Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » AFJR cere CSM să apere independența sistemului judiciar față de afirmațiile făcute de Dăncilă, Dan, Manda și Toader

AFJR cere CSM să apere independența sistemului judiciar față de afirmațiile făcute de Dăncilă, Dan, Manda și Toader

Asociația Forumul Judecătorilor din România cere Consiliului Superior al Magistratrii să apere independența sistemului judiciar față de afirmațiile premierului Viorica Dăncilă, ministrului de interne Carmen Dan, senatorului Claudiu Manda și ale ministrului Justiției, Tudorel Toader.

CĂTRE CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII,

Subscrisa Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală și apolitică, asociație profesională a judecătorilor, care își propune să contribuie la progresul societății prin acțiuni ce au drept scop realizarea unei justiții independente, imparțiale și performante, afirmarea și apărarea independenței justiției față de celelalte puteri ale statului, precum și prin inițierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea și realizarea de proiecte privind îmbunătățirea, modernizarea și reformarea sistemului de administrare a justiției, formulează prezenta

CERERE DE APĂRARE A INDEPENDENȚEI SISTEMULUI JUDICIAR ŞI, ÎN SPECIAL, A JUDECĂTORILOR ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

față de afirmaţiile recente ale Primului-ministru al Guvernului României, doamna Vasilica-Viorica Dăncilă, ale Ministrului Afacerilor Interne, doamna Carmen Daniela Dan, dar şi ale domnului senator Iulian Claudiu Manda, din data de 21 iunie 2018, ale respectiv ale Ministrului Justiţiei, domnul prof. univ. dr. Tudorel Toader, din data de 22 iunie 2018, în privința cărora considerăm necesară intervenția neîntârziată a Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței justiției, pentru următoarele motive:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, prin sentinţa pronunţată la 21 iunie 2018, în dosarul nr. 2628/1/2016, nedefinitivă, a dispus, cu majoritate, în baza art.25 din Codul penal 1969 raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 în referire la art.248 din Codul penal 1969 şi cu aplicarea art.5 din Codul penal, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu sub forma instigării, condamnarea inculpatului Dragnea Nicolae Liviu, preşedintele Camerei Deputaţilor, la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Cu referire la această hotărâre judecătorească, mai mulţi membri ai guvernului, alături de primul-ministru, precum şi un senator, au reacţionat public, după cum urmează:

Doamna Vasilica-Viorica Dăncilă a afirmat următoarele: ”Decizia instanţei de judecată în cazul preşedintelui PSD ne arată că modul în care în România se aplică legea este încă sub influenţa arbitrariului. Liviu Dragnea a fost condamnat pentru o faptă prevăzută de un articol pentru care există deja o decizie a CCR că trebuie modificat pentru a fi în acord cu regulile Constituţiei.  Într-un stat democratic, incertitudinile nu au ce căuta în înfăptuirea actului de justiţie, iar atât timp cât există decizii ale CCR pe care unii judecători le acceptă, alţii nu, nu ne putem gândi decât că această hotărâre de condamnare nu se va menţine şi după recursul din apel. Cred cu tărie în nevinovăţia preşedintelui PSD şi îl asigur de toată susţinerea mea la conducerea partidului şi a Camerei Deputaţilor – aceasta este singura atitudine corectă pentru respectarea prezumţiei de nevinovăţie, aşa cum ne cere Comisia Europeană, prin Directiva 2016/343.”

Doamna Carmen Daniela Dan a precizat: “Cumpătarea este o dovadă de înţelepciune şi, atât timp cât lupta nu s-a dus până la capăt, consider că este mai bine să taci inteligent, decât să jubilezi gratuit… Nu este pentru prima dată când eu şi colegii mei de partid trebuie să ne arătăm unitatea şi tăria de caracter în faţa unor momente grele. Am fost şi voi fi alături de preşedintele partidului, Liviu Dragnea, şi sunt convinsă că, până la final, îşi va demonstra nevinovăţia. Nu este o decizie definitivă! Este evident că această sentinţă este una politizată. Este răspunsul vindicativ nu numai la presiunea străzii, ci şi la încercarea autorităţilor legislative şi executive de a reforma statul de drept, acela real! De a armoniza legislaţia respectând Constituţia şi deciziile CCR, aşa cum se întâmplă în orice democraţie autentică!”.

