Acțiunea celor 10 avocați împotriva HG de prelungire stare de alertă: ”Introducerea asa-zisului certificat verde covid este un abuz din partea Guvernului Romaniei”

Cei zece avocați reclamanți, care cer anularea HG 1090 din 6 octombrie, invocă faptul ca Guvernul a fost demis în 5 octombrie prin motiunea de cenzură, atfel că ”Guvernul demis nu mai putea emite acte de prelungire a starii de alertă”. De asemenea, sunt preluat din motivele anulării  HG 932/2021 de către Curtea de Apel Cluj.

Potrivit autorilor acțiunii, ”introducerea asa-zisului certificat verde covid este un abuz din partea Guvernului Romaniei , pentru urmatoarele :

a) Regulamentul European care defineste acest certificat se refera exclusiv pentru a fi folosit in cazul circulatiei intre tarile spatiului Schengen , neavand nici o legatura cu magazinele si alte locuri publice unde se cere obligatoriu  azi . In plus, dupa cum ziceam mai sus , Guvernul a incalcat chiar si acest Regument , restrangand ,, cu de la sine putere ,, limitele de aplicare prin eliminarea testarii si a neacceptarii constatarea imunitatii naturale , evocata de principiul nr 7 din Regulament . Ceea ce este la fel de grav , este insa si discriminarea care s-a creat prin implementarea acestui Regulament fara a se respecta de catre Guvernul Romaniei limitele actului european , Regulamentul nefacand asadar discriminare precum Guvernul Romaniei intre persoane .

b) Noi avem deja un cadru stabilit de Legea 55/2020 , care stabileste masurile ce se pot aplica pe teritoriul Romaniei , cadru care nu prevede acest certificat verde si asadar Guvernul Romaniei incalca iar competentele organului legislativ , emitand norme in regim de abuz de putere .  

c ) Acest act ,,naste,, discriminare si intre persoanele care au optat pentru a se imuniza prin vaccinare impotriva covid 19 , intrucat exista categorii de persoane care si-au administrat una sau doua doze de vaccin impotriva covid 19 , iar din motive personale , din motive medicale ( de ex. boli aparute pe parcurs ) , nu mai pot sa isi administreze si o a 3 a doza de vaccin , intrucat le-ar periclita starea de sanatate . Vorbim de boli cardio-vasculare , cancer , alergii si alte afectiuni , pe care insasi prospectele vaccinurilor le prevad ca si posibile conflicte cu serurile propuse spre administrare .

Pe de alta parte , viata sociala a persoanelor care au optat pentru a se imuniza prin vaccinare impotriva covid 19 , este afectata , prin inlaturarea din jurul acestor persoane , a celorlalte  persoane : copii , parinti , frati , surori  , etc , persoane  care pe de-o parte  nu au optat pentru a se imuniza prin vaccinare impotriva virusului covid 19 , iar alte persoane , care , cum ziceam mai sus , nu pot sa isi administreze aceste vaccinuri impotriva covid 19 , pe motive medicale , personale , etc . 

Pe fondul cauzei:

Observăm împrejurarea că în prelungirea repetată pe bandă rulantă a stării de alertă cu peste 1 an. Guvernul nu a prezentat niciodată nici un criteriu obiectiv, previzibil, clar care să circumscrie pretinsa stare de „pericol” absolut necesară instituirii şi menţinerii stării de alertă. Astfel – ea contravine art. 53 din Constituţie (- având în vedere că în starea de alertă se restrâng drepturi fundamentale) şi art. 2 lit. a, b, c, d, din OUG 21/2004 potrivit căreia starea de urgenţă/alertă trebuia să fie:

– eveniment excepţional

– cu evoluţie necontrolată

– intensă (cu viteză de evoluţie)

– imprevizibilă

Prin urmare este în mod vădit încălcată proporţionalitatea  şi necesitatea, ca şi condiţie constituţională de restrângere a exercitării unor drepturi!

