O avocată din București, fără funcții, care s-a autointitulat ”anonimă”, a răbufnit la adresa consilierilor UNBR, după incidentul cu consilierul irascibil Moloman și susținerea fățișă a altor consilieri: ”Nu mai instigați la băgarea gunoiului sub preș, pentru că este deja mult adunat acolo. Nu mai încape!”. Cu siguranță, Luiza Platon nu va mai fi ”anonimă” după postarea de mai jos:
”Povestea unui avocat anonim (din întâmplare femeie) din Baroul Bucuresti
14 ani de profesie, profesie despre care inițial ai impresia că este nobilă, elegantă, cu oameni educați, ce duc conversațiile contradictorii la nivel de artă, cu o imagine despre pledoarii gen Cicero în care o sală de instanță plină și un judecător sunt absolut extaziați de vorbele maestrului avocat.
În scurt timp realitatea te izbeste: vorbe urâte adresate de adversari, de judecători, de procurori, funcționari de primărie etc. Îți spui că asta e și treci mai departe.
Alt capitol: organizarea profesiei. Din asta pricepi un lucru: să dai bani. Pentru ce? de ce atât? de ce? …amănunte. Treci și peste asta.
Vezi și părțile bune: te bucuri că ai avut un maestru excepțional și colegi buni cu care discuți, râzi, împarți impresii bune și rele.
Adunările Generale de 14 ani încoace? Prezentări de voie de nevoie, de unde îți dorești să pleci cât mai repede având în vedere că doar cvorumul contează. Indignat la început…începi să te obișnuiești și cu asta și ridici și tu mâna, alături de confrații în mare parte plictisiți, așa ca și tine.
Și deodată….Adunarea Generală a Baroului București din februarie 2020. Vestita numărare a voturilor pe descărcarea de gestiune: ȘOC a la Dan Diaconescu (fără alte detalii, colegii care au fost prezenți știu mai bine ca mine ce vreau să zic).
Urmând aceeași line, observi ”tratamentele” aplicate unor colege gen Aura Speranța Ungureanu, Ana Adriana Puiu, Cosmina Cerva (și lista poate continua), de către colegi avocați cu funcții în conducerea minunatei profesii: le califici ca impardonabile și treci mai departe.
Continuarea: un bărbat adevărat, consilier UNBR, cedează nervos și proiectează o bere și un scaun către o colegă avocat la un eveniment, pe discuții contradictorii declanșate de la ”știe toată lumea ce se întâmplă la SAJ” și culminând cu cele de notă sexuală, că, nu-i așa, de ce să nu umilească femeia că doar poate, dacă există și un istoric de relații sexuale din care poate arunca picanterii de ce să nu o facă? Un bărbat adevărat așa face: dă în public tot ce a ”rezolvat”. Problema apare când victima răspunde pe același ton și cu aceleași picanterii. Mare greșeală. Ce? Ea nu știe că e mai puternic și o poate bate? A, nu știe? Lasă că află acuma.
Poți să nu-ți formezi o părere? Poți să nu încerci să-ți aperi colega avocat? Nu poți! De ce nu poți? Pentru că tu ești una din persoanele care a sfătuit-o să nu îngroape totul sub preș atunci când te-a sunat duminică dimineață să iți spună, îngrozită, rușinată, umilită, plânsă, ce a pățit. Recunoști în ea aceeași poveste pe care ai auzit-o de nenumărate ori, de obicei de la clientele victime ale unor agresiuni ale bărbaților din viața lor: ce să fac măi, că nu au fost camere pe terasă? cine o să mă creadă pe mine? o să mușamalizeze totul! o să sară toți pe mine ca niște ulii!
Crezi? Crezi! De ce? Pentru că o cunoști de mai bine de 10 ani, știi că e o persoană în primul rând SINCERĂ și care nu ar avea niciun motiv să mintă sau să exagereze cele întâmplate. Mai mult decât atât, e o femeie care și-a crescut singură un copil, care și-a depășit cu muuuuult condiția în care a crescut, a câștigat o bursă ERASMUS având cel mai bun rezulat la studii și și-a continuat studiile în Franța, care se descurcă singură, avansând în hățișul minunatei profesii având doar recomandarea rezultatelor sale. Nu tu combinații cu statul, baroul, UNBR-ul, cumetrii, nepotisme sau alt gen de încrengături mai mult sau mai puțin sexuale cu judecători sau procurori.
Cunoscând-o, știi și că este o persoană efervescentă, care vorbește tare, uneori cam tare pentru gusturile audienței, că spune lucrurilor verde-n față și cu cuvinte dure, uneori prea dure și prea ”verzi” pentru gusturile publicului larg. Este o persoană liberă de obligații conjugale. Nu întoarce și obrazul celălalt atunci când este atacată, ci răspunde exact pe același ton. Pot fi și astea defecte. Cât să justifice o umilire în public care să implice cuvintele ”curvă”, ”ți-am tras-o toată noaptea”, aruncarea conținutului unui pahar de bere în față și proiectarea unui scaun cu intenția de a lovi? NU. Pentru mine, Luiza Florina Platon, un avocat anonim în Baroul București, NU EXISTĂ NICIUN MOTIV pentru care să nu îmi cred colega, pentru care să nu o sfătuiesc să ia atitudine, cu riscul asumat că nu se va lua nicio măsură împotriva agresorului. Am crezut până acum, dar am pierdut orice speranță de a vedea scuze publice din partea acestuia sau măcar unele nepublice, plasate la momentul oportun, ca să nu se ajungă aici. Sau măcar curajul de a se apăra singur, dar în niciun caz tacerea completă din spatele pliurilor a vreo 4 fuste.
A! Și mai există doi martori, care susțin aceeași variantă a victimei. Dezinteresați, non-avocați. Există și două persoane, avocați, care au apărut exact la momentul în care agresorul ridica al doilea scaun în direcția colegei mele și l-au oprit. Trist este că aceste persoane acum neagă tot și, mai mult, fac presiuni pentru mușamalizarea evenimentului, amenință colegi, jurnaliști etc.
Încă ceva: colega mea nu se sperie ușor. Dacă a ajuns în situația de achema poliția de teama de a fi agresată, eu consider că s-a simțit într-adevar speriată și amenințarea a fost cât se poate de reală și suficient de gravă pentru a-i determina decizia de a suna la 112.
Au început acum să se creioneze povești ale altor consilieri UNBR care, cu ocazia celor întâmplate, simt nevoia să ne povestească nouă, avocaților anonimi, plătitori de contribuții și plini de încântare provocată de situația avocaturii bucureștene, câtă muncă și ce eforturi încununate (sau nu) de rezultate glorioase au ei, iar colegul lor minunat și muncitor așișderea. În contextul de față, nu mă interesează stimată doamnă colegă consilier UNBR, cât și cum considerați dumneavoastră că munciți pentru binele avocaților bucureșteni. Nu neg asta și nu vreau să vă supărați, dar consider că discuțiile astea nu le putem avea acum, ele iși au locul în campaniile precedente voturilor pe care ni le cereți. Puteți să vă considerați colegul cât de minunat vreți și este dreptul dvs. să îi luați apărarea, dar asta nu schimbă faptul că trebuie să se ia măsuri. A greșit și trebuie să își asume consecințele acțiunilor sale. Nu mai instigați la băgarea gunoiului sub preș, pentru că este deja mult adunat acolo. Nu mai încape!
Îmi pare rău că s-a ajuns aici și că trebuie să fac asemenea postări, dar adevărul trebuie să iasă la suprafață.”
