CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Într-o motivare a unei hotărâri a judecătorului recent suspendat din funcţie pe o perioadă de 6 luni, printre altele, pentru utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, se menționează: ,,Modul în care a fost comentată soluția dată în această procedură judiciară de apărătorul apelantului a determinat reducerea onorariului din apel.” / ”Sfidarea instanței de către avocat în cadrul unei proceduri judiciare este de netolerat în ordinea juridică a lumii civilizate” / ”La finalul pledoariei afirmă că speră ca apelul să fie admis, cu o intonație încărcată de aroganță și dispreț.”
Menționăm că celălalt membru al completului de judecată,, Simona-Lucia Marinescu, judecător la Tribunalul Dolj, s-a pensionat.
Vom reda din hotărârea judecătorilor Stancu Daniel Fănel Stancu și Simona Marinescu partea care se referă la motivele de reducere a onorariului avocațial și la ,,abuzul de drept” al avocatei din Dolj căreia i s-a admis apelul.
,,Modul în care a fost comentată soluția dată în această procedură judiciară de apărătorul apelantului a determinat reducerea onorariului din apel, având în vedere abuzul de drept procesual săvârșit de acesta, sfidarea instanței, insinuarea făcută, nedemnă cu profesia de avocat , imputarea situației litigioase instanței de judecată – toate acestea în contextul în care acest aspect legat de opozabilitate / inopozabilitate nu implică o mare filosofie de gândire juridică, o mare profunzime ori o mare subtilitate, ci ține de abc -ul dreptului.
Cauza soluționată prin sentința civilă nr. (…)/2010 a urmat un tipar jurisprudențial ce reglat neconcordanțele dintre actele de aplicare a legislației reparatorii și suprafețele reale, rezultate din măsurători, neconcordanțe ce aveau drept consecință existența unor impedimente în exercitarea corespunzătoare a atributelor dreptului de proprietate. Mai exact, în actele de constituire a dreptului de proprietate (ordine ale prefectului) erau trecute suprafețele de teren preluate din actele de atribuire în folosință emise în perioada 1974-1989, iar acestea nu aveau, aproape niciodată, un corespondent în realitatea fizică, din teren. Această neconcordanță dintre realitatea scriptică și cea fizică a dus la promovarea unor acțiuni de acest tip, prin care s-a tranșat situația juridică incertă e unor terenuri ce aveau afectațiunea de teren aferent construcției dobândite în proprietate sub imperiul Legii nr.58/1974.
La începutul anului 2010, soluția de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru terenul aferent construcției, în contextul în care ordinul prefectului a fost emis doar pe baza unor evidențe scriptice și nu cuprinde terenul aferent în integralitatea sa, a fost adoptată cu majoritatea de voturi a judecătorilor Secției Civile din cadrul Tribunalului Dolj în una din ședințele de practică ale acestei secții.
Intimații au prins acest culoar jurisprudențial, creat pentru remedierea unor neajunsuri decurgând din aplicarea legislației reparatorii, și s-au judecat în contradictoriu cu Municipiul Craiova pentru constatarea unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune.
Se presupune că un avocat din Baroul Doj cunoaște jurisprudența Tribunalului.
De asemenea, un profesionist al dreptului de bună-credință ar trebui să observe toate circumstanțele unei proceduri judiciare: pârâtul nu a formulat întâmpinare în dosarul finalizat prin sentința civilă nr.(…)/2010, considerentele sentinței reflectă adevărul judiciar reținut de instanță în acea cauză (a se vedea considerentele sentinței), pârâtul a declarat calea de atac, recursul, expunând motive de ordin generic legate de uzucapiune, fără a exhiba și fără a deduce judecății un alt adevăr decât adevărul expus în considerente, fără a arăta că terenul a făcut obiectul aplicării Legii nr.10/2001 ; instanța de recurs examinează calea de atac în limita criticilor formulate, în conformitate cu principiul disponibilității (ABC-ul dreptului procesual civil) .(…)
Cheltuielile de judecată; abuzul de drept procesual al apărătorului apelantului.
