Thomas Morus, după achitarea în primul proces: „A amâna un proces nu înseamnă a-l închide”. More a fost condamnat în al doilea proces. După ce regele i-a preschimbat groaznica pedeapsă inițială cu simpla decapitare, Morus a spus: „Izbăveşte-i, Doamne, pe prietenii mei, de asemenea favoare!”.

Thomas Morus (More) s-a născut la Londra în anul 1478, într-o familie înstărită, tatăl său, John More, fiind judecător la Curtea supremă regală, ceea ce i-a asigurat lui Thomas, condiții excelente pentru studii.

În 1492, Morus s-a înscris la Universitatea Oxford unde și-a descoperit pasiunea pentru operele umanistului italian Pico della Mirandola (1462-l494), a cărui biografie a tradus-o în limba engleză, la fel făcând și cu lucrarea acestuia ,,Douăsprezece spade”, care trata despre cele douăsprezece reguli de viaţă.

Însă, cum tatăl lui Morus voia să facă din el un jurist şi cum nu era de acord cu pasiunea sa pentru limbile şi literatura antică, în 1494 l-a silit pe Thomas să părăsească Universitatea din Oxford şi să se apuce de studiul dreptului.

Morus, sub îndrumarea unor jurişti cu experienţă atât teoretică cât şi practică, a studiat foarte serios dreptul, ceea ce l-a ajutat să-şi câştige repede faima de excelent avocat, continuându-și în paralel și studiul clasicilor, perfecţionându-şi cunoştinţele atât de limba latină, cât şi cele de greacă. De asemenea, a continuat şi cu încercările literare începute încă la Oxford.

Prietenia cu celebrul umanist Erasmus, l-a apropiat pe Morus şi mai mult de umanişti, devenind membru activ al cercului lui Erasmus.

Ca avocat, Thomas Moru,s a devenit celebru la Londra, datorită spiritului dreptății care îl domina şi datorită ajutorului dat celor năpăstuiţi, pe care îi apăra, împrejurări care i-au asigurat un loc în Parlament.

Locul din Parlament i-a adus o popularitate şi mai mare care a atras ura regelui Henric al VII-lea, ură provocată și de discursul lui Morus împotriva subvenţiilor pe care regele le cerea cu prilejul căsătoriei fiicei sale şi al ridicării la rangul de cavaler a fiului său, care, de altfel, era mort la acea dată. Subvenţia a fost redusă de parlament, însă, drept răzbunare și pentru că Morus se bucura de imunitate, regele a poruncit ca tatăl lui Morus să fie întemniţat în Turnul Londrei după ce l-a şi amendat cu o sumă importantă.

Aceste evenimente l-au determinat pe Morus să se îndepărteze de activitatea politică și să revină la avocatură, dedicându-se și studiului ştiinţelor umaniste şi ale naturii, perfecţionându-se în matematică, astronomie şi muzică.

În viața personală, de familie, a promovat ideea egalităţii femeii cu bărbatul, idee pe care a dezvoltat-o în opera sa, ,,Utopia”.

După moartea lui Henric al VII-lea, în anul 1509, Morus și-a reluata activitatea  publică, fiind ales judecător la Lincoln Inn, apoi devenind ajutor al şerifului oraşului Londra, a fost trimis cu permisiunea regelui, în Ţările de Jos şi la Calais, pentru a soluționa litigiile cu negustorii de acolo.

În timpul uneia dintre aceste misiuni, în 1516, Morus a început să scrie, în Flandra, opera sa intitulată ,, Utopia”.

Titlul operei era un cuvânt alcătuit din cuvintele greceşti ού – negaţie şi τοπός – loc, adică loc inexistent, termen care a intrat ulterior, în vocabularul comun.

Gloria și celebritatea pe care i le-au adus succesul cărții sale ,,Utopia”, l-au determinat pe rege să se apropie de Morus, astfel încât, în anul 1518, Morus a fost numit raportor la petiţiile pe care le primea regele şi membru al consiliului secret, iar în 1521, a fost numit trezorier şi ridicat la rangul de cavaler.

