Un brazilian a făcut tot posibilul pentru a rămâne în comuna Căpușu Mare, Cluj, după ce Serviciul pentru Imigrări a refuzat să-i acorde dreptul de ședere. Brazilianul s-a căsătorit cu o româncă, iar cei doi au împreună o fetiță. Ancheta socială nu i-a fost favorabilă tatălui, dar instanța a stabilit că interesul minorului de a-i avea pe ambii părinți alături este superior. De partea străinului s-a implicat în proces Liga Apărării Drepturilor Omului – Filiala Cluj.

Motivarea Curții de Apel Cluj

”Prin contestația formulată de reclamantul A. R. Dos Santos cetățean brazilian, în temeiul art. 92, pct. 1, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată, s-a solicitat anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. … / 25 iun. 2015, emisa de Inspectoratul general pentru imigrări, direcția migrație, Serviciul pentru Imigrări Cluj, pentru următoarele motive:

În primul rând solicită instanței să observe că suntem în situația expres prevăzută de art. 92, pct. 1, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată, cât timp reclamantul A. R. Dos Santos, fiind părintele unui cetățean român minor care se află în întreținerea sa, legea prevede expres interzicerea îndepărtării de pe teritoriul României în ceea ce îl privește.

Prin decizia cu numărul de mai sus Serviciul pentru Imigrări Cluj a dispus îndepărtarea sa din România în temeiul art. 83 al. 1 și art. 88 alin. 2, lit a din O.U.G. 194 / 2002 modificata.

S-a avut în vedere pentru luarea acestei măsuri că în conformitate cu prevederile art. 81, alin. 2, lit. d din OUG nr. 194 / 2002 privind regimul străinilor în România republicată, cu modificările și completările ulterioare, faptul că la data emiterii deciziei de returnare contestate, Serviciul pentru Imigrări Cluj a constatat o așa zisă ședere ilegală a reclamantului în România începând cu data de 18 ian. 2014, în concret un număr de 524 de zile.

Serviciul de Imigrări Cluj a constatat șederea sa pe teritoriul României ca fiind ilegală în pofida faptului că este tatăl natural, ocrotitorul legal, coîntreținătorul și aparținătorul copilului minor de cetățenie română Emanuelle P-V RIBIERO D.S, născută la data de 07 apr. 2013 în localitatea CONTAGEM-MG, Republica Federativă Brazilia.conform Certificatului de naștere nr. xxxxxx, emis la data de 09 ian. 2014, de primăria Comunei Frata, anexat în copie prezentei.

În fapt acest copil minor al cărui părinte (tată natural) este, reprezintă rațiunea existenței și intrării sale pe teritoriul României la data de 20 oct. 2013, când împreună cu partenera sa si mama acesteia D-C P, cetățean român, cu care anterior în Brazilia a conviețuit împreună pentru o perioadă de aprox. 2 ani, începând cu ian. 2012, a hotărât întoarcerea în România având în vedere că partenera sa D P mai are un copil minor N A P în vârstă de 13 ani, copil care anterior intrării lor în România se afla în țară în întreținerea și grija părinților partenerei sale, părinți a căror vârstă înaintată și stare de sănătate precară nu prea mai permitea ocrotirea și întreținerea facilă acestui copil minor, mai mult dat fiind vârsta înaintată și afecțiunile medicale de care aceștia suferă, se impunea intoarcerea în România a partenerei sale în vederea reluării obligațiilor de întreținere și ocrotire atât în ceea cel privește și pe acest minor aflat în România, cât și a celor doi părinți a căror vârstă înaintată impune prezența și îngrijirea cât timp mama acesteia în vârstă de 69 de ani a suferit deja un infarct, având montat un stent cardiac, respectiv tatăl având 73 ani care la acest moment deja are ca antecedente două accidente vasculare cerebrale.

Arată instanței că în octombrie 2013, imediat ce a ajuns în România, a început demersurile legale necesare obținerii vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei în România conform art. 46, pct. 16, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată, sens în care pentru a demonstra faptul că nu sunt căsătorit la data de 25 oct. 2013 prin încheiera de legalizare, a semnăturii traducătorului P S L, nr. 4747 / 25 oct. 2013 emisă de Notarul public L M llcaș a tradus oficial certificatul de căsătorie nr.  2003 2  045 63 care cuprinde la rubrica observații notată mențiunea: “Există o înregistrare a unei acțiuni de divorț judiciar litigios pe numele de Jeane Rocha da C (fosta sa soție) – dosarul nr. 033.07.xxxx-4, cu sentința emisă de Judecătorul Envadro Jose Ramos Fereira, Județul Montanha, Statul Enspirito Santo, care a devenit definitivă la data de …, aceasta reluându-și numele de dinainte de căsătorie JEANE ROCHA DA C.”, totodată partenera sa, cetățean român, a procedat la transcrierea certificatului de naștere a fiicei lor la Primăria Comunei Frata în data de 09 ian. 2014, în scopul de a demonstra faptul că au cel puțin un copil împreună așa cum impune legea.