Asistența juridică a fost realizată în condiții de colaborare colegială între un avocat din Baro ul București și un avocat din Baroul Dolj; actele de procedură scrise, care au determinat învestirea instanței, au fost efectuate de avocatul din Baroul București ; susținerea cauzei la termenele acordate și actele de procedură orale au fost efectuate de avocatul din Baroul Dolj.
Actul de învestire a instanței este corespunzător, acesta fiind întocmit de avocatul din Baroul București ; situația de fapt nu a fost prezentată exhaustiv, însă aceasta este ceva firesc, întrucât avocatul nu poate decât să înfățișeze și să transpună juridic situația pe care i-o prezintă partea, dându-i o abordare conformă cu normele dreptului pozitiv ; răspunsul la întâmpinare, redactat tot de avocatul din Baroul București , este adecvat și conturează într-o manieră rezonabilă apărarea, după ce pârâții și-au prezentat propria lor versiune cu privire starea de fapt și de drept dedusă judecății
Derularea procedurii, conduita judiciară a judecătorilor din acest dosar pot constitui o speță destul de interesantă în materie de etică și deontologie profesională, aptă să fie prezentată și discutată atât la seminarele INM , pentru viitorii judecători (pentru exemplul de imparțialitate și echilibru pe care instanța l-a oferit) , dar și la seminarele de formare a avocaților, ca exemplu de încălcare a standardelor etice și profesionale, în raport de misiunea socială a avocatului în colectivitate.
Potrivit art. 451 alin.2 C.proc.civ., ” instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei “.
Concluziile orale puse la termenul din 22 mai 2019 în fața instanței, în ședință publică, constituie un abuz de drept procesual, maniera în care s-au formulat aceste concluzii conducând la o încălcare a normei imperative conținute de art.23 C.proc.civ., referitoare la respectul cuvenit justiției . A existat un abuz de drept , în contextul în care pledoaria finală a avocatului fiind expresia dreptului la apărare, garantat de art.13 C.proc.civ. și de art. Constituție, scopul și finalitatea acestui act de procedură oral au fost deturnate de doamna avocat din Baroul Dolj , modul în care a pus problema fiind insidios și insinuant, vădit tendențios, imputându-se crearea prezentei situații litigioase (pentru care s-au perceput onorarii avocațiale consistente, mult mai consistente decât cele practicate în mod obișnuit de membrii Baroului Dolj), membrilor completului de judecată. Practic, concluziile formulate au extins ideea de culpă procesuală asupra judecătorilor din dosar (!!!), fiind de apreciat, totuși, faptul că doamna avocat s-a oprit aici, și nu a solicitat cheltuieli de judecată de la judecătorii din apel, în fața cărora punea concluzii, pentru a se găsi o cale mai lesnicioasă de antrenare a răspunderii materiale a magistraților (procedura reglementată de dreptul în vigoare fiind încă destul de greoaie).
Retorica avocațială est e una a persuasiunii judiciare, încă de pe vremea lui Marcus Tullius Cicero, cel mai ilustru avocat al tuturor timpurilor. Scopul pledoariei este persuasiunea, pe baza argumentelor de logică juridică, susținerea profesională și profesionistă a cauzei persoanei pe care avocatul o apără; deturnarea acestui scop, răfuiala cu magistrații pentru un motiv închipuit, imputarea situației litigioase, punerea în discuție a calității actului de justiție pe care aceștia l-au realizat, în dosarul respectiv sau într-un alt dosar, constituie o deturnare a dreptului la apărare, un abuz de drept procesual. În mod analog, o abordare a judecătorului cauzei prin care i s-ar imputa avocatului din dosar abordarea profesională dintr-o altă cauză, într-un mod care să lezeze demnitatea acestuia, într-un context care ar excede cadrului firesc al dezbaterilor din dosar, ar constitui pentru magistrat abatere disciplinară și o încălcare a codului deontologic.
Sfidarea instanței de către avocat în cadrul unei proceduri judiciare este de netolerat în ordinea juridică a lumii civilizate. O atitudine care insinuează disprețul profesional neagă rolul justiției în lumea civilizată și evoluată, dincolo de faptul că îl descalifică pe cel care o exhibă.
