CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Încă un fost inculpat din dosarul ”Gazeta”, fostul polițist Ioan Oțel, a câștigat 250.000 euro daune morale și 207.000 lei daune materiale împotriva Statului Român. Sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud poate fi atacată cu apel.
Soluția pe scurt: ”Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul O.I., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice,şi în consecinţă:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 250.000 de euro (sau echivalentul în lei la data plăţii), cu titlu de daune morale şi suma de 207.379,7 lei, cu titlu de daune materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor mai sus menţionate,începând cu data de 6 iunie 2018,data introducerii acţiunii,până la data plăţii efective.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor,prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,27 aprilie 2022.”
Ioan Oțel este reprezentat de cabinetul de avocatură Călin Budișan și de colaboratorul acestuia, Horațiu Brisc. Aceștia au susținut, între altele, următoarele:
”Reiterăm faptul că prin privarea de libertate nelegală, prinrestrângerea de libertate și prin condamnare, i s-au adus grave atingeri onoarei, deminității, vieții personale, familiale și sociale a reclamantului, având un impact sporit asupra acestuia.
Apreciem că pârâtul nu poate justifica faptele sale prin prisma invocării anumitor suspiciuni cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Având în vedere că în prezenta speță reclamantul Oțel Ioan a fost deținut nelegal, a fost obligat la măsura de a nu părăsi țara ,iar în cele din urmă fiind condamnat, toate acestea, fiind dispuse în mod nelegal, constuie fapte juridice ilicite în sensul art. 1373 Cod civil.
Totodată, Oțel Ioan a fost arestat preventiv și deținut în cadrul Secției Exterioare a Penitenciarului Gherla și în Penintenciarul cu regim de Maximă Siguranță Brăila, în condițiile în care măsura arestului preventiv are un scop clar stabilit de legiuitor, respectiv buna desfășurare a procesului penal, masură ce nu presupune îngrădirea dreptului la sănătate, la igienă sau demnitate.
Reclamantul a fost încarcerat în Secția Exterioară a Penitenciarului Gherla în Penitenciarul Gherla și în Penintenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Brăila în perioada 30.10.2006- 23.03.2007, după cum urmează:
-din 30.10.2006 – 31.12.2006 a fost deținut în Secția Exterioară a Penintenciarului Gherla, izolat, singur într-o cameră de aproximativ 5 mp, cu wc de tip gaură în celulă, fără duș; accesul la duș se realiza o dată pe săptămână timp de 10 minute;
-din 31.12.2006 – 10.03.2007 a fost deținut în Penitenciarul Gherla;
-în data de 11.03.2007 a fost transportat către Penitenciarul Brăila; pe traseu a dormit o noapte în Penitenciarul Aiud și 10 nopți în Penitenciarele Jilava și Rahova;
-din data de 22.03.2007 a fost transportat către Penitenciarul Brăila, unde dormit o noapte, iar în data de 23.03.2007 a fost pus în libertate.
Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate sunt prevăzute în OMJ nr. 433/2010, norme care au fost încălcate în cazul lui Oțel Ioan în ambele centre de deținere menționate mai sus.
Potrivit art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 433/2010 ,,spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condiţiile climatice și, în special, de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire și ventilaţie.” Alinatul 2 al aceluiași articol redă că: ,,camerele de cazare si celelalte incaperi destinate persoanelor private de libertate trebuie sa dispună de iluminat natural, de instalaţiile necesare asigurarii iluminatului artificial si sa fie dotate cu utilitati igienico-sanitare si instalatii de incalzire.” De asemenea, conform art.1 alin.(3) din OMJ nr. 433/2010 ,,camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie sa asigure: a) cel puţin 4 metri patrati (mA2) pentru fiecare persoana privata de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranăță;”
Potrivit art. 3 din OMJ nr.433/2010 ,,Ferestrele camerelor trebuie să fie suficient de mari, astfel încât persoanele private de libertate să poată citi la lumina naturală în condiţii normale și să permită pătrunderea aerului proaspăt, iar lumina artificială trebuie să corespundă standardelor tehnice recunoscute în domeniu.”
Instalația de încălzire din camerele unde a fost deţinut era una rudimentară, caloriferul era inexistent, încăperea se încălzea de la o ţeavă care trecea prin cameră, fiind foarte frig cu atat mai mult cu cât erau luni de iarnă.
Potrivit Art. 8 alin. (1) din OMJ nr.433/2010 ,,Instalaţiile de încălzire trebuie să asigure în perioada sezonului rece o temperatură de cel puţin 19 grade C în camerele de cazare a persoanelor private de libertate și în spațiile destinate desfășurării diferitelor activități.”
Grupurile sanitare erau inexistente în cameră, motiv pentru care avea acces la acestea doar în momentul în care era disponibil vreun gardian să-l însoţească. Datorită numărului limitat de gardieni, respectiv 2/3 pentru toți deţinuţii existenți, accesul la grupul sanitar era foarte greu de obținut, fiind nevoit să bată periodic în ușa celulei până era auzit și dacă exista posibilitatea era dus pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.
Mai mult grupul sanitar era compus dintr-un wc de tip turcesc care era degradat, insalubru, lipsit de orice minimă intimitate.
Alăturat acestei încăperi era camera de dușuri, respectiv o țeavă înțepată în 3 locuri, odată deschis robinetul curgea în toate cele 3 locaţii, neexistând niciun separator între aceste spații cu distanța de 60 cm. Chiar și în aceste condiţii avea posibilitatea de a face duș cu apă caldă doar de maxim 2 ori pe saptămână, în rest având acces doar la jgheaburile cu apă rece de la toaletă.