   În momentul de faţă evoluţia pandemiei nu mai este ceva imprevizibil, cum era la debutul pandemiei. Acum se pot face previziuni, aprecieri cu privire la modalitatea de gestionare şi control al pandemiei, astfel că măsurile nu mai au caracter de urgenţă. 

 În consecinţă recurgerea guvernului la prelungirea repetată a stării de urgenţă bazat pe acelaşi motiv, se constituie într-un exces de putere care trebuie sancţionat de justiţie.

Menţinerea în continuare a măsurilor ce restrâng drastic drepturi fundamentale contravine în mod flagrant Art. 53 din Constituţie, nu este nici proporţională, nici necesară raportat la situaţia concretă din acest moment, şi nu a fost nici la instituire.

Mai mult starea de alertă se menţine  prin prelungiri lunare  fără să existe vreun studiu, raport serios documentat raportat la situaţia concretă, din momentul prelungirii (se preiau tot timpul aceleaşi argumente de acum 1 an!).

Iar „menţinerea” stării de alertă la care asistăm raportat la dispoziţia art. 1 şi 5 din HG – este una vădit abuzivă!

Condiţionarea participării la evenimente, activităţi, nunţi, petreceri de prezentarea exclusiv a dovezii de vaccinare, este vădit discriminatorie şi în consecinţă nelegală.

Aceasta încalcă – art. 16 – egalitatea în drepturi – art. 22 – art. 23 – art. 25; art. 26, art. 33 – art. 34 din Constituţie – fiind în contradicţie şi cu tratatele internaţionale care interzic discriminarea, şi consacră consimţământul liber cu privire la orice intervenţie medicală asupra propriei persoane.

Se încalcă fragrant şi art. 1 şi 2 din OG. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Azi, s-a ajuns ca discriminarea să fie regula dupa care un om are acces la viaţa socială, iar normalitatea unei vieţi sociale a devenit excepţia? 

Ne intrebăm, cu ce răspunde statul faţă de plătitorii de impozite şi de taxe care au o altă opţiune decât imunizarea prin vaccinare? Cu uşile închise ale instituţiilor de stat, de cultură şi de sport, pe care ei înşişi le intreţin?

Un alt aspect de discriminare expresă este legat de neluarea în considerare a ,,imunizării” prin căi naturale, prin trecerea prin boală a unui număr de 1.043.604 cetăţeni şi alţii pe alte căi naturale şi în plus cei care sunt imuni la aceasta boală, cetăţeni pentru care nu se recunoaşte realitatea unui risc scazut de infectare sau transmitere a acestui virus, aceşti cetăţeni numărându-se printre cei ce nu beneficiază de libertatea socială, precum cei nevaccinaţi.

Prevederile criticate constituie în mod vădit o presiune privind exercitarea unui drept într-un anumit fel, cea ce se constituie într-un abuz de putere evident.

În momentul în care se recunosc mai multe drepturi persoanelor care au optat sa se imunizeze prin vaccinare , se produce discriminare, prin golirea de conţinut a dreptului la opţiune, a libertăţii de a te vaccina sau nu . În consecinţă se impune indirect vaccinarea, golirea de conţinut dreptului însuşi si conditionarea de a te vaccina de a avea  acces la „libertatea sociala”, nevaccinatul fiind exclus de la aceasta .

Codul de la Nürnberg, a declarat că sunt necesare consimțământul voluntar explicit al pacienților pentru experimentarea umană, iar vaccinul este în prezent experimental . 

Exercitarea potrivit scopului său, a acestui drept (de a dispune de propria persoană) nu poate crea nimănui vreun prejudiciu, neajuns sau privilegiu –

Încercarea de a impune, a forţa o opţiune în acest sens (prin prevederea în lege a unor avantaje), înseamnă încălcarea clară a acestui drept.

In momentul de faţă , constatam  că vaccinarea nu mai este măsură de prevenţie a unei boli infecţioase, deci o măsură medicală, şi nu mai este folosită conform scopului său! ci ca o condiţionare  a redării libertăţilor şi drepturilor cetăţeanului, ca şi când acesta ar fi un dar al statului mărinimos!

