că şeful acestor instituţii este cel care organizează toate concursurile de admitere în aceste instituţii. Pentru că, spune legea – apropo de spiritul legii şi nu litera legii – atunci când legiuitorul a vrut să dea atât de multă putere în mâna unui om a făcut-o de unul singur şi sunt multe argumente care pot să fie aduse, dar ideea este că o parte dintre noi am spus, interpretând textul de lege în această modalitate, că putem modifica regulamentul Inspecţiei.

Alţii interpretând în textul său, fără să meargă deloc mai departe şi recunosc că este opinia şi a majorităţii colegilor mei judecători, au spus că nu putem s-o modificăm. Noi ne-am asumat, putem să interpretăm în spiritul legii după voinţa legiuitorului cu toate argumentele pe care le-am adus şi să modificăm regulamentul.

Şi de ce era necesară modificarea regulamentului? Pentru că Inspecţia Judiciară a cerut să scoatem la concurs toate posturile de inspectori care se vacantează până în luna decembrie şi care sunt multe. Să vă imaginaţi că un inspector odată numit are un mandat de 6 ani, cât al CSM. Dacă noi lăsăm să fie numiţi inspectori în aceste condiţii care nu sunt transparente, înseamnă că de fapt pe toată durata mandatului nostru nu ne mai putem îndeplini misiunea asumată prin proiectele noastre de candidatură.

Comments

comentarii