Domnul prof. univ. dr. Tudorel Toader a afirmat următoarele: „Am auzit că doi judecători au făcut majoritatea pentru condamnare, că unul a avut opinie separată, că nu au luat în considerare decizia Curții Constituționale. Vă spun cu deplină convingere că o decizie a CCR nu poate să nu fie luată în considerare chiar dacă legiuitorul nu pune legea de acord (…) Nu emit puncte de vedere fără să fi citit motivarea. Nu cred că un judecător nu ia în considerare o decizie a CCR”. (…) „Mulți sunt condamnați în primă instanță și după aceea sunt achitați”.

În aceeaşi împrejurare, domnul senator Iulian Claudiu Manda a precizat: „Liviu Dragnea a fost condamnat încă înainte de aflarea deciziei de astăzi a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Dovadă stă întreaga punere în scenă a acestei piese: amânările sentinței, pregătirea manifestațiilor pe facebook, mobilizarea pentru proteste în stradă, citirea sentinței la oră de maximă audiență și creșterea tensiunii prin citirea sentinței lui Dragnea la sfârșitul ședinței. Nu este întâmplătoare nici depunerea moțiunii de cenzură împotriva guvernului Dăncilă, fix cu o zi înainte de pronunțarea sentinței. Se pare că așa înțeleg să acceadă la putere cei care nu au reușit să câștige alegerile cinstit, prin votul românilor. Din fericire, decizia nu este definitivă, iar cei care vor judeca apelul trebuie să respecte decizia CCR, ceea ce înseamnă achitarea, nu doar pentru președintele PSD, ci pentru toate celelalte persoane care au fost condamnate în primă instanță. Până la pronunțarea deciziei finale, președintele PSD beneficiază de prezumția de nevinovăție iar partidul îl susține în continuare. Cei care cer demisia sa, înainte de pronunțarea unei decizii finale, încalcă grav Constituția României, Directivele Europene și standardele Comisiei de la Veneția, care garantează, prin prevederile lor, prezumția de nevinovăție. Pentru a duce la bun sfârșit programul de guvernare și reforma justiției, cu transpunerea în legislație a deciziilor CCR, CEDO și Directivele Europene, Liviu Dragnea trebuie să rămână la conducerea partidului și a Camerei Deputaților!

Duritatea discursului politic indicat, pornind de la concepte de „sentinţă politizată”, ”răspuns vindicativ al justiţiei la presiunea străzii şi la încercarea autorităţilor legislative şi executive de a reforma statul de drept, acela real”, „aplicarea legii sub influenţa arbitrariului”, „punere în scenă a acestei piese: amânările sentinței, pregătirea manifestațiilor pe facebook, mobilizarea pentru proteste în stradă, citirea sentinței la oră de maximă audiență și creșterea tensiunii prin citirea sentinței lui Dragnea la sfârșitul ședinței”, respectiv „o decizie a CCR nu poate să nu fie luată în considerare chiar dacă legiuitorul nu pune legea de acord”, departe de a reprezenta o expresie a prezumţiei de nevinovăţie, în raport de care niciun subiect de drept nu se poate îndoi, cât timp nu s-a pronunţat o hotărâre rămasă definitivă, reprezintă un derapaj extrem de grav de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei, în principal cu privire la judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acuzaţi de partizanat politic, de înscenări cu privire la soluţionarea dosarului şi cărora li se dau sfaturi cu privire la aplicarea legii sau a deciziilor Constituţionale, în posibila cale de atac, tocmai de reprezentanţi de seamă ai puterii executive sau legislative.

