,,Chirurgul vedetelor”a fost prins la frontieră, în timp ce încerca să fugă din țară

Doctorul Călin Doboș, celebru ca fiind ,,chirurgul vedetelor” și acuzat de uciderea din culpă a unei paciente căreia i-a efectuat o liposucție, a fost condamnat vineri, 11 decembrie 2020, la 3 ani de închisoare în regim de detenție de către instanța de apel, după ce fusese achitat la fond.

Curtea de Apel Galați a desființat sentința de achitare a Judecătoriei Galați, dispunând condamnarea medicului la pedeapsa închisorii de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în detenție.

În noaptea dinspre vineri spre sâmbătă acesta a fost prins în timp ce încerca sa iasă din ţară prin vama Nădlac și a fost predat Inspectoratului Județean de Poliție Arad în vederea îndeplinirii mandatului de executare a deciziei penale definitive de condamnare.

Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului Doboș Călin că în perioada 2011 – 2013, deși nu deținea un certificat de medic specialist chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă ce i-ar fi permis să exercite legal profesia de medic în această specialitate, încălcând astfel dispozițiile art. 370, art. 371 alin. (3) lit. b), art. 379 alin. (1) lit. a), art. 380 alin. (1) lit. b), toate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătă ții, cu modificările și completările ulterioare, a efectuat mai multe intervenții chirurgicale din specialitatea chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, printre care și intervenția chirurgicală de lipoaspirație (liposucție) efectuată la data de 19.01.2013 pacientei C. Fănica I., în cadrul căreia, printr-o eroare de tehnică chirurgicală, a produs perforarea intestinului subțire – jejun al susnumitei, leziune pe care, pe fondul cunoștințelor insuficiente și a lipsei de prevedere și de diligență specifice profesiei de medic, nu a decelat-o în timp util, situație ce a condus, la data de 12.02.2013, la decesul victimei pe fondul instalării șocului toxico-septic.

Astfel medicul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și de exercitare fără drept a unei profesii.

Redăm unele pasaje relevante din hotărârea de achitare a primei instanțe, hotărâre care nu a fost validată de către instanța de control judiciar:

Într-unul dintre rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză se precizează, printre altele și următoarele:

,,Perforația intestinului subțire-jejun, care a inițiat tanatogeneza, considerăm că a fost consecința manoperei chirurgical estetice din data de 19.01.2013, efectuată în cadrul Clinicii ”Hyperion” Galați, în lipsa evidențierii altui factor endo sau exogen care să poată explica în mod obiectiv producerea soluției de continuitate a peretelui intestinal jejun;

Evoluția nefavorabilă, cu constituirea progresivă a lanțului tanatogenerator, după producerea perforației jejunale, s-a datorat stabilirii tardive a diagnosticului și ulterior a neaplicării tratamentului chirurgical în timp util, singura modalitate terapeutică de natură să remedieze situația, respectiv de a întrerupe comunicarea dintre lumenul intestinal și cavitatea peritoneală, astfel încât inflamația peritoneală inițială, produsă în mod secundar prin perforație jujenală, a determinat infecția chimico-bacteriană localizată, apoi generalizată, cuprinzând întreaga cavitate abdominală, ce a devenit purulentă și prin diseminare sistemică, a generat starea de șoc toxico-septic;”

,,Menționăm că diagnosticul de abdomen acut nu a fost stabilit nici:

