Soțul, obligat la plata de daune morale soției. Instanța de apel le-a majorat de la 300 la 1500 lei

Un bărbat care și-a lovit soția a fost obligat de instanțe la plata de daune morale, pe lângă pedeapsa primită. Însă cuantumul inițial al daunelor a fost derizoriu, după care Curtea de Apel Galați a acordat o sumă mai acceptabilă.

Prin sentinţa penală nr. 900/11.06.2021, Judecătoria Brăila a condamnat pe inculpatul pentru violență în familie la pedeapsa de 1350 lei amendă penală (135 zile-amendă x 10 lei pe zi). De asemenea, a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile şi a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând daune morale.

Starea de fapt: ”În fapt s-a reţinut că la data de 16.02.2020, între persoana vătămată A şi inculpatul B, soţ şi soţie, ce convieţuiau împreună în comuna Chiscani.. , jud. Brăula, are loc o dispută domestică în urma căreia inculpatul exercită acte de violenţă asupra persoanei vătămate. Inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu piciorul în zona gambei stângi, context în care i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Persoana vătămată a fost evaluată medical la data de 18.02.2020, iar prin certificatul medico-legal A2/ nr. 99 din 18.02.2020 se constată că aceasta a suferit leziuni la gamba stângă ce pot data din 16.02.2020, fiind necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale.”

În faţa instanţei, inculpatul a fost audiat și  a recunoscut situaţia de fapt reţinută , solicitând a i se aplica prevederile procedurii simplificate.

Pe latură civilă, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 10.000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale.

”Cu privire la daunele materiale instanţa a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate. În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a acordat suma de 300 de lei reprezentând suferinţa morală încercată de partea civilă în urma loviturilor primite de la inculpat.”, a hotărât prima instanță.

Femeie a atacat sentința de la fond numai sub aspectul laturii civile. A arătat că suferinţele fizice şi psihice îndurate ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa de către inculpat o îndreptăţesc la acordarea de despăgubiri într-un cuantum superior sumei de 300 lei acordat de către instanţa de fond. A învederat că ”prin sancţionarea modică a inculpatului se realizează o încurajare a unor gesturi similare faţă de alte persoane aflate în situaţia părţii civile.”

Curtea de Apel a majorat daunele morale, motivând astfel:

”În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în mod corect instanţa de fond a constatat că, în cauză, angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357Cod civil (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită (infracţiunea săvârşită), prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului.

Cu privire la daunele morale Curtea învederează că, de principiu, evaluarea acestora – chiar şi atunci când existenţa lor este evidentă – nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective. De aceea, în doctrină s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudenţa sa, a statuat că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo vs. Italia).

În privinţa daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare. Astfel, consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan psihic şi afectiv, suportarea unor proceduri medicale şi a unei perioade de spitalizare, iar apoi de recuperare, reintegrarea în grupul de prieteni şi revenirea la o viaţă socială activă, normală sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind însă de netăgăduit. În orice caz, contrar opiniei instanţei de fond, la evaluarea daunelor morale nu trebuie să se ţină seama de posibilităţile materiale ale persoanei ce urmează a fi obligată la acoperirea prejudiciului, ci doar de întinderea prejudiciului suferit de persoana vătămată.

În speţa de faţă, Curtea consideră că suma de bani acordată prin sentinţa penală apelată părţii civile I.M. cu titlu de daune morale a fost incorect proporţionalizată, instanţa de fond nerealizând o corelaţie adecvată între fapta săvârşită şi urmările produse părţii civile în plan fizic (printre altele, 4-5 zile de îngrijiri medicale) şi în plan sufletesc (persoana vătămată fost umilită în faţa copiilor săi).

În opinia Curţii, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, dar şi suferinţa provocată acesteia prin vioelnța exercitată de inculpat, soţul său la momentul săvârşirii faptei, scoasă în evidenţă de urmările suferite ( violența fiind săvârşită în prezenţa unuia dintre fii persoanei vătămate, martorul D.A.C), suma de 300 lei este nejustificat de mică, urmând a se dispune majorarea acesteia la suma de 1500 lei. În privinţa daunelor materiale solicitate de către partea civilă la instanţa de fond, Curtea constată că în lipsa unor înscrisuri care să ateste efectuarea unor astfel de cheltuieli, cererea formulată în acest sens nu poate fi primită de către instanţa de judecată.”

Comments

comentarii