În concret, la termenul din 21.0 6 .201 7 , apelantul, prin avocat, a formulat o cerere de recuzare a completului, ce a fost respinsă, în condiții procedurale. Această cerere , așa cum este firesc, nu avut nicio repercusiune asupra situației apelantului în proces, situație observabilă atât la nivelul bunului simț comun, cât și pentru oricine ar dori să verifice conduita profesională a magistraților din acest dosar – încheierile de ședință și înregistrările ședințelor de judecată.
Potrivit Principiilor de la Bangalore, judecătorul unei cauze trebuie să aibă mintea deschisă, să fie receptiv la argumentele prezentate de părți și să acționeze fără idei preconcepute. Dacă aceste deziderate nu sunt îndeplinite, justiția nu este ceea ce trebuie să fie, iar misiunea socială a judecătorului este denaturată. Potrivit acelorași Principii, judecătorul nu trebuie să fie sensibil dacă s-a formulat o cerere de recuzare împotriva sa, standardele etice ale profesiei sale impunându-i să rămână imparțial și după un asemenea incident procesual.
Potrivit jurisprudenței CEDO, judecătorul nu trebuie doar să facă justiție, ci și să arate că face justiție; asta înseamnă că prestația sa în sala de judecată trebuie să inducă sentimentul și percepția de echidistanță și imparțialitate oricărui observator cu bun simț și de bună credință; la nivelul mesajului subliminal al conduitei sale în procedurile judiciare, el trebuie să arate că este integru, vertical și corect.
Dincolo de evaluările interne ale magistraților, din cadrul sistemului judiciar, conduita profesională a judecătorului este supusă, în mod inevitabil, în cursul carierei sale, evaluării pe care o face un alt corp profesional de profesioniști ai dreptului, cel al avocaților (sistemul judiciar este supus evaluării unui sistem mai cuprinzător, sistemul social). Judecător ul nu se poate comporta arbitrar în sala de ședință și nu poate da hotărâri arbitrare, pentru că el are, conform paradigmei conceptualizate de gândirea iluministă, doar exercițiul unei părți din puterea socială, care nu îi aparține și care îi este delegată de corpusul social. Avocatura și magistratura sunt profesii vocaționale și au, fiecare, misiunea sa socială. Nu doar judecătorul trebuie să fie obiectiv și de bună-credință, ci și avocatul care evaluează prestația judecătorului, în forul său interior și prin mesajul transmis în agora, în spațiul public, indiferent de rezultatul procedurii judiciare (pentru că în pretoriu, în sala de ședință, obligația de a respecta justiția și instanța este imperativă). Dreptul și justiția nu pot fi făcute fără rațiune, valori și principii, iar un om care le posedă va fi capabil de obiectivitate; obiectivitatea cu care avocatul evaluează prestația judecătorului este un simptom care poate vădi sănătatea mentală și standardele de moralitate ale corpusului social.
Are și corpul profesional al avocaților norme deontologice, concretizate în hotărârile UNBR .
Așadar, în cauza de față, pentru orice practician al dreptului era evident că părțile din dosar beneficiază de garanțiile de imparțialitate cerute de CEDO, fiind evidente stăruința instanței în aflarea adevărului și în lămurirea aspectelor cauzei (se pot verifica actele de procedură, se pot asculta înregistrările, care conțin dezbaterile din dosar) .
Interacțiunea dintre avocat și judecător nu poate fi decât una bazată pe respect reciproc, ca între două persoane cu vocație culturală și principii de viață, cu standarde etice apte să configureze două corpuri profesionale de elită în cadrul societății. Judecătorul nu își poate realiza misiunea fără avocații care îi prezintă argumentele adecvate, și nici avocatul nu și-o poate îndeplini pe a sa în lipsa unui judecător care se dovedește independent și imparțial, căruia îi datorează respect atunci când i se adresează.
Avocatul, ca intelectual și ca profesionist al dreptului, ar trebui să înțeleagă nu numai mecanismele specifice sistemului judiciar, ci și starea societății în care profesează, să aibă parametri adecvați de comunicare cu clientul, în raport de gradul de instruire și de înțelegere a acestuia, pentru că și poziția avocatului față de client trebuie să fie una de autoritate profesională, nu de executare ori de exhibare a unor stări negative ale acestuia.
