Curtea Supremă consideră că distanța fizică dintre victimă și agresor nu denaturează cerințele agresiunii sexuale și subliniază că intimidarea este un atac la libertatea sexuală a victimei într-un scenariu, cel al rețelelor sociale, cu un impact dăunător și de durată.

Curtea Supremă a Spaniei (TS) clasifică drept agresiune sexuală obținerea de videoclipuri sexuale ale unui minor prin intimidare pe rețelele de socializare, relatează Confilegal.

Printr-o hotărâre recentă, nr. 447/2021, din 26 mai, instanța a majorat pedeapsa inculpatului de la doi ani și nouă luni, la cinci ani și patru luni, pentru fapta bărbatului care a intimidat o minoră prin intermediul rețelelor de socializare, cerându-i să-i trimită fotografii și înregistrări video cu ea cu conținut sexual și amenințând-o, dacă nu face acest lucru, va publica înregistrările pe care i le trimisese deja pe Tuenti (n.red.- o rețea de socializare cunoscută sub denumirea de ,,Facebook-ul spaniol”).

Curtea Supremă consideră că distanța fizică dintre autor și victimă nu denaturează cerințele de tipicitate ale infracțiunii de agresiune sexuală, deoarece intimidarea amenință libertatea sexuală a victimei într-un scenariu, cel al rețelelor sociale, cu cel mai dăunător și de durată impact.

Curtea Supremă a abordat deja problema agresiunilor sexuale online în sentința 377/2018 din 23 iulie, arătând că aceasta  reprezintă “sextortion”. (n.red.–Sextortion se referă la materiale foto sau video cu caracter sexual pe care utilizatorii de internet le încarcă sau le trimit cuiva în care au încredere, dar, sunt după aceea constrânși să plătească sume mari de bani pentru ca materialele să nu ajungă la apropiați sau pe întreg internetul.)

Starea de fapt

Inculpatul și-a făcut cont pe Tuenti cu identitatea falsă a unei femei și a contactat o minoră, de 12 ani, pe care nu o cunoștea, dar pe care a obligat-o să facă fotografii și să înregistreze înregistrări video cu conținut sexual și să i le trimită, sub amenințarea denunțării minorei în fața familiei sale și a difuzării înregistrărilor primite de la minoră către contactele sale de pe acea rețea de socializare.

Soluția instanței de fond

În aprilie 2019, Tribunalul Provincial din Valencia (Secția a TREIA) l-a condamnat pentru infracțiunea de corupere a minorilor și l-a achitat pentru infracțiunea de agresiune sexuală.

Parchetul General a sesizat Curtea Supremă de Justiție criticând soluția de achitare pentru infracțiunea de agresiune sexuală, iar Înalta Curte a admis parțial recursul. Și inculpatul a formulat recurs criticând soluția de condamnare.

Recursul

În recurs, Curtea Supremă a condamnat inculpatul ca autor al infracțiunii de agresiune sexuală, cu circumstanța atenuantă a întârzierii nejustificate (timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii și judecarea cauzei), la patru ani și șase luni de închisoare, cu decăderea specială din dreptul de  exercitare a oricărei profesii sau meserii care implică contactul regulat și direct cu minorii timp de cinci ani.

În ceea ce privește condamnarea pentru infracțiunea de corupere a minorilor, aceasta a luat în considerare, de asemenea, circumstanța atenuantă a întârzierii nejustificate și a stabilit pedeapsa privativă de libertate la zece luni și cincisprezece zile de închisoare.

Pentru instanță, obținerea de imagini pornografice cu o minoră atingându-și propriul corp, înregistrate de ea însăși, ca urmare a intimidării online  exercitate de autor, care a amenințat-o că va difuza pe rețelele de socializare imagini ale minorei cu conținut sexual, obținute anterior prin intimidare, constituie infracțiunea de agresiune sexuală.

Această infracțiune, reiterează magistrații, nu impune agresorului să efectueze actele în mod direct și fizic asupra victimei.

Curtea Supremă explică în hotărâre că dimensiunea socială a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), prin facilitarea schimbului de imagini și videoclipuri cu acte de obiectivare sexuală, poate deveni un instrument foarte puternic de intimidare, cu un impact mai dăunător și de durată al prejudicierii bunului juridic ocrotit de lege

În plus, aceasta indică faptul că nu ar trebui să se piardă din vedere faptul că TIC au sporit modurile de accesibilitate pentru copii de către persoanele care caută, ca unic obiectiv, abuzul și exploatarea lor sexuală.

Curtea subliniază că pentru mulți oameni, și mai ales pentru copii, mai ales din perioada pre-educației, comunitățile virtuale au devenit un spațiu pentru o interacțiune socială decisivă, deschis unui număr nedeterminat de persoane.

Aceasta adaugă că imersiunea în mediile virtuale devine o normă de socializare, dar și, într-un sens, de percepție a realității în sine.

Totodată subliniază că, pe măsură ce utilizatorul se cufundă în realitatea virtuală, aceasta ajunge să devină o referință decisivă, dislocând realitatea însăși.

“Acest nou spațiu cibernetic al interacțiunii sociale slăbește cadrele de protecție a vieții private, făcând oamenii mai vulnerabili atunci când, din cauza accesului necorespunzător la datele lor personale, pierd aproape întotdeauna ireversibil și în fața a sute sau mii de oameni, controlul asupra vieții lor private”, subliniază curtea.

Magistrații afirmă că riscul pentru orice persoană, dar mai ales pentru o femeie minoră, ca imaginea corpului ei gol, care conține, în plus, acte de conținut sexual pe acesta, să poată fi distribuită de o rețea de socializare la care participă multe persoane din mediul ei social și afectiv, dobândește o gravitate intimidantă semnificativă.

Potrivit instanței, nu numai din cauza a ceea ce ar putea însemna o vătămare intensă a dreptului său la intimitate, ci și a modificării profunde a relațiilor sale personale și a propriei percepții individuale și sociale de sine.

“Dar nu numai”, adaugă magistrații, explicând că “atunci când astfel de date sunt legate de sexualitate, împreună cu diseminarea lor nediscriminatorie, mai ales în cazul în care victima este femeie, ca urmare a construcțiilor sociale adesea marcate de rădăcini ideologice patriarhale și machiste profunde, se activează mecanisme în lanț de incriminare, umilire și dispreț”.

Pentru instanță, “dezvăluirea pe rețelele sociale a obiectivării sexuale la care a fost supusă victima și, în special, insistăm, atunci când este femeie și minoră – (a se vedea impactul special al comportamentelor de violență cibernetică asupra femeilor și fetelor, Raportul din 2017 al Institutului European pentru Egalitateade Șanse între Femei și Bărbați, dependent de Uniunea Europeană )- poate avea efecte extrem de grave asupra multor niveluri vitale”; ceea ce a ajuns să se numească un scenariu digital de polivictimizare”.

Curtea Supremă subliniază că faptul că deși fata însăși, sub intimidare, a fost cea care a efectuat atingerea cu conținut sexual explicit asupra părților sale intime, această împrejurare nu afectează caracterul adecvat al acțiunii de vătămare a bunului juridic protejat: libertatea de autodeterminare personală proiectată asupra dreptului fiecărei persoane de a decide ,,când, cu cine și cui” să-și arate corpul sau să-și manifeste sexualitatea sau dorințele sexuale.

“Ceea ce articolul 178 din Codul Penal interzice, este ca prin intermediul violenței sau a intimidării să se încalce libertatea sexuală a victimei, care include, prin urmare, în conturul său descriptiv agresiunea la distanță, și on-line”, conchide curtea.

Comments

comentarii