Curtea de Apel Cluj a anulat sentința de condamnare a mai multor inculpați și a trimis cauza la rejudecare, într-un dosar în care, sentința de condamnare a fost pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară care se abținuse de la rejudecarea camerei preliminare.

Cum s-a ajuns în această situație

Acestui judecător, după ce a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpați în camera preliminară, i s-a repartizat din nou dosarul după admiterea contestației împotriva încheierii date pe cameră preliminară, motiv pentru care, judecătorul a formulat cerere de abținere ce a fost admisă.

Ulterior, după depășirea camerei preliminare, dosarul a ajuns să fie judecat pe fond tot de judecătorul căruia i se admisese cererea de abținere pe camera preliminară în rejudecare, ca urmare a unei dispoziții date de către președintele Tribunalului Cluj.

Redăm din considerentele hotărârii Curții de Apel Cluj:

Decizia penală nr.584/A/2021

Apelul:

,,Apărătorul ales al inculpatului (…) avocat (…), solicită admiterea apelului formulat de către inculpat, cu consecința constatării nulității hotărârii atacate.

Consideră că, hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, având în vedere nelegalitatea compunerii completului de judecată, fiind incident un caz de nulitate prevăzut de lege.

În acest sens, arată că art. 346 alin. 7 C.pr.pen., instituie obligația ca judecata cauzei să se desfășoare de către judecătorul care a dispus începerea judecății în cursul procedurii de cameră preliminară, în cauză fiind vorba despre doamna judecător A.I.

În speță, s-a formulat o declarație de abținere de către doamna judecător A.I., aceasta fiind admisă la data de 05.12.2017 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj. Raportat la acest aspect, odată admisă declarația de abținere, un judecător nu mai are posibilitatea exercitării vreunei funcții judiciare față de acel dosar.

Astfel în etapa camerei preliminare, cauza a fost repartizată aleatoriu către completul nr. IX condus de doamna judecător G.-.F. Ulterior debutând faza de judecată în primă instanță, cauza a revenit doamnei judecător A.I. care a procedat la judecarea cauzei, deși a formulat declarație de abținere în faza de cameră preliminară.

Susține că, întreaga judecată desfășurată în fața primei instanțe s-a realizat de către un judecător incompatibil și cu încălcarea regulilor de compunere a completului de judecată.

(…)

Prin urmare, este incidentă o situație de nulitate relativă care impune trimiterea cauzei în vederea rejudecării.

(…)”

Poziția procurorului DIICOT:

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepțiilor invocate de către apărătorii aleși ai inculpaților XX și ZZ.

Raportat la nulitatea absolută a compunerii completului care a judecat prezenta cauză consideră că, este vorba despre o nerespectare a principiului repartizării aleatorii a cauzei și nu despre o nelegalitate a compunerii acestuia. În acest caz, pentru magistratul care nu respectă aceste principii, sunt aplicabile sancțiuni disciplinare.

Arată că, principiul legalității care guvernează dreptul penal, cuprinde anumite limitări, cum ar fi caracterul definitiv al hotărârii judecătorești. Astfel, o hotărâre judecătorească chiar nelegală, dacă este definitivă rămâne aplicabilă, cu excepția situației în care legea permite exercitarea unor căi extraordinare de atac.

În acest sens, dispoziția judecătorului de cameră preliminară care a rejudecat cererile și excepțiile, chiar dacă nu a fost legală, aceasta a fost definitivă, producând efecte juridice. Totodată președintele Tribunalului Cluj a stabilit că judecătorul care trebuie să soluționeze cauza este cel căruia i-a fost inițial repartizat aleatoriu dosarul.

Subliniază că, judecătorul de cameră preliminară nu poate fi incompatibil, pentru simplul motiv că s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor invocate de către inculpați, deoarece incompatibilitatea nu se poate extinde și asupra fazei de judecată dacă judecătorul nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei.

Curtea de Apel Cluj

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că motivul de apel referitor la nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunțat hotărârea atacată constituie o excepție pereemptorie ce, în ipoteza în care ar fi admisă ar face inutilă și imposibilă cercetarea motivelor subsecvente.

În acest context vom proceda la analiza acestei excepții pe care o considerăm fondată pentru următoarele considerente:

Prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 31 mai 2017 și a fost repartizat în vederea soluționării etapei de cameră preliminară d-nei judecător A.I.

La data de 17 octombrie 2017 aceasta a pronunțat încheierea de cameră preliminară nr. 95 din care a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpatul D.și S. și a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpatul XX și ZZ, contestații ce au fost admise, încheierea a fost desființată în întregime iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj prin încheierea penală nr. 221 din 20 octombrie 2017.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj a reținut că se impune trimiterea spre rejudecare deoarece procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu unitățile bancare în dauna cărora se presupune că ar fi fost comise infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și văzând și decizia nr. 554/2017 a Curții Constituționale a României.

Urmare a trimiterii spre rejudecare cauza a fost repartizată, conform ROI, judecătorului inițial investit cu soluționarea dosarului, d-na judecător I.

Aceasta a formulat o declarație de abținere, declarație ce a fost admisă.

Prin încheierea de admitere a cererii de abținere s-a constatat incompatibilitatea judecătorului, fiind astfel cauza trimisă spre o nouă repartizare aleatorie.

În acest context, a fost învestită cu soluționarea cauzei d-na judecător G.R.F.-H. care a soluționat etapa de cameră preliminară prin încheierea nr.41/CP/11 aprilie 2018 definitivă prin încheierea penală nr. 165/11 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea 41/CP/11 aprilie 2018, judecătorul de cameră preliminară, în mod nelegal, depășind limitele sesizării sale a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații (…) de completul inițial investit.

Urmare a acestei mențiuni din cuprinsul încheierii dosarul de fond a revenit d-nei judecător A. I. care a și demarat judecata în cauză.

După mai multe termene de judecată în fond, Ministerul Public a invocat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată.

Prin încheierea din 22 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. (…) al Tribunalului Cluj s-a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată IX FNCP învestit cu soluționarea fazei de judecată în dosarul de față prin Încheierea penală FN din data de 20.02.2019, pronunțată în dosar nr. (…).

S-a constatat că, în dosarul nr. (…), competența de soluționare a cauzei (judecată) revine completului II FNCP, inițial învestit prin repartizare aleatorie, iar prin Încheierea penală nr. 41/CP/13.07.2018, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj în dosar nr. (…)/a1*, definitivă prin Încheierea penală nr. 165/11.09.2019 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit componența completului de judecată legal învestit cu soluționarea pe fond a dosarului nr.(…) al Tribunalului Cluj.

S-a constatat întreruperea cursului judecății și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în cadrul competenței sale funcționale reglementate de art. 40 alin. 4 Cod procedură penală, în vederea soluționării incidentului procedural.

S-a dispus înaintarea cu celeritate a dosarului cauzei la instanța supremă.

Cauza a fost trimisă judecătorului ce a dispus începerea judecății în cauză d-na judecător G.-R.F.-H. care la rândul ei la data de 22 martie 2019 a admis excepția, invocată din oficiu, nelegalei compuneri a completului de judecată.

În urma acestei situații a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție fiind apreciat ca întrerupt cursul judecății.

Prin încheierea nr. 221/23 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Cluj.

Urmare a acestei situații, prin procesul-verbal din 23 august 2019, președintele Tribunalului Cluj, având în vedere cele menționate în încheierea nr. 41/2018 definitivă, a dispus ca judecarea cauzei să revină completului A.I.

Așa cum am precizat și anterior această întreagă epopee a fost declanșată de o mențiune neavenită în cuprinsul unei încheieri ce a devenit definitivă prin respingerea căii de atac promovate, fără însă a fi vorba, în opinia noastră de o veritabilă autoritate de lucru judecat în ceea ce privește această mențiune.

Apreciem însă că un act administrativ nu poate să dispună contrar legii, referindu-ne aici la procesul-verbal întocmit de președintele Tribunalului Cluj.

Pe lângă argumentele invocate în decizia Curții Constituționale a României nr.552/2015, 901/2015, 762/2019 și 214/2020 nu poate fi omis nici un moment că judecătorul A.I., prin admiterea cererii de abținere formulată încă din etapa de cameră preliminară, a devenit incompatibilă să mai desfășoare orice activitate judiciară în legătură cu acest dosar.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare odată admisă o cerere de abținere indiferent din ce motive, acel judecător devine incompatibila mai judeca dosarul.

Una din componentele dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 parag.1 din CEDO, o reprezintă independența și imparțialitatea instanței. În jurisprudența Curții Europene, imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul uni proces -cauza Piersack C . Belgiei.

Unele din aceste situații sunt reglementate expres și atrag interdicția legală de a participa la soluționarea unei cauze, respectiv prin prevederea cazurilor de incompatibilitate.

Incompatibilitatea este considerată, cel mai adesea, și în doctrina națională și în jurisprudența internațională, ca referindu-se la compunerea instanței, dispozițiile din această materie trebuind să fie respectate sub sancțiunea nulității absolute.

De altfel, acesta este primul caz de nulitate absolută prev. de art.281 alin.1 lit.a Cpp, deci nerespectarea regimului incompatibilităților, alături de alte ipoteze care privesc legala compunere a completului de judecată, determină întotdeauna aplicarea nulității.

În această interpretare, nerespectarea regimului incompatibilităților produce consecințe atât de energice, încât CPP prevede, la art.281 alin.3 că încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată poate fi invocată în orice stare a procesului.

Mai mult chiar, posibilitatea sancționării nerespectării prevederilor legale poate fi extinsă și după rămânerea definitivă a hotărârii, art.426 lit.d Cpp prevăzând drept caz de contestație în anulare situația în care instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un motiv de incompatibilitate.

Pentru toate aceste considerente, contrar celor afirmate de către reprezentantul Ministerului Public, vom constata că suntem în prezenta cazului de nulitate absolute prev. de art. 281 lit. a cod procedură penală.

Prin admiterea cererii de abținere se constată incompatibilitatea persoanei respective, astfel că aceasta nu va mai putea participa la judecată, făcându-se aplicarea ROI.

Odată devenită incompatibilă să judece procedura de cameră preliminară, urmare a admiterii cererii de abținere formulate, judecătorul inițial, contrar oricăror dispoziții de încheierile unui alt judecător, nu mai poate exercita funcția de judecată pentru că s-ar crea o situație aparte ce nu a fost avută în vedere de legiuitor și ce încalcă viziunea acestuia cu privire la exercitarea funcție de judecător de fond de către judecătorul ce a soluționat etapa de cameră preliminară.

Această poziție a legiuitorului reiese extrem de clar și din interpretările date de Curtea constituțională dispozițiilor legale incidente în materie.

Astfel avem în vedere decizia CCR nr. 552/2015 în care s-a arătat că potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care, în urma verificării legalității soluției de trimitere în judecată, a dispus începerea judecății, exercită funcția de judecată în cauză. Cu privire la aceasta, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, și Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, paragraful 12, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, prin care a arătat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. S-a reținut, prin aceleași decizii, că o soluție contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea – esențială în buna administrare a cauzei – de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza M. împotriva Franței, paragraful 45).

Cum prevederile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală reprezintă o aplicație a excepției reglementate la art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă conform căreia funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată, atât considerentele, cât și soluția deciziilor nr. 663 din 11 noiembrie 2014 și nr. 353 din 7 mai 2015 sunt aplicabile și în prezenta cauză.

Prin decizia CCR 901/2015 se arată: Cu privire la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunțe asupra verificărilor, după trimiterea în judecată, de a exercita și funcția de judecată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, prilej cu care s-a statuat că o astfel de competență nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunțe și pe fondul cauzei. De altfel, o soluție contrară celei criticate de autorul excepției ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea – esențială în buna administrare a cauzei – de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza M. împotriva Franței, paragraful 45).

Aceeași poziție a fost exprimată și prin deciziile nr. 762/2019 și 214/2020.

Esența acestor interpretări este că se impune, în vederea asigurării unui act de justiție eficient și calitativ că judecătorul ce a soluționat procedura de camera preliminară și a dispus începerea judecății să fie și judecătorul fondului.

Pe de altă parte nu poate fi omis nici faptul că însuși Ministerul Public a invocat în fața judecătorului A.I.excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, ca azi să invoce în fața instanței de apel că este vorba despre o nerespectare a principiului repartizării aleatorii a cauzei și nu despre o nelegalitate a compunerii acestuia. În acest caz, pentru magistratul care nu respectă aceste principii, sunt aplicabile sancțiuni disciplinare.

Pentru toate cele expuse anterior, apreciem că hotărârea atacată este nulă absolut fiind pronunțată de către un judecător ce a devenit incompatibil încă din etapa de cameră preliminară și vom dispune conform dispozitivului cu consecința admiterii tuturor apelurilor declarate în cauză, desființarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția nulității absolute a hotărârii apelate – invocată de inculpații apelanți (…) și:

În temeiul art.281 alin.1 lit.a rap.la art.346 alin.7 C.pr.pen. constată nulitatea absolută a sentinței penale nr. 293 din 12.10.2020 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. (…) ( urmare a nelegalei compuneri a completului de judecată) și, în consecință:

În baza art. 421 pct.2 lit.b C.pr.pen. admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT –(…) și inculpații (…) – împotriva sentinței penale nr. 293 din 12.10.2020 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. (…), pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond -Tribunalul Cluj.

(…)

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2021.

Comments

comentarii