Așadar, ședințele de judecată se înregistrează; înregistrările audio pot fi puse la dispoziția oricărei persoane sau autorități care are abilitarea legală de a le solicita. În mediul juridic românesc există și ideea lansată de un magistrat de la o altă instanță, potrivit căreia ședințele de judecată ar putea fi transmise on line, pentru responsabilizarea judecătorilor. Ideea nu este de lepădat, deoarece ar duce la responsabilizarea tuturor participanților la actul de justiție, și s-ar putea observa și mimica acestor participanți, spre exemplu cazul unui avocat care își dă ochii peste cap la multe din interpelările instanței (legate de problematica dosarului) sau la susținerile în fapt și în drept ale adversarului procesual.
Așa cum s-a arătat la punctul 3 .2 , hotărârea incriminată cu “duritate” de doamna avocat cu ocazia concluziilor orale se încadrează într-un tipar jurisprudențial pe care un practician al dreptului din Baroul Dolj ar trebui să-l cunoască; principiul disponibilității, de asemenea, principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, transpunerea în plan procesual a vechiului principiu de drept roman ” res inter alios acta ” nu sunt chestiuni de mare subtilitate, care să suscite dezbateri dramatice, ci chestiuni care țin de alfabetizarea celor interesați de dreptul civil și procesual civil.
Buna – credință profesională impune avocatului să nu îi inoculeze clientului ideea că o hotărâre judecătorească este o dumă profesională a unor judecători, atunci când nu este cazul, ci să aibă cu acesta o comunicare profesională onestă și adecvată, să-i explice contextul istoric, social și jurisprudențial (spețe ca acestea nu sunt întâlnite în orice ordine juridică, nu în țările în care lucrurile sunt așezate și în care societatea nu a suportat traumele unei perioade istorice totalitare; aceste spețe țin de factorul cultural-social, de aplicarea legislației reparatorii, de convulsiile social-juridice ale colțului nostru de Europă ) ; avocatul nu poate submina prestigiul justiției la care clientul său apelează pentru recunoașterea dreptului său într-o situație în care tocmai rolul său social, de profesionist al dreptului ce exercită o profesie liberală, îi impune să îi comunice onest clientului care sunt datele problemei; se presupune că avocatul are comprehensiunea speței, a situațiilor jurisprudențiale anterioare, a limitelor judecății într-un proces civil, a modului în care se derulează o procedură judiciară la care participă; aceste chestiuni se pare că nu au fost aduse la cunoștința cetățeanului R.C. , doamna avocat din Baroul Dolj rămânând cramponată psiho-intelectual, de motivele din cererea de recuzare (fără ca instanța să mai aibă vreo idee reziduală legată de aceasta din momentul discutării probatoriilor până la momentul verdictului), în momentul pledoariei finale, după ce în dosar se făcuse și expertiză pentru individualizarea terenului.
Concluziile finale puse de apărătorul apelantului la termenul din 22 mai 2019 s-au derulat între minutele 33.28-43.40 ale ședinței de judecată.
În minutul 39 doamna avocat face referire, cu o tonalitate accentuată, într-o manieră insinuantă, la modul în care a fost.. . obținută hotărârea judecătorească privind uzucapiunea de intimații pârâți ; este întreruptă într-o manieră elegantă de președintele completului, care îi atrage atenția (în aplicarea art.23 alin.2 C.proc.civ.) asupra chestiunii ; doamna avocat afirmă ritos și tăios : ” vă rog să mă lăsați să pun concluzii, că nu cer termen pentru concluzii scrise “; afirmă, așadar, că nu vrea să muncească pentru clientul său, în contul onorariului substanțial perceput, sau sugerează că nu e cazul să se străduiască mai mult, în fața unor astfel de judecători .
De asemenea, înregistrarea audio reflectă modul total ireverențios, insolent, arogant și arțăgos ( neexistând înregistrări video, nu se pot reda și reacțiile unor avocați aflați în sală, colegi ai doamnei avocat ) în care doamna avocat afirmă că e nevoie ” să fie atenție ” atunci când se analizează cauza ; desigur că abordarea este și stupidă și ilară, chiar dacă intenția doamnei avocat a fost doar aceea de a sfida instanța .
În minutul 40.24 doamna avocat se referă iar, în aceeași manieră, la hotărârea incriminată, care ar constitui … punctul nevralgic al dosarului. Reaua-credință cu care s-au pus concluzii este vădită, deoarece o hotărâre inopozabilă apelantului ( abc -ul dreptului civil) nu are cum să fie un punct nevralgic .
În minutul 42.43 doamna avocat reia o idee și subliniază, în aceeași manieră incalificabilă pentru un avocat care pune concluzii în fața instanței, că tocmai arăta asta atunci când… a fost întreruptă. Tribunalul arată că instanța are toată legitimitatea să întrerupă pe cineva care derapează verbal, să sancționeze acest derapaj, pentru că altfel justiția nu ar mai fi justiție, ci o dispută în fața blocului sau pe stradă, în care fiecare poate să spună tot ce îi trece prin cap. Desigur, în faza recursului se pot aduce argumente contrare acestei teze, cât de multe și de remarcabile se poate.
La finalul pledoariei afirmă că speră ca apelul să fie admis, cu o intonație încărcată de aroganță și dispreț.
Așa cum s-a arătat, în cadrul unor eventuale seminare de etică și deontologie profesională, atât pentru avocați, cât și pentru judecători, se vor putea observa modul exemplar în care a abordat speța (conduita procesuală ce reclamă garanții procesual-funcționale de independență și imparțialitate) completul de judecată, cu respectarea Codului deontologic al magistraților și a Principiilor de la Bangalore, și modul în care s-a comportat doamna avocat din B aroul Dolj. Ireverențiozitatea, insolența cu care s-a adresat completului pot constitui caz de studiu al eticii profesionale în Baroul Dolj și în alte barouri din țară.
Pe înregistrare se poate auzi și modul în care a pus concluzii adversarul procesual, atitudinea reverențioasă, a unei persoane manierate și educate; același lucru se poate spune și despre ceilalți avocați din Baroul Dolj din ședința respectivă; derapajele de conduită ale avocaților în privința art . 23 C.proc.civ. sunt extrem de rare, concluziile doamnei avocat care l-a reprezentat pe justițiabilul R. fiind un caz singular, ce a reclamat o analiză pe măsură.
Puterea judecătorului este, în primul rând, cea a logosului și a spiritului, și de aceea prima dimensiune este jurisdictio (rostirea dreptului), imperium, puterea propriu-zisă, fiind o dimensiune subsecventă primeia. Mintea omenească poate fi sau nu un receptacul potrivit pentru acest caz de încălcare a misiunii și rolului avocatului în societate (poate doar avocatul din Baroul București, dacă este animat de bună-credință, îi va putea explica clientului, în funcție de nivelul său de instruire, datele problemei), instanța urmând a aplica doar o dispoziție procedurală seacă ce are prea puține valențe sancționatorii pentru avocatul care nu are forța și crezul logosului rostit în fața judecătorului. Logosul schimbă, din când în când, realitatea, iar justiția, chiar dacă nu poate schimba caractere, poate schimba, cel puțin, comportamente ; așa fiind, doamna avocat va fi nevoită de circumstanțe să-și schimb e radical comportamentul, în eventualitatea în care se va declara recurs, și să-și cenzureze fiecare cuvințel, atunci când se va prezenta în fața instanței superioare și va fi privită și ascultată de trei purtători de robe cu bavetă mov , așa încât această analiză servește ideii de justiție, indiferent de rezultatul procedurii.
În baza art.480 alin.2 C.proc.civ., apelul va fi admis, iar sentința apelată va fi schimbată în totalitate, în sensul admiterii acțiunii. (…)
În baza art.453 alin.1, cu aplicarea art.451 alin.2 C.proc.civ.în faza apelului, pentru jumătate din onorariul de avocat din această etapă, intimații vor fi obligați în solidar către apelant la plata cheltuieli lor de judecată.”