În luna ianuarie 2014 când a intenționat să înregistreze la Serviciul pentru Imigrări Cluj aplicația sa pentru viză de lungă ședere în vederea reîntregirii familiei, conform Art. 46, pct. 16, lit. b, din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată, dosarul i-a fost refuzat cu toate că a dovedit prin actul tradus la data de 25 oct. 2013, anexat în copie prezentei că nu mai este căsătorit urmare divorțului pronunțat prin Sentința emisă de judecătorul Envadro Jose Ramoș Fereira care a devenit definitivă la data de … și totodată prin transcirerea certificatului de naștere al fiicei lor a demonstrat că au cel puțin un copil împreună cu partenera sa D-C P și locuia împreună conform adeverinței emise de Primăria Frata, localitatea în care locuia la acel moment, sens în care se impunea acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei în condițiile art. 46, pct. 16, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată.

După ce Serviciul pentru Imigrări Cluj a refuzat primirea aplicației sale în vederea obținerii vizei de lungă ședere, la finalul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2014 s-a adresat Ligii Apărării Drepturilor Omului filiala Cluj în încercarea de a obține sprijin în rezolvarea situației mele.

Această organizație în vederea acordării sprijinului solicitat i-a alocat un consilier juridic/mediator voluntar în persoana lui A R C, consilier juridic definitiv care a demarat demersurile pe lângă Serviciul Consular al Ambasadei Braziliei la București în vederea obținerii prin intermediul acestei misiuni diplomatice a actelor doveditoare solicitate de Serviciul pentru Imigrări Cluj, totodată demarând negocierile și discuțiile și cu Serviciul pentru Imigrări Cluj în acest sens.

La acest moment există înregistrată la Ambasada Braziliei solicitarea acestei organizații din data de 05 mart. 2015, anexată în copie prezentei, prin care se solicită concursul misiunii diplomatice a Republicii Federative a Braziliei în ceea ce îl privește, sens în care i-au mai fost solicitate o serie de copii a actelor de identitate, cereri și declarații necesare pentru soluționarea cât mai rapidă a situației sale, dar din câte a înțeles are să mai dureze ceva timp până autoritățile braziliene vor putea rezolva situația în mod procedural și legal situația ivită.

Arată instanței și autorităților române faptul că dorește și-și manifeste întreaga sa disponibilitate pentru obținerea vizei de lungă ședere în România conform art. 46, pct. 16, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată, la acest moment este în plină procedură de obținere de la autoritățile braziliene a actelor solicitate de Serviciul de Imigrări Cluj iar condițiile sale materiale/financiare precare nu-i permit să suporte costurile de transport pe ruta România – Brazilia și retur, raportat la faptul că neavând drept legal de ședere în România, este în situația să lucreze ca și zilier în agricultură, activitate din care obține un venit minim care nu este în măsură să-i acopere aceste costuri de transport fără să frustreze familia și copii de mijloacele de subzistență minime, sens în care solicită instanței anularea deciziei de returnare nr. xxxxxxx / 25 iun. 2015.

Totodată arată instanței că interesele copilului său minor primează în fața intereselor tuturor altor persoane, iar frustrarea unui copil de mijloacele minime de subzistență, obținute fie și din activitatea sa lucrativă în agricultură desfășurată actualmente, nu este în interesul nimănui, al unei instanțe de judecată cu atât mai puțin.

Argumentând mai sus consideră că decizia de returnare nr. xxxxxxx / 25 iun. 2015 este contrară prevederilor art. 92, pct. 1, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002, sens în care solicită instanței anularea acesteia în întregime ca fiind netemeinică și nelegală.

În drept s-au invocat prevederile art. 84 și art. 9.2, pct. 1, lit. b din O.U.G. nr. 194 / 2002 modificată.

În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri în copie:

-Dispoziția de returnare de pe teritoriul României nr. xxxxxxx din 25 iun. 2015;

-Certificatul de naștere  Nr. xxxxx din 09 ian. 2014, al fiicei sale Emanuelle – P – V_ R D S cetățean român;

-Traducerea autorizată în limba română a certificatului de căsătorie Nr. xxxxxxxxxx 2003 2 xxxxx 045 xxxxxxx 63 din 05 dec. 2003;

-Certificatului de căsătorie Nr. xxxxxxxxxx 2003 2 xxxxx 045 xxxxxxx 63 din 05 dec. 2003 în limba portugheză;

-Adresa înregistrată la data de 05 mart. 2015 la Ambasada Braziliei;

-Declarația adresată Ambasadei Braziliei de petentul A Rieiro D S la data de 23 iun. 2015.

În apărare, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj a formulat întâmpinare solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se respingă contestația formulată de reclamant ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Chestiuni prealabile:

1.Reclamantul a intrat în România la data de 20 octombrie 2013, iar până în prezent nu a mai părăsit teritoriul României.