În analiza aspectelor care fac obiectul cererii de apărare a independenței sistemului judiciar, trebuie pornit de la dispozițiile constituționale și legale care consacră independența și imparțialitatea sistemului judiciar, precum și a celor care garantează libertatea de exprimare.

În conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 din Constituția României, precum și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.

Conform art.75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.”

Principiile independenței și imparțialității magistraților sunt consfințite prin art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Referiri privind aceste principii se regăsesc și în reglementările internaționale, astfel:

– „Principiile fundamentale referitoare la independența magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 și confirmate de Adunarea Generală a ONU, precizează în cuprinsul pct. 1 că „independența magistraturii trebuie garantată de către stat și enunțată în Constituție sau altă lege națională, iar toate instituțiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte”. În cadrul acelorași principii, în cuprinsul pct. 2 se menționează că „sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparțial, pe baza faptelor și în conformitate cu legea, fără vreo restricție, influență incorectă, sugestie, presiune, amenințare sau interferență, directă sau indirectă, din orice parte sau pentru orice motiv“.

– „Convenția de la Havana pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților”, adoptată la Congresul a VIII-lea al Organizației Națiunilor Unite prevede la pct. 4 că „statele veghează ca procurorii să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărțuiri, fără a suferi ingerințe nefondate și fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

– Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care, dorind să promoveze independența sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligația statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova și proteja independența judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independența judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.

Conținutul acestui principiu constă în obligația executivului și legislativului să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independența judecătorilor. Pe lângă toate acestea, se precizează în document, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independența sistemului judiciar”.

Independența magistraților nu constituie doar o garanție a statului pentru înfăptuirea justiției, ci în egală măsură, un drept și o obligație a magistraților. Independența este privită ca „atribut al funcției, care îi permite judecătorului să acționeze în realizarea actului juridic și, mai ales, să decidă doar în baza legii și a propriei conștiințe, fără nici o subordonare sau influență”.

Articolul 1 alin. (4) din Constituția României consacră expres principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Datele speței pun în discuție, printre altele, raportul dintre limitele discursului public al oamenilor politici și necesitatea apărării unor valori precum independența justiției și reputația corpului magistraților. Din această perspectivă, oamenii politici sunt ținuți să-și exercite dreptul la liberă exprimare doar în anumite limite atunci când sunt puse în discuție valori precum independența, autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, cu consecința afectării imaginii sistemului de justiție.

O asemenea abordare, care nu poate fi circumscrisă libertății de opinie, ca formă de manifestare a libertății de exprimare, afectează atât independența sistemului judiciar, cât și încrederea pe care, într-o societate democratică, organele judiciare și instituțiile din sistemul judiciar trebuie să o inspire opiniei publice (în competenta, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredințează magistraților apărarea drepturilor sale le așteaptă).

Într-un stat de drept, nimeni – și cu atât mai puțin un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de inculpat ori de condamnat penal – nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații generalizatoare aduce, inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și, implicit, a independenței și reputației magistraților.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenta unor anumite garanții față de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea și pentru a apăra independentă și imparțialitatea magistratului.

Când, din motive infame, se urmărește diminuarea funcției și a rolului puterii judecătorești, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecinţele și implicaţiile socio-economice ce decurg din aceasta.

În Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei și imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75).

Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate statală care gestionează cariera magistraților și are obligația constituțională de a apăra independența acestora, interesul de a proteja reputația și de a asigura autoritatea magistraților fiind superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora.

Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale politicienilor asupra judecătorilor și procurorilor din România.

Pe cale de consecinţă, se impune apărarea justiţiei ca sistem, precum și a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod special, întrucât afirmaţiile formulate în condiţiile arătate sunt de natură să producă un impact negativ asupra sistemului judiciar, aducând atingere independenţei, prestigiului și credibilităţii în ansamblul său.”, se arată în cererea semnată de co-președinții AFJR judecător Dragoș Călin – Curtea de Apel București și judecător Anca Codreanu – Tribunalul Brașov.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns