Mulțumită Curții Constituționale, un fost avocat se întoarce în profesie după 10 ani de la excludere, timp în care a fost condamnat definitiv în trei dosare penale, a ispășit pedeapsa finală, a fost eliberat, s-a judecat cu UNBR și a câștigat anularea deciziei de excludere prin invocarea Deciziilor CCR nr.225/ 2017 și nr. 230/ 2022 privind articolul 14 lit.d) din Legea avocaturii.
Christy Mîrşanu îşi poate relua activitatea ca avocat în Baroul Iaşi! Decizia definitivă a fost pronunțată în 25 ianuarie de Curtea de Apel Iaşi, a anunțat dezvaluirea.ro.
CA Iași a respins recursul UNBR împotriva sentinței Tribunalului Iași, prin care erau anulate deciziile Baroului Iași și UNBR de excludere a reclamantului din profesie.
Soluția pe scurt: ”Admite exceptia tardivitatii si respinge ca tardiv formulat recursul Baroului Iasi impotriva sentintei nr. 768/CA/2022 a Tribunalului Iasi Sectia a II-a Civila, Contencios administrativ si fiscal.
Respinge ca neintemeiat recursul formulat de recurenta Uniunea Nationala a Barourilor din Romania impotriva sentintei nr. 768/CA/2022 a Tribunalului Iasi Sectia a II-a Civila, Contencios administrativ si fiscal.
Definitiva.
Pronuntata azi, 25.01.2023, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin grefa instantei.
Cu opinie separata,
Admite exceptia tardivitatii si respinge ca tardiv formulat recursul Baroului Iasi impotriva sentintei nr. 768/CA/2022 a Tribunalului Iasi Sectia a II-a Civila, Contencios administrativ si fiscal.
Admite recursul formulat de recurenta Uniunea Nationala a Barourilor din Romania impotriva sentintei nr. 768/CA/2022 a Tribunalului Iasi Sectia a II-a Civila, Contencios administrativ si fiscal, pe care o caseaza in parte.
Admite exceptia tardivitatii actiunii si respinge ca tardiva actiunea formulata de reclamantul Mirsanu Christy Gabriel, in contradictoriu cu parata Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Baroul Iasi.
Mentine restul dispozitiilor sentintei. Definitiva.”
Mîrșanu a fost eliberat în iunie 2016. După expirarea celor trei ani de interdicție dispuși de instanță prin decizia de condamnare, el a contestat decizia din 2012 a Baroului prin care fusese exclus din avocatură. Contestația sa a fost respinsă în decembrie 2019, solicitarea sa de reînscriere în tabloul avocaților fiind respinsă. Ca urmare, Mîrșanu s-a adresat instanței, cerând anularea deciziei din 2019.
Sentința Tribunalul Iași pe scurt: ”Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.
Admite actiunea, asa dupa cum aceasta a fost completata, formulata de reclamantul Christy Gabriel Mirsanu in contradictoriu cu paratii Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Baroul Iasi.
Anuleaza decizia nr. 45 din 7 decembrie 2019 emisa de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Decizia nr. 161/21.12.2012 emisa de Baroul Iasi.”
Extras din motivarea sentinței:
”Cât priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 28 aprilie 2022, aceasta publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022 deci, în timp ce prezenta cauză era pe rolul instanţei de judecată.
În aceste condiţii, nefiind vorba de un raport juridic epuizat, Tribunalul constată că deciziile instanţei de contencios constituţional pot fi aplicate raportului juridic dedus judecăţii în prezenta cauză.
Aşa după cum s-a arătat mai sus, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma “de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este neconstituţională.
În decizie, instanţa de contencios constituţional a reţinut că „……. sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cuprinsul art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cadrul art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, republicată, creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.
26. Prin urmare, Curtea consideră că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, republicată.” – paragrafele 25 şi 26.
Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 14 lit. a) sunt neconstituţionale. În această din urmă decizie se reţine că: „Ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei antereferite, sintagma a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin aceasta și-a încetat efectele juridice, ca urmare a prevederilor art.147 alin.(4) din Constituție, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit pentru a compatibiliza dispozițiile art.14 lit.d) din Legea nr.51/1995 cu prevederile constituționale, în sensul celor statuate prin Decizia nr.225 din 4 aprilie 2017. În consecință, în prezent, pierderea calității de avocat intervine pentru săvârșirea oricărei infracţiuni intenţionate prin care s-a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, vinovăția inculpatului și pentru care s-a dispus pedeapsa cu închisoarea, indiferent dacă instanța a apreciat că se impune suspendarea executării acesteia.
Or, nu acesta a fost sensul deciziei de admitere a Curții Constituționale, care a sancționat lipsa de precizie a sintagmei care circumstanția intervenirea nedemnității în funcție de influența pe care săvârșirea infracțiunii o are asupra prestigiului profesiei. Desigur că, în spiritul principiilor specifice statului de drept, Curtea a subliniat că sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului, și că, din această perspectivă, avocatul este obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă (…) Dar această sancțiune trebuie aplicată într-un cadru legal clar și previzibil, care să asigure persoanei susceptibile de a intra sub incidența normei criticate reperele necesare pentru a-și adapta comportamentul astfel încât să respecte exigențele acesteia, fără să existe riscul ca excluderea din profesie să fie decisă în mod arbitrar de organele de conducere ale profesiei, aflate, la rândul lor, în imposibilitatea de a aprecia în mod obiectiv cu privire la aptitudinea faptei penale săvârșite de a fi de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Absența oricărui indiciu legal cu privire la elementele care ar conferi unei infracțiuni caracteristica de a fi „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” a determinat Curtea să constate neconstituționalitatea acestei sintagme.