2.în primele luni ale anului 2014 reclamantul s-a prezentat de mai multe ori la ghișeul de lucru cu publicul organizat la nivelul Serviciului pentru Imigrări al județului Cluj, solicitând informații și sprijin pentru a obține o rezidență temporară în România în scop de reunificare familială. în acest sens a arătat că trăiește în parteneriat cu P D C, cetățean român, cu care are și un copil minor,Emanuelle – P – V R D S, cetățean român.

De fiecare dată i s-au explicat condițiile legale și documentele prin care se atestă îndeplinirea acestora, pentru fiecare dintre cele două situații posibile: parteneriatul prevăzut de art. 62 alin. (2) lit. b), respectiv varianta ascendentului unui cetățean roman, reglementată de art. 62 alin. (2) lit. d) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare O.U.G. nr. 194/2002).

Cu fiecare asemenea ocazie i s-a explicat cetățeanului străin că are posibilitatea să înregistreze oricând o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în România, dar în lipsa documentelor prin care acesta să dovedească îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor condițiilor legale generale și speciale, cererea sa poate avea o singură soluție, nefavorabilă.

Drept urmare, cetățeanul străin nu a mai depus o asemenea solicitare, însă nici nu a mai părăsit teritoriul României până în prezent.

în fapt:

1.La data de 08 aprilie 2015, având cunoștință de faptul că reclamantul nu a mai părăsit teritoriul național și că locuiește la adresa părinților partenerei sale, a fost solicitată Primăriei Comunei Căpușu Mare efectuarea unei anchete sociale cu următoarele obiective:

-constatare și stabilirea mediului de dezvoltare a minorei Emanuelle – P – V. R D S cetățean român, fiica lui P D_ C_, cetățean român și R D S_ A, cetățean din Brazilia;

-modul în care cetățeanul din Brazilia își aduce aportul la întreținerea efectivă a minoreiEmanuelle – P – V_ R D S, cetățean român;

-modul în care minoreiEmanuelle – P – V R D S, cetățean român, îi sunt asigurate de părinții săi condițiile de creștere și dezvoltare, în special care este aportul tatălui, cetățeanul din Brazilia R D S A;

-analiza și expunerea unui punct de vedere detaliat și motivat privind interesul superior al minoreiEmanuelle – P – V_ R D S, cetățean român, din perspectiva oportunității prezenței tatălui său cetățeanul din Brazilia R D S A_ în mediul familial.

Din ancheta socială se desprind două concluzii:

-prezența susnumitului în mediul familial constituie un factor perturbator pentru educația, creșterea și dezvoltarea armonioasă a minoreiEmanuelle – P – V_ R D S, cetățean român, fiica lui R D S_ A;

-creșterea și dezvotarea minorei Emanuelle – P – V_ R D S nu ar fi afectate de lipsa tatălui natural, în condițiile în care acesta nu doar că nu este un sprijin pentru minoră, ci prin comportamentul violent manifestat în mediul familial, în special față de mama acesteia, generează o stare de permanentă tensiune și teamă.

2.La data de 25 iunie 2015 reclamantul a fost invitat să se prezinte la sediul Serviciului pentru Imigrări al județului Cluj pentru clarificarea situației sale.

Cu acea ocazie s-a stabilit că reclamantul nu a realizat nici un progres în ceea ce privește reglementarea (legalizarea) șederii lui în România, fapt pentru care din analiza cazului său au rezultat următoarele concluzii:

-raportat la data intrării în România – 20 octombrie 2013 – și la regimul călătoriilor cetățenilor din Brazilia, ultima zi de ședere legală în România a fost data de 17 ianuarie 2014, astfel încât începând cu data de 18 ianuarie 2014 șederea reclamantului în România a devenit ilegală.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-a luat în considerare că cetățeanului străin (reclamantul este cetățean străin, potrivit definiției dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002: „ persoana care nu are cetățenia română, cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori cetățenia Confederației Elvețiene”) îi sunt aplicabile următoarele prevederi legale:

– Art. 4 alin. (1) și alin. (4) și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002: „ART. 4 Obligațiile străinilor

(1) Pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte legislația română.

(4) Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligentele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.

ART. 11 Dispoziții generale privind șederea străinilor

(2) în cazul în care prin convențiile internaționale sau actele normative prin care se desființează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada de ședere, străinilor care nu au obligația obținerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român și pot să rămână maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României.'”

-Regulamentul CE nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, cu modificările și completările ulterioare, respectiv poziția nr. 9 din Anexa II la acest Regulament.

-Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane {Codul Frontierelor Schengen), cu modificările și completările ulterioare:

“Articolul 5 Condiții de intrare pentru resortisanții țărilor terțe

(1) Pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere, condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe sunt următoarele: (a) să fie în posesia unui document de călătorie valabil care să permită titularului să treacă frontiera și care să îndeplinească următoarele criterii:

3. Consecința directă a unei asemenea constatări este una singură: îndepărtarea de pe teritoriul României, dacă nu se opun alte dispoziții imperative.