Asadar, separarea cetătenilor vaccinati de cei nevaccinati, este inutila, cat timp exista sansele, chiar si infime, ca cetatenii vaccinati sa contracteze boala şi să o transmita catre altii, şi care goleşte de conţinut dreptul de opţiune liberă privind vaccinarea, impunând în mod indirect obligaţia de vaccinare.

Justificarea obiectivă rezonabilă pentru diferența de tratament este dificil de susținut. Sănătatea publică poate fi, în principiu, un motiv pentru a impune anumite restrângeri ale drepturilor fundamentale în contextul unei pandemii. (Desigur, astfel de restricții nu ar putea fi impuse decât prin lege). Or, în ipoteza de față, criteriul de discriminare ține de dovada vaccinării, iar, în legătură cu vaccinul împotriva virusului SARS-Cov-2, nu există în prezent dovezi științifice incontestabile în legătură cu aspecte esențiale precum (a) posibilitatea ca și persoanele vaccinate să fie transmițătoare ale virusului, (b) durata imunizării oferite de vaccin, (c) efectele secundare ale vaccinului, (d) pentru unele vaccinuri, siguranța și eficacitatea tehnologiei utilizate, care nu a mai fost folosită anterior la producerea de vaccinuri umane etc. Potrivit informațiilor publice, unele furnizate chiar de către producători, studiile clinice cu privire la vaccinurile existente nu sunt încă finalizate, nici în ceea ce privește efectele terapeutice și preventive, nici cu privire la efectele adverse, ceea ce se poate explica, având în vedere perioada fără precedent de scurtă în care acestea au fost dezvoltate. În aceste condiții, justificarea obiectivă a unei discriminări este greu de identificat.  

În ceea ce priveşte prelucrarea, cel puţin prin consultare, a datelor privind starea de sănătate a clienţilor este de reţinut ca persoanele fizice (adică  persoanele vizate în sensul Regulamentului general privind protecţia datelor) sunt obligate să facă dovada situaţiei privind faptul de a fi vaccinat împotriva virusului SARS -CoV-2 cu schema completa , prin introducerea certificatului verde, deci prin prezentarea documentelor pe suport hârtie sau format electronic, dispoziţie ce pune în lumină consultarea de informaţii medicale, adică prelucrarea de date sensibile cu caracter personal.

În plus, indiferent de rangul actului normativ, „exercitarea obligaţiei pozitive a statului de a crea condiţiile optime asigurării sănătăţii publice trebuie realizată cu respectarea garanţiilor asociate dreptului la viaţă intimă, familială şi privată (…)” întrucât  „dacă statul se manifestă activ, în sensul că îşi exercită marja sa de apreciere în cadrul obligaţiei sale pozitive de a apăra dreptul la ocrotirea sănătăţii, acesta trebuie să se manifeste, de asemenea, activ în cadrul obligaţiilor pozitive care îi incumbă prin raportare la dreptul la viaţa intimă, familială  şi privată” (Decizia Curţii Constituţionalee nr. 498 din 17 iulie 2018 parag. 41), obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o cu privire la prelucrarea de date care face obiectul prezentei acţiuni.

Raportat la masura interzicerii persoanelor care nu au optat pentru a se vaccina impotriva virusului covid 19 , la a iesi se deplasa in afara locuintei  in intervalul orar 20-05 , raportat la rata incidentei in localitatea in care se afla , aratam ca ne aflam din nou in situatia unei discriminari imorale si ilegale , pe de-o parte intrucat emitentul actului atacat permite deplasarea cetatenilor in sensul de mai sus , exclusiv persoanelor care au optat pentru imunizare prin vaccinare , iar pe de alta parte ratiunea ,,circularii,, virusului covid noaptea intre 20 si 05 , nu ne este lamurita , Guvernul neavand nici un studiu de impact care sa ii sustina necesitatea luarii masurii restrictiei ( asa cum pevede Legea 55/2020 ) , ceea ce duce la nelegalitatea acestei masuri .”

VEZI AICI Actiune anulare HG oct 2021

Comments

comentarii