• După manopera chirurgical-estetică din data de 19.01.2013, când pacienta a acuzat dureri abdominale, deși pragul senzorial al percepției stimulului dureros era modificat postanastezie generală și a administrării postoperatorii a medicației antialgice;
• și nici după examinarea efectuată în urgență, la Departamentul UPU al Spitalului Clinic de Urgență „ Sf. A.A.” Galați, deși antecedentele, semnele și simptomele pacientei, precum și investigațiile de laborator ar fi permis acest lucru și nu formularea unui diagnostic care să nu impună intervenție chirurgicală în regim de urgență (”celulită abdominală”, ”sindrom febril”, ”liposucție recentă”, ”în observație tromboembolism pulmonar”)
• astfel încât, datorită neaplicării terapiei chirurgicale de urgență prin laparotomie diagnostic-terapeutică, fenomenele inflamator (inițial) – infecțioase (purulente) abdominale au evoluat determinând starea septică, cu precizarea că, în ipoteza în care s-ar fi intervenit operator la nivel abdominal în data de 24.01.2013, imediat după internarea în Spitalul Clinic de Urgență „Sf. A.A.” Galați, șansele de supraviețuire ale pacientei erau, deși posibile teoretic, discutabile datorită diseminării deja sistemice a procesului septic;”

,,Punctele de vedere formulate în legătură cu succesiunea evenimentelor care au inițiat și au determinat evoluția nefastă, dezvoltând lanțul tanatogenerator, care s-a finalizat prin deces, ne permit să interpretăm moartea numitei C.F.I.ca fiind violentă, consecutivă perforației ansei intestinului subțire (jejun). Între perforația ansei jujenale și decesul susnumitei, survenit la 21 de zile după intervenția chirurgical-estetică de lipoaspirație abdominală (și de la nivelul coapselor), considerăm că se poate stabili o legătură de cauzalitate directă, condiționată însă de neaplicarea terapiei adecvate (chirurgicale) în timp util, datorită nestabilirii diagnosticului (cel puțin a celui primar) de abdomen acut (diagnosticul secundar al acestuia, respectiv peritonită și cel terțiar, al cauzei peritonitei și anume perforația ansei intestinale putând fi determinate și cu ocazia intervenției chirurgicale ce trebuia realizată în regim de urgență – chiar și sub forma unei laparotomii exploratorii) așa cum, de altfel, s-a apreciat și în concluziile raportului medico-legal de necropsie, cu mențiunea că un medic chirurg de specialitate (cu gradul profesional de medic specialist sau primar) fie de chirurgie plastică-estetică (cu referire la medicul care a efectuat în data de 19.01.2013 intervenția chirurgical-estetică în cadrul Clinicii Hyperion Galați), fie de chirurgie generală (cu referire la medicul care a examinat din punct de vedere chirurgical pacienta în data de 24.01.2013, la departamentul UPU al Spitalului Clinic de Urgență „Sf. A.Andrei” Galați), prevăzător și mai ales vigilent, ar fi reușit să interpreteze corect semnele elocvente ale suferinței reale abdominale, cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că la astfel de intervenții chirurgical-estetice în sfera abdominală (lipoaspirații) se pot produce incidente de tipul perforației unor organe abdominale, rata de apariție a acestora, evident nedorite de operator, ceea ce caracterizează cauzalitatea „tyche”, fiind cu atât mai frecventă cu cât, pe de o parte, stratul adipos este mai mare fiind mai generos reprezentat, ceea ce face ca țesutul muscular subiacent să fie mai subțire și mai friabil, iar pe de altă parte, experiența chirurgului plastician este mai mică.”

Cu privire la infracțiune de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 Cod penal din 1969 în referire la art. 387 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că în privința acestei infracțiuni termenul de prescripție specială s-a împlinit la jumătatea anului 2017, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală dispus întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

,,În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă în modalitățile arătate mai sus,  instanța va analiza dacă  perforația iatrogenă a ansei intestinului subțire – jejun constatată de medicii de la Sp.Cl. Județean de Urgență Sf. A.A.Galați la intervenția chirurgicală din data de 25.01.2013 s-a produs  în timpul intervenției de lipoaspirație efectuată de inculpat la data de 19.01.2013, dacă aceasta s-a datorat unei erori de tehnică chirurgicală și dacă inculpatul și-a încălcat obligația de prudență și diligență în decelarea în timp util a perforației intestinale, prin care s-ar fi putut evita instalarea șocului toxico-septic , care a condus în final la decesul victimei  C.F.I.

