Profesoara Eniko Vincze de la Facultatea de Studii Europene, cunoscută pentru activitățile ei pentru apărarea romilor, critică dur o decizie definitivă a Curții de Apel Cluj cu privire la o dispoziție a primarului, în contextul noii sentințe de la Judecătorie în procesul despăgubirilor cerute de romii evacuați în 2010.  

”Observ în acea hotărâre din noiembrie 2015 o practică comună multor instituții cărora ne-am adresat în ultimii șapte ani în legătură cu Pata Rât (….), aceea de a desconsidera viața oamenilor afectați de aceste intervenții, și până la urmă de a le nega calitatea de oameni sau cetățeni deplini.”, scrie Eniko Vincze pe Facebook, după ce a dat explicați cu privire la proces pentru portalul maghiar de știri Transindex.

Așa cum Eniko Vincze preciează, a fost întrebată de proces de către jurnaliștii de la Transindex, în urma știrii publicate de Clujust.ro în 18 ianuarie. Știrea Clujust.ro doar citează soluția instanței, în care se menționează că sentința nu este definitivă și că poate fi atacată cu recurs. În textul publicat pe contul ei de Facebook, Vincze vorbește despre denigrări la adresa asociației maghiare care îi ajută pe romii părți în proces și la adresa avocatului angajat, deși nu spune cine și unde a făcut aceste denigrări.

”În momentul de față nimeni nu ar trebui să se hazardeze să tragă concluzii din hotărârea Judecătoriei publicată pe CluJust.ro, pentru că nu există încă o hotărâre detailată care să prezinte și motivația ce ar fi stat la baza acestei hotărâri judecătorești privind perimarea dosarului. I-am spus, totuși, jurnalistului Transindex că ceea ce știm 100% sigur în acest moment este că la o astfel de hotărâre (nedetailiată) se depune o intenție de a face recurs (ceea ce avocatul Coastei a și făcut), iar recursul efectiv, adică cel motivat și detailat se va depune după ce se primește de către părți hotărârea argumentată. Un lucru cât se poate de logic. Care continuă cu cealaltă logică a procesului, și anume că, Coastei nu a pierdut odată pentru totdeauna cazul privind despăgubirile. Și din acest motiv mesajul transmis prin titlul articolului este fals. Această cauză va putea fi în continuare reprezentată în instanță atât în cazul în care se acceptă recursul Coastei la hotărârea de perimare (situație în care cazul se continuă pe baza dosarului vechi), cât și în cazul în care se pierde recursul și dosarul se declară a fi perimat. Dacă se pierde recursul, se va putea depune un alt dosar la Judecătorie pentru obținerea despăgubirilor morale din cauza celor suferite în urma evacuării de pe fosta strada Coastei și mutării forțate în zona Pata Rât.

Mai departe, în momentul de față nimeni nu ar trebui să se hazardeze să denigreze organizația care a facilitat această acțiune în instanță încă de la începuturile sale din anul 2011, sau persoane locale apropiate de European Roma Rights Centre, implicate în favoarea comunității în diverse calități și momente de-a lungul celor 6 ani care au trecut de la evacuare. Și nicidecum nu ar trebui să denigreze avocatul cazului care, nota bene (!), a fost persoana care a construit argumentația pe baza căreia Tribunalul, într-o ședință publică din 09.12.2013, a luat hotărârea în favoarea Coastei de a “obliga pârâtul să acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral creat reclamanților prin evacuare și mutare în locuințele modulare din zona Pata Rât și pentru condițiile de trai din aceste locuințe. Obligă pârâtul să pună la dispoziția reclamanțilot locuințe care să respecte cerințele minimale pentru fiecare familie, stipulate în legea locuinței.”

 

În a doua parte a textului, profesorul universitar-activist prezintă un istoric al cazului și ajunge la o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Cluj cu privire la dispoziția primarului de atunci, Sorin Apostu, de demolare a construcțiilor de pe strada Coastei în care locuiau romii, care, potrivit primăriei, erau neautorizate. Procesul privind dispoziția s-a judecat separat de cel al despăgubirilor despre care a fost știrea recentă. Dispoziția a fost declarată legală de Curtea de Apel. Deși mai sus, Eniko Vincze dă lecții despre faptul că o sentință nu înseamnă pierderea definitivă a unui proces, mai jos scrie referitor la prima sentință cu privire la dispoziția primarului că ”a fost al doilea moment în care Coastei a câștigat acest proces”. Apoi urmează criticile la adresa instanței Curții că desconsideră viața oamenilor afectați de acea intervenție și că le neagă calitatea de oameni sau cetățeni deplini.

