Despre viața “nevăzută” a robelor: rea-credință, abuz de putere și trecerea in neființă a avocaților

In ultimii ani parca ne-am obsinuit sa vedem din ce in ce mai des anunțurile triste cu trecerea in neființa a unor confrați.

In ultimii ani, am privit neputincioși la bolile profesionale “specifice” robei pe care am jurat sa o purtam in lupta pentru drepturile și libertățile clienților noștri… la tristete și durere pentru rudele și apropiații colegilor noștri și… la reaua-credință și abuzurile nepermise ale unor magistrați.

Acum câteva luni, am citit cu indignare cum un coleg avocat a fost ținut ore întregi la audieri, iar pe fondul oboselii a suferit un accident mortal. Între timp am mai tot auzit despre tratamente umilitoare la adresa avocaților și despre tot felul de magistrați care uita ca scaunul pe care se aseaza nu e un dom al puterii absolute, ci un loc care presupune respect și responsabilitate.

In seara aceasta a venit încă o știre care jignește nu doar un coleg avocat, ci întreg corpul profesional de avocați și chiar profesia de avocat.

Am ajuns sa ne distrugem sănătatea pe coridoarele instanței de judecată, sa “cerșim” condiții normale in sala de judecată sau sa ne “cerem voie” in timpul audierilor la o scurta pauza.

Este inadmisibil ceea ce s-a întâmplat la Tribunalul Iași și este de datoria noastră ca avocați sa nu ne lăsam călcați in picioare.

Singura soluție împotriva acestor măsuri este solidaritatea profesională, pe care sper sa o regăsim cu toți in profesia de avocat.

Cand ma gândesc la acest frumos termen, “solidaritate profesionala”, îmi vine in cap celebra întâmplare cu decanul Istrate Mircescu pe care o redau mai jos:

“Un avocat, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, susținând-și pledoaria, a supărat cumva pe președintele instanței care, pe loc, a dispus arestarea lui. N-au trecut, poate, nici 5 minute de la acest incident, ca in sala de judecată a năvălit (acesta este cuvântul potrivit) decanul Baroului, urmat de câțiva avocați.

Oprindu-se in fata președintelui care dispusese arestarea avocatului, i-a spus pe un ton foarte ferm:

<Pentru injuria adusă avocaturii acum trei minute am ținut ședința consiliului Baroului și am hotărât ca din aceasta clipa niciun avocat nu va mai pleda in fata dumneavoastră>.

După care i-a întors spatele și, urmat de cei care-l însoțeau, a părăsit sala. Ca la un semnal, toți avocații prezenți și-au strâns lucrurile și au părăsit și ei sala de judecată.

Toate încercările respectivului magistrat de a obține iertarea pentru nesocotinta lui au rămas zadarnice. Pana la urma și-a cerut transferul in alta localitate”.

Pare o poveste fascinanta, rupta dintr-o poveste, dar așa se întâmplau lucrurile pe vremuri, iar Mircea I Manolescu a relatat aceasta întâmplare in cartea “Arta avocatului”.

Sper sa reușim sa ne aducem aminte de ce înseamnă solidaritatea profesională și sa stopam abuzurile de putere și lipsa de respect fata de profesia de avocat.

Text preluat de pe contul de Facebook al avocatului Tudor Coltan din Baroul București

Comments

comentarii