În acest sens, situația străinului a fost analizată din perspectiva art. 82, 96 și 106 ind. 1 și urm. din O.U.G. nr. 194/2002, ocazie cu care s-a stabilit fără echivoc că străinul nu se află sub incidența nici unei situații din cele enumerate în cuprinsul actului normativ:

A. Nu se află în nici una din situațiile de interzicere a îndepărtării.

Aparent, cetățeanului din Brazilia îi este aplicabil art. 82 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 194/2002, însă analiza detaliată a situației personale din această perspectivă demonstrează lipsa protecției legale, în ambele ipoteze furnizate de cele două teze ale acestui text de lege:

-„străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia”, ipoteză care atrage dispozițiile Codului Civil în materia obligațiilor de întreținere, respectiv art. 499;

-„dacă există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate”, situație inaplicabilă speței, deoarece o asemenea obligație formalizată nu există.

Astfel, unica premisă pentru beneficiul art. 82 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 194/2002 ar fi circumscrisă primei teze a textului de lege, deoarece minora Emanuelle – P – V_ R D S se află efectiv prin efectul legii în întreținerea tatălui ei natural (art. 499 din Codul Civil), însă acesta, prin conduita sa constantă, își paralizează propria vocație privind autoritatea părintească, datorită nerespectării obligațiilor legale corelative prevăzute de art. 487 și art. 488 din Codul Civil.

In acest context legal devin incidente prevederile de drept internațional public din Convenția cu privire la drepturile copilului, Adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, intrată în vigoare la data de 13 iunie 2001, respectiv art. 1 și 9 din Convenție, care în esență prevăd că interesul suprem (superior) al copilului va prevala în tratamentul administrativ aplicat copilului sau părinților săi, inclusiv prin posibilitatea separării de părinți dacă această finalitate este în interesul copilului.

Aceasta normă legală devine aplicabilă în sensul extragerii cetățeanului brazilian de sub protecția oferită de art. 82 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 194/2002, deoarece potrivit art. 20 din Constituția României „Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” .

În sfârșit, minora Emanuelle – P – V R D S este născută la data de 07 aprilie 2013, fapt pentru care este considerată copil, atât în terminologia Convenției cu privire la drepturile copilului, cât și prevederilor legale române, respectiv art. 38 din Codul Civil.

În concluzie, cetățeanului din Brazilia R D S A nu îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 194/2002, stare de fapt care deschide calea procedurii îndepărtării de pe teritoriul României.

Pe de altă parte, textul art. 82 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 este restrictiv și limitativ în ceea ce privește calitatea cetățeanului străin de ascendent al unui cetățean străin aflat în întreținerea sa: „ minorul se află în întreținerea acestuia”. Din această perspectivă, apreciază că reclamantul nu beneficiază de protecția art. 82 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, deoarece minora în cauză nu se află în întreținerea sa exclusivă, ci a în întreținerea ambilor părinți, motiv pentru care reclamantul nu are nici posibilitatea de a obține o rezidență temporară în scop de reunificare familială în varianta reglementată de art. 62 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002.

Astfel, având în vedere că un text de lege nu îi este aplicabil pentru obținerea unui drept, în mod logic un text legal exprimat identic nu îi este aplicabil nici în circumstanțe protecționale față de măsuri punitive.

B.Nu se află în nici una din situațiile de suspendare a îndepărtării;

C.Nu se află în nici una din situațiile expres prevăzute de actul normativ pentru acordarea tolerării în România;

Situațiile nu sunt incidente, aspect rezultat din analiza cazului și din faptul că cetățeanul străin nu a făcut nici o dovadă în acest sens (art. 96, respectiv art. 106 ind.1 din O.U.G. nr. 194/2002).

Concluzia generală care se desprinde este că șederea cetățeanului străin în România este ilegală, starea de ilegalitate este continuă începând cu data de 18 ianuarie 2014 și nu există nici un impediment pentru îndepărtarea acestuia de pe teritoriul României.

Șederea ilegală în România este definită de art. 2 lit. u) din O.U.G. nr. 194/2002: „prezența pe teritoriul României a unui străin care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), denumit în continuare Codul frontierelor Schengen, ori condițiile de intrare sau de ședere prevăzute de prezenta ordonanță”

De asemenea, starea de ședere ilegală pe teritoriul României constituie o premisă obligatorie de îndepărtare din România, potrivit art. 81 alin. (1) și (2) din aceeași O.U.G. nr. 194/2002:

„ART. 81 Situațiile în care se dispune returnarea

(1)Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată șederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare.

(2)Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală a străinilor aflați în oricare dintre următoarele situații:

a)străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;

b)străinul a intrat în România în perioada interdicției de intrare în România dispusă anterior;

c)străinul nu mai îndeplinește condițiile de intrare și/sau de ședere prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;

d)dreptul de ședere al străinului, stabilit prin viză, în baza acordurilor de desființare a vizelor, sau, după caz, prin permisul de ședere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;

e)străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunțat la aceasta și care nu a respectat obligația de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislației privind azilul;

f)străinul a fost declarat indezirabil.”

4. în privința susținerilor din întâmpinare:

A.Interzicerea îndepărtării unui cetățean străin este reglementată de art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002; art. 92 reglementează măsurile de asistență între statele membre ale Uniunii Europene in cazul îndepărtării sub escortă pe calea aerului. Probabil, reclamantul avea în vedere forma anterioară a O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin O.G. nr. 25/2014, act normativ care a intrat în vigoare la data de 28 noiembrie 2014.

B.Condiția legală specială prevăzută atât de art. 46 alin. (16) lit. b) cât și de art. 62 alin. (3)      lit. b) pct. (ii) se referă la inexistența unei căsătorii, nu la desfacerea unei anume căsătorii.

Astfel, faptul că o căsătorie încheiată de reclamant a fost desfăcută nu echivalează cu îndeplinirea condiției legale menționată mai sus. Documentul utilizat în acest scop este certificatul de celibat sau un alt înscris cu aceeași valoare juridică, referitor la situația străinului, nu la o anume căsătorie.

Reclamantul nu a prezentat până la data emiterii Deciziei de returnare contestată nici o dovadă în sensul îndeplinirii acestei condiții legale. Demersurile acestuia sunt lăudabile, dar fără rezultatul legal scontat.

C.Reclamantului nu i s-a refuzat înregistrarea cererii de rezidență, mai ales că acesta avea la dispoziție posibilitatea de construcție a unei aplicații on-line, direct pe site-ul dedicat al Inspectoratului General pentru Imigrări. Dar i s-a explicat că în lipsa unui document principal destinat a dovedi îndeplinirea unei condiții legale speciale, rezultatul va consta în refuzul cererii.

Din nou, documentul prezentat de acesta (referitor la desfacerea căsătoriei sale) nu are capacitatea de îndeplinire a acelei cerințe legale. în aceste condiții, reclamantul a ales să nu mai depună documentele, confruntat fiind cu perspectiva unui asemenea rezultat și a preferat să rămână ilegal în România.

D.De remarcat faptul că reclamantul a inițiat doar în luna martie 2015 unele demersuri la Ambasada Braziliei, însă și acestea sunt greșit formulate.

E.Interesul superior al minoreiEmanuelle – P – V R D S este real și incontestabil, aspect avut în vedere în mod expres cu ocazia lucrărilor anterioare măsurii de îndepărtare a reclamantului din România.

Acest interes superior este însă al minorei, nu al părinților ei. Reclamantul face prin contestație o confuzie regretabilă între dreptul la o dezvoltare armonioasă a minorei și dreptul părintelui cetățean străin de a se „agăța” de cetățenia română a fiicei sale în vederea obținerii unei rezidențe în România, statut la care, așa cum a demonstrat mai sus, nu are dreptul.

Pentru toate aceste motive, apreciază că Decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, măsura luată fiind însoțită și de motivarea aferentă, în drept și în fapt, motive pentru care solicită a se constata că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și să fie respinsă ca atare.

În drept s-au invocat prevederile: O.U.G. nr. 194/2002, Codul Civil Român, Regulamentul CE nr. 539/2001 Regulamentul CE nr. 562/2006 și alte acte normative incidente.

In probațiune: face dovada cu înscrisuri.

Reclamantul A R D S a formulat un răspuns la întâmpinare.

Față de chestiunile prealabile expuse de pârât:

1.Da, este perfect adevărat că a intrat pe teritoriul României la data de 20 oct. 2013 împreună cu partenera sa D C_ P_ și cu fiica lor Emanuelle – P – V R D S cetățeni români cu intenția clară de a se stabili în România raportat la faptul că partenera sa D_ C__ P mai are un copil minor din prima căsătorie în vârstă de 10 ani care se aflat la acel moment în grija și întreținerea părinților acesteia, dar care dat fiind vârsta înaintată precum și faptul că sunt bolnavi i-au solicitat fiicei lor să găsească o soluție în ceea ce privește creșterea și educarea acestui copil minor;

2.Perfect adevărat faptul că în primele luni ale anului 2014, și nu doar în acele prime luni, de fapt începând cu luna octombrie 2013 și de atunci cam permanent, aproape lunar s-a prezentat în mai multe rânduri la ghișeul de lucru cu publicul organizat la nivelul Serviciului pentru Imigrări a Județului Cluj pentru a obține informații, sprijinul și concursul acestei instituții în scopul de a obține o rezidență temporară în România în scop de reunificare familială. La fiecare vizită efectuată la Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj funcționarii cu care discuta îi solicitau să depună, în dosarul de prelungire a dreptului de ședere și un certificat de celibat, iar la momentul la care a prezentat actul tradus prin încheierea de legalizare a traducătorului nr. 4747 / 25 oct. 2013, anexat în copie prezentei, i-au spus în primă fază că actul depus este prea vechi, iar pe urmă că nu poate să fie considerat certificat de celibat cu toate că la rubrica observații este înscrisă mențiunea: “Există o înregistrare a unei acțiuni de divorț judiciar litigios pe numele Jeane Rocha da C_ – dosarul nr. 033.07.xxxxxx-4, cu sentință emisă de Judecătorul Evandro Jose Ramos Ferreira, Județul Montanha, Statul Espirito Santo, care a devenit definitivă la data de …, aceasta reluându-și numele de dinainte de căsătorie JEANE ROCHA DA C.”

3. Ca urmare a acestei așa-zise „colaborări și sprijin” furnizat de Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj în februarie 2014 s-a adresat Ligii Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj, care i-a alocat un consilier juridic voluntar care să îl consilieze, asiste și sprijine în demersul său. Acesta l-a consiliat, asistat și sprijinit atât în relația cu Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj cât și la Ambasada Republicii Federative Brazilia unde acesta s-a deplasat în numeroase rânduri la solicitarea Vice-Consului Zauder Fernando De Castro și a furnizat ambasadei toate actele solicitate de aceasta în scopul rezolvării situației reclamantului.

Referitor la concluziile anchetei sociale solicitate de pârâtă și totodată la demersurile întreprinse de aceasta în vederea îndepărtării reclamantului de pe teritoriul României :

1.Cum a stabilit și mai ales cine a stabilit că prezența reclamantului în mediul familial al fiicei sale constituie un fapt perturbator pentru creșterea, dezvoltarea armonioasă și educarea minorei? Există cumva în cadrul Primăriei Comunei Căpușu Mare vreun specialist în protecția copilului care să poată afirma că un copil minor nu mai are nevoie de tată?

2.Cine și cum și-a permis cineva din cadrul Primăriei Căpușu Mare să afirme că reclamantul nu constituie un sprijin pentru creșterea și dezvoltarea fiicei sale minore? și asta atât timp cât reclamantul, în lipsa unei reglementări legale a statutului său juridic în România înțelege să desfășoare activități lucrative în agricultură și ca și zilier, TOCMAI CA SĂ OBȚINĂ UN VENIT CHIAR Șl MINIM cu care să contribuie la întreținerea familiei sale.

3.Cum consideră Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj că prin emiterea Deciziei de Returnare de pe Teritoriul României nr. xxxxxxx / 25 iun. 2015, ce face obiectul prezentei acțiuni, a acționat în interesul minorului? asta cât timp pe de o parte o frustrează pe aceasta de un venit fie și minim asigurat din activitatea reclamantului, iar pe de altă parte, această decizie de returnare îl obligă să cheltuie aproape 1.500 de euro pentru biletele de avion dus-întors din România până în Brazilia și retur, sumă care în final tot din bugetul familiei trebuie să o asigure.

Arată instanței că pârâta prin emiterea deciziei contestate a procedat ilegal, chiar și în condițiile în care concluzia acesteia conform căreia începând cu data de 18 ian. 2014 șederea reclamantului este ilegală în România este aparent întemeiată, pentru că reclamantul se află în situația de interzicere a returnării expres prevăzută de art. 82, pct. 1 lit. b din OUG nr. 194 / 2002 modificată și completată. Mai mult prevederile art. 1061, pct. 1 și 2 lit. d reglementează expres posibilitatea acordării din oficiu al statutului de tolerat în ceea ce îl privește, dar Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj în deja cunoscutul spirit de sprijin și ajutor în ceea ce îl privește a considerat oportun, cei drept mai puțin legal, să emită o DECIZIE ILEGALĂ prin care să se substituie divinității fie chiar și unei instanțe de judecată, în ceea ce privește oportunitatea și necesitatea prezenței reclamantului în mediu familial…., totodată pronunțându-se și asupra importanței contribuției reclamantului la creșterea, educarea și dezvoltarea fiicei mele minore.

Mai mult ca să fie tacâmul complet la data de 13 iul. 2015 cu numărul xxxxxxx a înregistrat la Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj o solicitare de acordare a statutului de tolerat, anexată în copie prezentei, văzând că pârâta nu a binevoit să aplice legea și să-i acorde din oficiu acest statut, dimpotrivă.

La data de 27 iul. 2015 prin adresa depusă în copie la data de 28 iul. 2015 de reclamantul în cadrul prezentului dosar la Curtea de Apel Cluj, Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj îmi respinge în mod abuziv și ilegal cererea de acordare a statutului de tolerat legal formulată motivând „Temeiul respingerii cererii de tolerare este acela că nu vă încadrați în situațiile prevăzute de art. 106 ind. 1, pct. 1 și 2, din OUG 194/2002 privind regimul străinilor din România, cu modificările și completările ulterioare și nici nu vă sunt incidente articolele invocate de d-voastră și anume art. 102, art. 103, pct.1 lit. d, raportat la art. 92, pct. 1, lit. b din OUG 194 / 2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare,articole care nu se referă la tolerare…”, ori tocmai că aceste prevederi îi sunt perfect aplicabile, iar faptul că a indicat eronat temeiul juridic al cererii sale, datorită faptului că pe site-ul Serviciului pentru Imigrări a Județului Cluj legislația aplicabilă nu este actualizată, pârâta trebuia să-i studieze cererea nu prin prisma temeiului juridic eronat invocat, adică prin aplicarea literei legii ci prin prisma luării în considerare a sprintului legii, lucru care nu s-a întâmplat.

Invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 1 și 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului, Adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 nov. 1989 ratificată de România prin Legea nr. 181 / 1990 nu-i conferă acestei instituții dreptul, puterea și legitimitatea să-i interzică în mod abuziv să-și manifeste deplin drepturile și obligațiile părintești în ceea ce o privește pe fiica sa minoră. Chiar dacă prin tratamentul abuziv aplicat în ceea ce îl privește, practic Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj îl împiedică în mod abuziv și discreționar să lucreze legal în România și prin asta să contribuie din plin la resursele materiale necesare creșterii fiicei sale, arată instanței că prin promovarea prezentei acțiuni își manifestă deplina dorință și determinare de a-și exercita toate obligațiile și drepturile părintești în ceea ce o privește pe fiica sa Emanuelle-P-V R D S, sens în care solicită admiterea contestației formulate și anularea deciziei contestate, cu consecința directă a obligării Serviciului pentru Imigrări a Județului Cluj să admită solicitarea reclamantului de acordare a statutului de tolerat și să-i emită documentul de tolerat aferent acestui statut.

Anexează prezentei în copie:

-Certificatului de căsătorie Nr. xxxxxx 2003 2 xxxxx 045 xxxxxxx 63 din 05 dec. 2003 în limba portugheză și traducerea legalizată sub nr. 4747 / 25 oct. 2013;

-Adresa înregistrată la data de 13 iul. 2015 la Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj, prin care a solicitat acordarea statutului de tolerat;

În cauză, Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj a formulat o cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului privitoare la contestația împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. xxxxxxx / 25 iun. 2015, formulată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj.

Formulează prezenta cerere de intervenție accesorie raportat la faptul că petentul, reclamant în prezenta cauză, A R D S, cetățean brazilian intrat în România la data de 20 oct. 2013, în cursul lunii februarie 2014 s-a prezentat la sediul organizației interveniente solicitând sprijin legal calificat în vederea efectuării demersurilor legale necesare în vederea obținerii dreptului de lungă ședere în România în ceea ce-l privește, raportat la piedicile întâmpinate de acest petent la Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj, unde în pofida faptului că este tatăl minorei Emanuelle – P – V_ R D S, cetățean român și partenerul mamei acesteia D_ C_ P_, pârâta Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj refuză abuziv și cu rea credință să-i acorde concursul în vederea rezolvării situației sale juridice privitor la șederea legală pe teritoriul României, cu toate că prevederile art. 82, pct. 1 lit. b din OUG nr. 194 / 2002 modificată și completată, reglementează foarte clar interzicerea returnării în ceea ce-l privește, cât timp acesta este tatăl unui copil minor cetățean român, în sensul celor mai sus arătate petentului, reclamant în prezenta cauză i-a fost alocat un consilier juridic voluntar în cadrul asociației intervenientei în persoana dlui. R_ C A__ având calitatea de consilier juridic definitiv înscris în tabloul profesional al Colegiului Consilierilor Juridici Cluj la numărul 12 D 1437 / 17 iul. 2006, consilier juridic care l-a asistat și-l asistă pe acest petent atât la Serviciul pentru Imigrări a Județului Cluj cât și mai ales la reprezentanța diplomatică a Republicii Federative Brazilia unde a luat legătura cu Vice-consulul Zauder Fernando De Castro și a demarat procedurile de obținere pe cale diplomatică a documentelor solicitate de Serviciul pentru Imigrări al Județului Cluj în vederea acordării dreptului de lungă ședere pentru petentul A R D S_, documente care sunt în curs de obținere prin intermediul Serviciului Consular al Ambasadei Republicii Federative Brazilia după efectuarea procedurilor legale și împlinirii termenelor legale aferente emiterii acestora.

Având în vedere cele mai sus arătate în vederea reprezentării intereselor organizației interveniente, precum și a petentului A R_ D_ S_ îl împuternicește și deleagă pe dl. consilier juridic definitiv R_ C_ A în prezenta cauza ce face obiectul dosarului nr. 800 / 33 / 2015 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, cu termen de judecată stabilit pentru data de 29 sept. 2015, ora 13.

Asupra cauzei de față, din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

I.Circumstanțele factuale și legale

Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr.xxxxxxx din 25.06.2015 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrație – Serviciul pentru Imigrări Cluj, s-a constatat că șederea reclamantului R D S pe teritoriul României a devenit ilegală începând cu 18.01.2014 și s-a dispus părăsirea teritoriului României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, cu aplicarea interdicției de intrare pe o perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară.

Decizia de returnare a fost întemeiată pe dispozițiile art.81alin.2 lit. d) din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România raportat la art.83 alin.1 și art.11 alin.1 (în realitate, conform precizării din întâmpinarea depusă de pârât, e vorba de alin.2  din același act normativ).

Nu se contestă în cauză că reclamantul, cetățean brazilian, a intrat în România la data de 20 octombrie 2013 și că, ținând cont de regimul călătoriilor cetățenilor din Brazilia, precum și de împrejurarea că acesta nu a reușit reglementarea (legalizarea) șederii lui în România până în prezent, ultima zi de ședere legală în România a fost data de 17 ianuarie 2014.

 În schimb, reclamantul susține că este incident cazul de interzicere a îndepărtării prevăzut de art.82 alin.1 lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România care are următoarea formulă redacțională: “Măsura returnării nu poate fi dispusă împotriva străinilor aflați în oricare dintre următoarele situații: (…) străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate”.

  În adevăr, reclamantul este tatăl minorei Emanuelle – P – V_R D S, cetățean român, (născută la data de 7 aprilie 2013), copil din afara căsătoriei rezultat  din relația cu P D – C (de asemenea, de cetățenie română).

     II.Aprecierea Curții

    Contrar apărărilor formulate de pârât, Curtea constată incidența cazului de interzicere a îndepărtării, invocat de reclamant.

 În adevăr, așa cum bine a sesizat chiar pârâtul, situația reclamantului se circumscrie primei teze a textului de lege, respectiv minora se află în întreținerea legală a acestuia, în condițiile art.499 alin.1 Cod civil  2009.

 Însă, apărarea pârâtului, în sensul în care prin conduita sa constantă reclamantul își paralizează propria sa vocație privind autoritatea părintească din cauza nerespectării obligațiilor legale corelative, nu poate fi primită în considerarea principiului potrivit căruia celor doi părinți le este acordată exercitarea autorității părintești în deplină egalitate.

Astfel, după cum se știe, în sistemul Noului Cod civil și în cazul copilului din afara căsătoriei, ca regulă generală, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, conform art.505 alin.1 și 2 raportat la regula consacrată de art.397 din același act normativ.

Câtă vreme nu a operat decăderea reclamantului din exercițiul drepturilor părintești, conform art.508-509 din Codul civil, ori nu a fost stabilită o modalitate de exercitare  unilaterală a autorității părintești în favoarea mamei, reclamantul are toate drepturile și obligațiile consacrate de art.487 și 488 din Codul civil, astfel încât minora se găsește în continuare în întreținerea legală a acestuia.

Din această perspectivă, concluziile raportului de anchetă socială întocmit la solicitarea pârâtului de către Primăria Comunei Căpușu Mare sunt irelevante.

Mai mult, fiind audiată în calitate de martoră, mama minorei a precizat că interesul acesteia nu ar fi ca reclamantul să fie returnat în Brazilia, ținând cont că acesta, din rațiuni de ordin economic, cu greu s-ar putea întoarce în România, martora arătând totodată că dorește să reia conviețuirea cu reclamantul.

Din acest unghi, Curtea remarcă că îndepărtarea reclamantului ar fi contrară principiului interesului superior al copilului ─ consacrat în Noul cod civil de art.483 alin.2 ─ care presupune asigurarea unei bunăstări materiale și spirituale a acestuia, în special prin îngrijirea lui, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii lui, precum și prin reprezentarea legală și administrarea patrimoniului său.

În speță, menținerea relațiilor reclamantului cu minora ar fi practic imposibil de realizat în considerarea distanței geografice dintre cele două țări, iar, pe de altă parte, obligațiile de îngrijire și întreține ce îi incumbă reclamantului ar fi golite de conținut, cu consecința practică că viața de familie ar fi afectată în chiar substanța sa.

În aceste circumstanțe, Curtea mai reține că îndepărtarea reclamantului este contrară și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la respectarea vieții de familie, inclusiv pentru străini, în condițiile în care legătura de familie dintre reclamant, fiica sa și mamă este reală și efectivă, preexistând venirii lor în România (împrejurare ce rezultă chiar din referatul nr.xxxxxxx din 25 iunie 2015 întocmit de pârât).

III. Soluția Curții

În raport de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.85 alin.1 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, va admite contestația formulată de reclamant.

Pe cale de consecință, Curtea va admite și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj în favoarea reclamantului.

Așa fiind, va anula decizia de returnare atacată.

Comments

comentarii