Toate acestea i-au afectat grav sănătatea cu atât mai mult cu cât totul era insalubru, existând insecte atât în camerele în care era încarcerat precum și în centrul de deţinere.
Potrivit Art. 5 alin.(1) din OMJ nr.433/2010 ,,grupurile si instalaţiile sanitare din camerele de deţinere trebuie sa asigure accesul permanent la apa potabila si sa permită fiecărei persoane private de libertate sa isi satisfaca nevoile fiziologice ori de cate ori este necesar, in condiţii de igiena si intimitate.” Aliniatul 2 al aceluiași articol redă faptul că ,,grupurile sanitare se dotează cu instalații sanitare și se amenajează astfel încât să se asigure cel puţin o chiuvetă, un WC și un duș pentru maximum 10 persoane private de libertate.” Totodată, în art. 5 aliniatele 3 și 4 se ilustrează că ,,amenajarea camerelor de deţinere trebuie să asigure fiecărei persoane private de libertate condiţii de folosire a surselor de apă curentă și a articolelor de toaletă pentru menţinerea igienei. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), grupurile si instalaţiile sanitare pentru persoanele private de libertate aflate în regimul deschis pot fi amenajate în exteriorul camerelor de deţinere, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (l)si(3).”
Canalizarea din întreg centrul se înfunda periodic, fiind necesară intervenția aproape saptămânală a celor de la Regia de Apă Canal. Practic la fiecare ploaie canalizarea refula fiind inundate astfel întreaga secţie A , holul și grupurile sanitare, fiind situații când apa se ridica la aproximativ 50 de cm.
Plimbarea zilnică nu avea ca scop respectarea unui drept, dimpotrivă erau scoși într-o încăpere acoperită de maxim 12 mp fără posibilitatea de a permite efectuarea unor exerciţii fizice. Astfel, menționăm că pe perioada detenției reclamantul nu avea voie să se plimbe decât de două ori pe săptămână.
Întreg centrul cu atât mai mult încăperea în care a fost încarcerat era zugrăvit rudimentar, pereţii aproape se desprindeau, era mucegai peste tot, iar încăperea nu avea iluminat natural, neexistând o fereastra spre exterior.
Toate condiţiile le-a perceput ca fiind inumane, la limita supravieţuirii, contrar legislaţiei in vigoare.
Potrivit art. 3 al Convenţiei, nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman sau degradant. În consecinţă statele europene nu pot în nicio situație deroga de la aceste prevederi, ceea ce face ca acest drept să fie intangibil.
Cu privire la Centrul de Reţinere si Arestare al IPJ Cluj, în susţinerea poziţiei reclamantului o importantă deosebită o are și raportul APADOR CH în urma vizitei la centrul de reţinere si arestare preventivă din cadrul IPJ Cluj.
Potrivit raportului condiţiile de detenție din acest centru contravin din multe puncte de vedere standardelor internaţionale în domeniu, camerele sunt supraaglomerate, lipsite de iluminat natural și insalubre.
Mai mult prin raportul întocmit APADORCH a solicitat închiderea imediată a centrului CRAP Cluj.
Apreciem că suferinţele prin care a trecut reclamantul sunt inestimabile, iar suma solicitată nu presupune un preţ al acestora ci o apreciere a consecinţelor negative ale implicaţiilor acestora. Apreciem că Oțel Ioan este îndreptătit la acordarea unor daune morale deoarece condiţiile de detentie i-au cauzat o suferinţa psihică si fizică, starea sanătătii agravându-se considerabil, fiind tratat inuman și degradant, simțindu-se umilit, aspect interzis prin art. 3 din Cedo și de legislaţia naţională. Timpul petrecut i-a afectat puternic demnitatea umană, starea fizică si psihică, urmările acelor clipe fiind resimțite și în prezent.
(…)
Nu i-a fost deloc ușor reclamantului și familiei acestuia să suporte neglijența organelor judiciare române, fiind obligat să execute 145 de zile de arest preventiv, iar după înlocuirea măsurii arestului preventiv acesta a fost obligat să respecte măsura preventivă a obligației de a nu părăsi țara, pentru o perioadă totală de 5 ani și 9 luni, în cele din urmă fiind condamnat pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, și cu care nu avea legătură.
Hotărârea de condamnare, măsura de privare sau de restrângere de libertate în mod nelegal, a marcat existența sa ca om, pe toate planurile vieții, simțindu-se umilit și nedreptățit cu dreptatea în mână, condițiile inumane din arestul preventiv venind parcă să accentueze coșmarul prin care trecea.
De asemenea, șocul privării sale de libertate în mod nelegal a fost resimțit și de către familia sa, părinții săi și de cei doi copii.
Cu privire la acest aspect, menționăm că în perioada în care reclamantul Oțel Ioan se afla arestat preventiv, părinții acestuia s-au îmbolnăvit, fapt ce le-a cauzat decesul la scurt timp.
Astfel, din certificatele de deces pe care le anexăm prezentei, se poate observa că Oțel Ioan, tatăl reclamantului a decedat la data de 29.05.2007, iar Oțel Eghifta, mama reclamantului a decedat la data de 09.05.2007.
Totodată, reclamantul nu a mai putut susține examenul în vederea obținerii titlului științific de doctor, acesta fiind înscris la Școala Doctorală, la Facultatea de Științe Economice, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Nu este de neglijat nici durata deosebit de mare în care s-au desfășurat procedurile penale față de reclamant.
Așa fiind se poate constata că procedurile penale față de reclamant au debutat la data de 30.10.2006, când acesta a fost reținut și s-au încheiat la data de 20.12.2017 când s-a pronunțat hotărârea de achitare, fiind vorba de o perioadă de 11 ani și 2 luni.”