Ulterior, în anul 1523, la propunerea lordului-cancelar Wolsey, Morus a fost ales ,,speaker” (preşedinte al Camerei Comunelor), succedându-i acestuia, după 2 ani, în funcţia de lord-cancelar al Angliei și devenind astfel, în premieră pentru un om originar din mediul burghez, primul om din stat, după rege. 

Cu toate că era conștient de pericolele la care se expunea, Morus şi-a păstrat totala independenţă şi nu a acceptat nici un compromis, în toată perioada activităţii sale publice, fapt care l-a pus în pericol, cum a fost atunci când nu s-a situat de partea regelui cu ocazia votului în parlament a bugetului statului și a fost surghiunit în mod onorabil, ca ambasador în Spania.

Cearta regelui Henric al VIII-lea cu Papa, ocazionată de refuzul Papei, ajuns în totală dependenţă faţă de regele Spaniei, Carol al V-lea, de a aproba divorţul dintre Henric al VIII-lea şi principesa spaniolă Ecaterina, l-a determinat pe Morus să demisioneze la momentul la care regele avea cea mai mare nevoie de spijinul său. Morus nu avea o părere bună despre reforma prin care se urmărea ruptura cu Papa şi desprinderea bisericii engleze de cea catolică.

Demisia și mai apoi refuzul de a asista la încoronarea Annei Boleyn i-au atras o acuzație netemeinică de trădare de stat, în procesul călugăriţei Elisabeth Barton, care prorocise moartea regelui, în cazul când se va căsători cu Anna Boleyn.

După achitare, când fiica sa şi-a exprimat bucuria legată de achitare, el i-a spus: „A amâna un proces nu înseamnă a-l închide.”

În anul 1533, Henric al VIII-lea, a obţinut votul Parlamentului pentru legea în baza căreia era proclamat şef al bisericii engleze, ulterior obligând-le pe toate personalitățile  vremii să depună jurământ în fața sa, ca şef al bisericii.

Deoarece Morus a refuzat jurământul, a fost întemniţat în Turnul Londrei, unde a stat închis mai mult de un an, refuzând să spună care sunt motivele împotrivirii sale.

În timpul procesului, judecat de o comisie specială la 1 iulie 1535, împotriva lui Morus a fost adus un martor mincinos pe nume Rich, care anterior fusese pus în aceeaşi celulă cu el. Deși Morus s-a apărat cu multă demnitate, a fost declarat vinovat. 

Sentinţa spunea: „Să fie dus înapoi la Tower, iar de acolo târât pe jos prin tot City, până la Tyburn, apoi spânzurat în aşa fel încât să se chinuiască, gata-gata să-şi dea sufletul, dar să fie scos din laţ înainte de a muri, să i se taie organele sexuale, să i se spintece burta, să i se smulgă şi ardă măruntaiele. Apoi, să fie tăiat în patru bucăţi şi cele patru părţi ale corpului să fie bătute în cuie deasupra celor patru porţi din City, iar capul să fie expus pe podul Londrei.” 

După ce regele i-a preschimbat pedeapsa inițială cu simpla decapitare, Morus a spus: „Izbăveşte-i, Doamne, pe prietenii mei, de asemenea favoare!”.

Thomas Morus a fost executat la data de 7 iulie 1535, fără a i se permite să se adreseze, pentru ultima oară, poporului care asista la execuție.

S-a rezumat la a-și lua rămas bun de la familie și legându-și singur batista la ochi, i s-a adresat călăului spunându-i: ,,Am gâtul scurt, aşa că ocheşte bine, să nu te faci de râs”.

Capul lui Morus a fost expus pe podul Londrei.

Regele a continuat să-i prigonească familia, soţia lui a fost alungată din casă şi lăsată fără mijloace de existenţă, iar fiul său a fost întemniţat pentru un timp în Turnul Londrei.

În anul 1886, biserica catolică, căutând să-şi întărească prestigiul prin includerea în categoria martirilor credinţei a eminentului reprezentant al umanismului, l-a canonizat pe Thomas Morus.

În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică, prin papa Pius al XI-lea, şi a fost apoi declarat protectorul politicienilor şi a oamenilor de stat, de către papa Ioan Paul al II-lea.

Morus a fost canonizat şi de Biserica Anglicană în anul 1980.

 

Comments

comentarii