În absența intervenției active a legiuitorului, care să clarifice norma prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională, s-a ajuns la o situație excesivă, contrară rațiunii avute în vedere de instanța de contencios constituțional prin pronunțarea deciziei menționate, urmând să fie excluși din profesie, în mod nediferențiat, toți avocații care au fost condamnați definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate. Curtea constată că, astfel, excluderea din profesie pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate pentru care s-a aplicat prin hotărâre judecătorească definitivă pedeapsa cu închisoarea poate deveni o sancțiune disproporționată față de gravitatea faptei, mai ales în condițiile în care prevederile art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995 nu fac niciun fel de distincție după cum instanța a dispus executarea peedepsei închisorii sau a apreciat că aceasta își poate atinge scopul sancționator, educativ, disuasiv și preventiv chiar și prin suspendarea executării.
Curtea reține că o astfel de consecință, constând în excluderea din profesia de avocat pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate pentru care s-a aplicat prin hotărâre judecătorească definitivă pedeapsa cu închisoarea, reprezintă o denaturare a sensului Deciziei nr.225 din 4 aprilie 2017 și a rațiunii care a stat la baza pronunțării acesteia. Dacă finalitatea acestei decizii a fost aceea de a conduce la sporirea garanțiilor juridice asigurate prin lege avocaților în ceea ce privește pierderea acestei calități, prin eliminarea riscului aplicării acestei măsuri în mod arbitrar, consecința a reprezentat-o – în absența intervenției legiuitorului – crearea unei situații excesiv de severe pentru avocați, în special prin comparație cu alte profesii juridice, așa cum se va arăta infra.
Totodată, Curtea constată că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, echivalează cu o nesocotire a prevederilor art.1 alin.(3) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român. Aceasta, deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept.” paragrafele 25 şi 26.
Analizând Decizia Consiliului Baroului Iași nr. 161/22.05.2012 şi decizia UNBR nr. 45 din 7 decembrie 2019, contestate de către reclamant, instanţa constată că, acestea au fost emise în baza dispoziţiilor art. 14 lit. a şi art. 26 lit. d din Legea nr. 51/1995.
Aşadar, reclamantul a fost sancţionat în baza unui text de lege (art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995) constatat ca fiind contrar normelor constituţionale, aşa încât, actele administrative contestate sunt emise cu încălcarea legii, motiv pentru care urmează a fi anulate.
Trebuie reţinut că, deşi în cele două decizii s-a reţinut şi incidenţa art. 26 lit. d din Legea nr. 51/1995, iar acest text nu a fost constatat ca fiind neconstituţional, acest aspect nu este de natură a determina legalitatea actelor administrative.
În acest sens, Tribunalul reţine că, raportat la acest text de lege, instanţa de contencios constituţionala reţinut că „În ceea ce privește art.26 lit.d) din Legea nr.51/1995, potrivit căruia „calitatea de avocat încetează: […] dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii”, criticat, de asemenea, în cauza de față, se mențin aprecierile Curții Constituționale reținute prin Decizia nr.225 din 4 aprilie 2017 (paragraful 27), în sensul că, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor constatării neconstituţionalității prevederilor art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995 și că, prin conţinutul său normativ, textul de lege criticat nu conţine niciun viciu de neconstituţionalitate, ci doar reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitatea de avocat” Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 28 aprilie 2022, paragraful 28.
În concluzie Tribunalul reţine că deciziile instanţei de contencios constituţional sunt aplicabile speţei, iar Tribunalul, faţă de considerentele anterior expuse, va admite acţiunea reclamantului ( aşa după cum aceasta a fost precizată) şi va anula decizia nr. 45 din 7 decembrie 2019 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Decizia nr. 161/21.12.2012 emisă de Baroul Iași.”
Condamnat pentru trafic de influență, înșelăciune și fals
Potrivit ziaruldeiași.ro, avocatul Christy Mîrșanu a fost condamnat în 2012 de trei curți de apel, pentru trafic de influență, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cea din Galați l-a condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru că a cerut și primit 10.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii Tribunalului Bacău pentru punerea în libertate a unui traficant de țigări. Curtea de Apel Ploiești l-a condamnat la 3 ani de detenție pentru că a primit 45.000 lei de la inculpatul dintr-un dosar pentru ca acesta și fratele lui să primească pedepse mai ușoare. Și Curtea ieșeană de Apel l-a condamnat pentru că transferase 11.500 euro din contul unui traficant de persoane în contul său, promițându-i că îl scapă de dosarul penal.
A fugit din țară, fiind reținut în Sicilia și extrădat în 2013. Doi ani mai târziu, pedepsele primite au fost contopite, avocatul fiind condamnat la 5 ani de închisoare și interzicerea dreptului de a profesa timp de trei ani de la liberare. Condamnările primite de Mîrșanu i-au făcut pe colegii săi din Baroul ieșean să-l excludă „pentru fapte intenționate care îl fac nedemn de a fi avocat”.
