Peste 400.000 de persoane au dat Statul în judecată pentru drepturi salariale

Peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale ale sectorului public au cerut în instanță recunoașterea unor drepturi salariale, potrivit datelor prezentate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța supremă subliniază că fenomenul depășește sfera magistraturii și reflectă o „disfuncționalitate sistemică”, iar executarea hotărârilor definitive este o obligație legală a statului, nu un beneficiu acordat discreționar de Guvern.

Precizările ÎCCJ vin în contextul în care Înalta Curte, ca ordonator principal de credite responsabil de bugetul instanțelor judecătorești,  a câştigat definitiv procesul pe care l-a deschis împotriva Guvernului şi Ministerului Finanţelor privind plata unor drepturi salariale restante către magistraţi, rezultate în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătoreşti.

Miza acestui proces este plata unei sume de aproximativ 5 miliarde de lei (1 miliard de euro). Drepturile salariale restante au fost deja câștigate în instanță de magistrați. Noul demers legal, câștigat acum definitiv, a avut în vedere metoda de plată, respectiv ca banii să fie plătiți deodată, nu eșalonat pe diferite perioade de timp.

”Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor.

În acest context, Înalta Curte consideră necesară clarificarea dimensiunii reale a litigiilor privind drepturile salariale din sectorul public. Datele statistice relevă că peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale.

Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale.

Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești.

Instanţa Supremă, în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești a solicitat alocarea fondurilor necesare stingerii obligațiilor restante față de personalul instanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale legale și în vederea asigurării executării titlurilor executorii existente.”, a transmis ÎCCJ.

ICCJ a oferit date despre dimensiunea litigiilor din instanţe pe drepturi salariale:

Comments

comentarii