Având în vedere lipsa protocolului operator pentru intervenția din 19.01.2013, precum și modul superficial în care au fost întocmite în Clinica Hyperion înscrisurile privind monitorizarea pacientei C.F.I., după efectuarea intervenției până la externarea acesteia, instanța va analiza declarațiile inculpatului și ale personalului medical implicat în intervenția chirurgicală și supravegherea postoperatorie, pentru a putea stabili aspectele menționate mai sus.”

,,Rezumând declarațiile inculpatului D.C., instanța reține că acesta a susținut că în anul 2004 a devenit medic specialist în chirurgie maxilo-facială și că  în luna martie 2013 urma să dea examenul de specialist în a doua specializare , respectiv cea de chirurgie plastică și reconstructivă. A precizat că evenimentul din prezenta cauză a avut loc cu aproximativ două luni înainte de acest examen și că nu l-a mai susținut în luna martie 2013, ci ulterior în anul 2014. A menționat că în opinia sa la data evenimentului era medic specialist într-o specializare, fiind admis și la a doua specializare și că întrucât a devenit medic anterior anului 2005, beneficiază de prevederile legii vechi , în baza căreia avea drept de liberă practică, în ambele specializări. Cu privire la acuzația de ucidere de culpă a pacientei C.F. a susținut că este nevinovat și că în rechizitoriu este trecut la începutul unui lanț cauzal din care lipsesc celelalte verigi. A arătat împrejurările în care s-a prezentat pacienta la data de 16.01.2013, care s-a arătat interesată de efectuarea unei intervenții de lipoaspirație. Cu această ocazie i-a prezentat în ce constă procedura respectivă, care sunt riscurile ce pot interveni, printre care și cea de perforații de cavități de organe și i-a solicitat precizări referitoare la antecedentele sale medicale, pacienta menționând numai o intervenție chirurgicală în urmă cu 20 de ani, pentru a justifica cicatricea constatată cu ocazia consultului. I-a solicitat efectuarea de analize, iar rezultatele nu contraindicau efectuarea intervenției. A mai arătat că pacienta a menționat printre altele că nu putea suporta durerea, iar când avea menstruație chema uneori salvarea pentru a-i face calmante. A precizat că intervenția chirurgicală a avut loc la 19.01.2013, a început la orele 23,00, a durat cam două ore, operația a decurs normal, pacienta a fost sub anestezie generală, după operație s-a trezit și a fost dusă în salonul de recuperare, unde a fost monitorizată până luni dimineață. A precizat că la plecare pacienta nu a acuzat dureri și nimic altceva față de alte paciente. A arătat că duminică a mai consultat-o o dată, iar duminică noaptea a rămas sub supravegherea medicului anestezis L.M.N., anestezistul fiind cel care urmărește parametrii esențiali după operație, iar dacă intervine ceva i se aduce la cunoștință. A arătat că în cazul pacientei C.F.I. nu i s-a adus la cunoștință nimic deosebit de către anestezist.  În ceea ce privește metoda folosită la intervenție, a susținut că a folosit metoda umedă, fiind efectuată infiltrație de lichid care conținea 99% ser fiziologic, adrenalină 1:1 și xilină. A menționat că aspiratorul medical este prevăzut în capăt cu un element de metal, bont rotunjit fără margini tăioase, prevăzut cu două fante prin care aspiră amestecul de grăsime și apă.”

,,Pentru argumentele mai sus expuse, instanța apreciază că probele administrate nu pot conduce la concluzia că nedecelarea în timp util a perforației enterale s-ar datora cuno ștințelor insuficiente și a lipsei de prevedere și de diligență specifice profesiei de medic și nici datorită faptului că la acel moment inculpatul era numai medic rezident în specialitatea chirurgie plastică.

Instanța subliniază că inculpatul era la momentul efectuării intervenției medic specialist în chirurgie maxilo-facială, iar în luna martie 2013 urma să dea examenul de specialist în a doua specializare , respectiv cea de chirurgie plastică și reconstructivă. Așa fiind, instanța reține că nu se poate invoca lipsa unor cunoștințe în specialitatea chirurgie.

Instanța readuce în atenție faptul că în suplimentul raportului  de expertiză se arată că un medic chirurg experimentat și vigilent printr-un raționament logic axat pe specificul cazului este în măsură să evidențieze această redutabilă  entitate patologică abdominală (peritonită , ce reprezintă un diagnostic secundar , după cel primar de abdomen acut) în timp util și să întreprindă diligențele necesare pentru stabilirea cauzei (diagnostic terțiar), inclusiv prin practicarea în regim de urgență absolută a unei laparotomii (diagnostic terapeutică ) chiar dacă simptomatologia și semnele clinico-paraclinice sunt modificate de specificul evolutiv al pacientului oferind un tablou clinic neconcludent în susținerea diagnosticului ceea ce ar traduce sagacitatea medicului respectiv.

Principala problemă în cazul responsabilității medicale este aceea a definirii greșelii medicale, a conturării conținutului său, pentru a fi reținută ca o culpă judiciară. În doctrină și jurisprudență s-a statuat că eroarea medicală reprezintă un eșec imprevizibil al unui comportament medical normal, iar culpa medicală reprezintă încălcarea unei obligații profesionale minime de atenție și prudență. Pentru a fi considerată culpă, greșeala trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie evidentă, materială, demonstrată, să existe sigur, în afara oricăror dubii, să fie urmarea lipsei de profesionalism, să fie apreciată ca o greșeală de către alți medici competenți. Astfel, obligația medicului este aceea de a exercita o atenție normală, chibzuită, rezonabilă, doctorul nu trebuie să garanteze un rezultat favorabil al eforturilor sale. Medicii nu sunt judecați după standardele celui mai experimentat, celui mai îndemânatic sau după cel mai pregătit membru al profesiunii, ci prin raportare la standardele unui practician cu o competență obișnuită într-un anumit domeniu medical.  Având în vedere particularitatea cazului, simptomele atipice pe care le-a prezentat pacienta C.F.I. după revenirea în clinică în noaptea de 21.01.2013, instanța apreciază că nu se poate reține o culpă în sarcina inculpatului datorată lipsei de cunoștințe sau a încălcării obligațiilor de diligență și prudență, neputând fi ignorat că, astfel de situații pot apărea în practică, fără să fie cauzate de lipsa de profesionalism. De altfel, este posibil ca un medic cu o experiență mai vastă să fi decelat în timp existența cauzei reale a durerilor acuzate de pacientă chiar dacă simptomatologia și semnele clinico-paraclinice erau modificate de specificul evolutiv al pacientului oferind un tablou clinic neconcludent în susținerea diagnosticului, însă astfel cum a precizat deja instanța, medicii nu sunt judecați după standardele celui mai experimentat, celui mai îndemânatic sau după cel mai pregătit membru al profesiunii.”

,, Având în vedere că există un dubiu cu privire la diagnosticul pacientei de la momentul internării în spital, instanța reține că există un dubiu cu privire la legătura directă de cauzalitate dintre perforația intestinală din data de 19.01.2013 și decesul pacientei,  întrucât ceea ce poate fi stabilit cu certitudine este că la momentul internării pacienta suferea de peritonită, fără să rezulte în mod clar dacă era o peritonită localizată sau o peritonită generalizată, doar aceasta din urmă conducând spre insuficiența multiplă de organe și implicit spre decesul pacientei.

Inculpatul D.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă  beneficiază de prezumția de nevinovăție și este apărat de  principiul de drept in dubio pro reo.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpat ului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, instanța apreciază că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu mai există, și totuși îndoiala persistă, în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpat ul trebuie achitat.

Pentru toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală instanța va dispune achitarea inculpatului D.C.pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,  prevăzută  de art. 178 alin. (2) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.”

Comments

comentarii