”La Tribunalul Cluj s-a admis excepția de nelegalitate, adică judecătorul de aici a dat hotărârea conform căreia dispozița primarului era nelegală. Acesta a fost al doilea moment în care Coastei a câștigat acest proces. Primăria a depus recurs. Astfel dosarul (adică dosarul 8721/117/2011/a1) a ajuns din nou la Curtea de Apel. Aici, în noiembrie 2015 s-a admis recursul Primarului și s-a respins excepția de nelegalitate, adică s-a adus hotărârea că dispoziția primarului de demolare a fost legală.

În pronunțarea acestei sentințe definitive și irevocabile judecătorul nu a luat în considerare că ar fi existat evacuare și mutare forțată în Pata Rât, în condiții inadecvate, sau că toate astea s-au întâmplat în timp de iarnă, sau că multe persoane au fost lăsate fără adăpost pe lângă cele care au primit camere în casele modulare așezate la nici 200 de metri de rampa de deșeuri chimicale Terapia și sub 1000 de metri de la rampa de deșeuri. Observ în acea hotărâre din noiembrie 2015 o practică comună multor instituții cărora ne-am adresat în ultimii șapte ani în legătură cu Pata Rât, cu evacuările din Cluj, sau cu rampa de deșeuri: și anume aceea de a nega aspectele socio-umane ale unor intervenții ce par a fi doar tehnice, legate de clădiri, de natură, de terenuri, sau, și mai dezastruos, de aceea de a desconsidera viața oamenilor afectați de aceste intervenții, și până la urmă de a le nega calitatea de oameni sau cetățeni deplini. Prin această strategie a negării, sau a minciunii instituționalizate, instituțiile responsabile să facă dreptate în societate sau în justiție, urmăresc să se debaraseze de obligația de a aplica legislația pe care ar trebui să o adopte în vederea asigurării drepturilor social-economice ale cetățenilor. Și ele devin motoare ale rasismului instituționalizat. În cazul nostru, al rasismului împotriva romilor, sau al anti-țigănismului.

Pe fondul acestei istorii a dosarului am putea să tragem concluzia, că atunci când primăria/primarul au câștigat (întotdeauna la recurs) în cazul Coastei versus Primărie, hotărârea judecătorului nu a fost adusă pe problema de fond a dosarului. Judecătorii care au dat câștig de cauză pârâtului au căutat nișe procedurale, au tergiversat lucrurile între diverse nivele ale instanței. Dar, pe baza acestei istorii, am mai putea presupune că, precum partea de dosar privind aspectul de demolare a ajuns la Tribunal din oficiu în 2015, la fel și partea de dosar privind aspectul de despăgubire trebuia să se înceapă să se judece tot din oficiu, și nu la cererea expresă din partea Coastei, respectiv avocatului său.”, a scris Eniko Vincze.

Contactat de Clujust.ro, avocatul romilor, Ovidiu Podaru, ne-a spus că nu știe unde ar fi fost denigrat, dar că pronunțarea recentă a Judecătoriei Cluj-Napoca ”este o aberație” și susține că instanța trebuia, din oficiu, să repună pe rol dosarul după ce s-a soluționat dosarul privind excepția de nelegalitate a dispoziției primarului de demolare.  În schimb, instanța a considerat că acțiunea s-a perimat, lucru care se poate întâmpla doar din cauza părților.

”E o aberație! Era vechea procedură a exceptiei de nelegalitate. Dosarul se suspendă și, după ce se judecă excepția, se repune din oficiu pe rol. Ani de zile am facut această procedură si niciodată nu s-a întâmplat așa. Zece ani așa a fost jurisprudența, iar o judecătoare nouă care zice ca s-a perimat. Am atacat cu recurs și cred că se va schimba sentința. ”. În acest dosar, circa 230 de romi evacuați și mutați în locuințe modulare lângă groapa de gunoi Pata Rât au cerut despăgubiri între 20.000 și 25.000 de euro fiecare.

Comments

comentarii